“Orice faci tu, eu pot face și mai bine”. Simona își lasă racheta să vorbească, o surclasează pe Yulia Putintseva

Toți cititorii care se abonează la 30-0+ sau își prelungesc abonamentul până pe 31 ianuarie intră în cursa pentru o excursie de 3 zile, pentru 2 persoane, la Roland Garros 2020! 

Alte premii: un prosop oficial Australian Open și 10 vouchere x 100 lei în 30-0 Shop. Detalii pe larg, AICI.

Matchup-ul dintre Simona și Putintseva mi-a reamintit de “orice faci tu, eu pot face și mai bine” – o expresie celebră în tenis, folosită în general atunci când una din jucătoare ajunge să fie surclasată de adversara ei superioară valoric pe toate planurile, fără a face absolut nimic greșit pe terenul de tenis. 

Cam așa s-a scris și victoria Simonei de astăzi; Simona nu i-a dat nici cea mai mică șansă Yuliei Putintseva, deși kazaha a intrat pe teren cu aceeași determinare și poftă de joc pe care a arătat-o în primele ei meciuri la Melbourne. Ghinionul ei a fost că a dat peste o jucătoare la cu totul un alt nivel, extrem de stabilă și foarte hotărâtă să-și ia victoria, fără complicații inutile. 

Faptul că Simona a stabilit coordonatele acestui meci de la bun început a fost esențial, în special în fața unei adversare precum Putintseva, care n-are nevoie de prea mult pentru a reveni într-un meci. Simona nu s-a lăsat distrasă de nimic și a lăsat racheta să vorbească: a răspuns cu scurte la scurte, a atacat virulent serviciul doi al Putintsevei, a avut inițiativa în aproape fiecare raliu și nu s-a lăsat angrenată în schimburi lungi de mingi, care îi convin atât de mult Putintsevei. Foarte concentrată, foarte prezentă, foarte hotărâtă. 

În alte cuvinte, n-a fost surprinsă de nimic din jocul adversarei. Știa că Putintseva are obiceiul de a pune scurte în mod frecvent, a fost pregătită și a ajuns la toate (un singur punct a pierdut). A folosit des contre-pied pentru că a observat că adversara se deplasează rapid. A avut răbdare atunci când Putintseva a pus pe masă un întreg mix de lovituri (slice, plat, liftat). A schimbat ori de câte ori a avut ocazia în lung de linie, atunci când Putintseva încerca să câștige teren prin loviturile în cross. A dictat și n-a lăsat nimic la voia întâmplării, transmițând adversarei cu fiecare punct câștigat același mesaj: orice ai face tu, eu pot face și mai bine. 

Citește și:

Simona: „Știu că pentru voi e un pic de șoc când sunt eliminate jucătoarele din Top 10, dar așa e viața și noi nu putem fi la 100 la 100 în fiecare zi”

Simona: „Când o să mă retrag eu, probabil voi anunța înainte de un turneu că e ultimul, apoi, gata, voi ieși din această lume!”

O altă observație, care denotă cât de bine a pregătit Simona meciul ăsta, dar mai ales cât de concentrată a fost, e modul în care a gestionat toate acele lovituri încărcate cu top-spin ale Putintsevei. În mod constant, Simona și-a ajustat poziționarea în teren, făcând câțiva pași în spate și așteptând, fără a încerca să intre direct în minge, atunci când Yulia a apelat la celebrele ei moonballs. 

După un set dominant din partea Simonei, în care Putintseva n-a făcut nimic, dar nimic greșit, kazaha a înțeles că nu are nicio șansă cu jocul defensiv și sâcâitor – o scurtă, un slice, un balon, o combinație scurtă-lob – în fața Simonei și a încercat să fie mai agresivă. O agresivitate sporită era, teoretic, colacul ei de salvarea. O continuare a aceluiași joc la așteptare i-ar fi grăbit eliminarea. 

Nici planul de a fi mai agresivă n-a ajutat-o prea mult însă. I-a adus mai multe game-uri decât în primul set, a reușit chiar să facă un break și, per total, a mai echilibrat o idee meciul. Dar povestea a fost aceeași: orice a încercat Putintseva – retururi mai aspre, accelerări mai dese – Simona a putut face și mai bine, mai des, la un alt nivel și la o altă intensitate. 

Care ar fi concluziile după acest meci?

În primul rând, e de subliniat că meciul a avut o durată scurtă. Putintseva știe cum să transforme un meci într-un maraton și are această capacitate de a face meciul fizic; în circuit, puține jucătoare reușesc să o copleșească în așa fel încât să o scoată de pe teren după doar o oră și câteva minute. Meritul îi aparține, firește, Simonei, care n-a permis asta și a fost extrem de precaută. 

Apoi, probabil cel mai îmbucurător aspect, în condițiile în care intrăm în a doua săptămână a unui Slam, e cât de bine a simțit Simona mingea. Și aici nu e despre modul în care mingile Putintsevei au venit spre ea (în sensul că i-au convenit): pe de o parte kazaha nu oferă mingi la fel, pe de alta în cele două seturi, Putintseva a abordat două tactici diferite. Ci e despre maniera în care Simona a lovit, dând impresia că a intrat într-un ritm al ei.

E suficient să revedem acele lovituri de forehand în lung de linie din alergare, modul în care a trecut în multe rânduri din defensivă în atac, stabilitatea pe care a arătat-o ori de câte ori a fost împinsă în spatele liniei de fund sau răspunsurile avute la unghiurile închise găsite de adversară. A avut reacții prompte și spectaculoase la orice a aruncat Putintseva înspre ea (că au fost scurte, că a fost chemată la fileu, că au fost unghiuri neverosimil de închise) iar asta nu poate fi decât îmbucurător pentru ceea ce urmează.