Stan Wawrinka, jucătorul de meciuri mari, e încă aici

Toți cititorii care se abonează la 30-0+ sau își prelungesc abonamentul până pe 31 ianuarie intră în cursa pentru o excursie de 3 zile, pentru 2 persoane, la Roland Garros 2020! 

Alte premii: un prosop oficial Australian Open și 10 vouchere x 100 lei în 30-0 Shop. Detalii pe larg, AICI.

Rar vezi un contrast stilistic atât de mare între doi jucători ca între Medvedev și Wawrinka. De la felul cum arată – unul compact ca un bloc de piatră, celălalt plastic și alunecos ca un tăițel – la felul cum joacă și cum se comportă pe teren. Wawrinka are un stil de joc care nu poate fi descris decât ca ”dintr-o bucată”. Traiectoriile sale sunt geometrice, simetrice, luând ca reper tușele terenului – lungurile de linie sunt aproape perfect paralele cu tușele laterale, crosurile cad disciplinat în acea bucată dintre careu și linia de fund. Urcările sale la fileu sunt încheiate cu voleuri care fie tranșează aerul la fel de drastic ca loviturile sale din spatele terenului, fie cad cuminți lângă fileu. Ritm, simetrie și echilibru – acestea sunt regulile jocului lui Wawrinka. E un stil care, atunci când funcționează, îngemănează ergonomia cu forța, dând un sentiment de satisfacție multor privitori. 

Dacă Stan e ca un produs căruia nu i se văd cusăturile, Medvedev este un colaj din care cusăturile fac parte integrantă. Alcătuit din tot felul de bucăți contrastante, Medvedev este un fel de mașinărie de război construită într-un laborator de un om de știință excentric. Zverev a spus că tenisul lui este ceva complet nou, menționând că reușește să folosească cu o eficiență nemaipomenită loviturile fără viteză, adâncime, sau ritm.

La prima vedere pare un nonsens – cu siguranță un jucător de top va pedepsi imediat cu un winner aceste lovituri. Nu chiar. E greu să faci lovituri direct câștigătoare împotriva rusului, din cauza capacității sale uluitoare de a ajunge la majoritatea loviturilor – alonja și deplasarea sa îl ajută să acopere fantastic terenul. Și acum a dat roade această tactică vicleană: Daniil l-a obosit pe Wawrinka obligându-l să-și genereze singur forță de pe mingi moarte, i-a adormit vigilența cu câteva lovituri anemice, pentru a ataca apoi brusc, de obicei decisiv, un colț.

Medvedev este un amestec de chestii care n-ar trebui să coexiste: un contraatacant cu serviciu dominator, un jucător de aproape 2 metri cu o deplasare fabuloasă, un tip turbulent dar cu un sânge rece incredibil. Acel zâmbet semipermanent în colțul gurii i se potrivește foarte bine și dă multora, pe bună dreptate, un sentiment de neliniște.

Pe site-ul Australian Open, rusul a primit mult mai multe articole în timpul turneului decât Wawrinka. Cei 11 ani diferență și un 2019 diametral opus ca performanțe i-a făcut pe jurnaliști, pe bună dreptate, să-l considere pe Wawrinka de domeniul trecutului, și să se uite la Medvedev ca la un star al viitorului. În ultimul timp însă, în tenis, veteranii și-au făcut un obicei de a trage periodic preșul de sub picioarele aspiranților. Wawrinka are obiceiul să hiberneze perioade îndelungate, dar este, la bază, un ”big-match player”, jucător de meciuri mari – atât doar că nu știi la ce meciuri mari va apărea. 

Într-un interviu în franceză de acum câțiva ani, dat după o victorie grea, Wawrinka a folosit o expresie care mi-a plăcut mult: ”chercher le match”. E aproape poetic – ”să cauți meciul”. E greșit așadar să presupui că intri pe teren și meciul e acolo, așteptându-te. Meciul este o entitate eluzivă, ca poezia – trebuie să-l cauți, și nu e garantat că-l vei găsi. Sau dacă-l găsești, că-l vei păstra.  

Așa s-a întâmplat și luni: de-a lungul a cinci seturi, cei doi au găsit și au pierdut, succesiv, meciul. Wawrinka l-a apucat în setul 1, apoi Medvedev i l-a sustras printre degete în următoarele două. Setul patru a fost un dans înainte-înapoi, în care fiecare a căutat doar unde era lumină, adică pe propriul serviciu. Dar apoi, în tiebreak, s-a întâmplat ceva. De acum celebrul sânge rece al lui Medvedev n-a mai fost așa de rece. Cu șansa de a câștiga meciul la doar o aruncătură de băț, rusul s-a crispat și a făcut vreo două neforțate care i-au dat lui Wawrinka un avans de 3-0. Iar acolo, simțind aroma victoriei, jucătorul de meciuri mari a ieșit din bârlog. 

Ce-a urmat a fost o demonstrație care s-a prelungit și-n decisiv. După ce-a câștigat tiebreakul la 2, Stan a făcut imediat break la 15 – după un game început cu un winner de rever în lung de linie și încheiat cu un return winner de forehand în lung de linie de 150 km/h. Daniil s-a dezmeticit și a contraatacat pe serviciul lui Wawrinka la 2-1, dar a fost prea târziu – problema cu genul ăsta de joc, cu greutate, e că se urnește greu, dar când se urnește, greu îl mai oprește cineva. Wawrinka a salvat trei mingi de break la 2-1 și și-a continuat marșul triumfal: Medvedev n-a mai putut câștiga decât un game până la sfârșitul meciului. 

Stan Wawrinka este așadar în sferturile Australian Open, la șase ani după ce l-a câștigat. Dar ce sunt șase ani în tenis? O nimica toată. De data asta, Stan va căuta meciul în același timp cu Alexander Zverev, de care-l despart 12 ani. Dar ce sunt 12 ani în tenis? O nimica toată ori 2.

*

În celelalte sferturi de finală, Fededer joacă cu Sandgren, Djokovic cu Raonic, Nadal cu Thiem.