Naomi Osaka pune umărul la victoria carierei reușită de Coco Gauff. Vom avea o campioană nouă la Melbourne

Când ziceam că suntem la adăpost de ororile lumii în bula noastră tenisistică, bum! Prea era liniște: la fete, primele 10 favorite ajunseseră toate în turul 3, chestie nemaivăzută din 2007 la AO, și, la un Slam în general, de la Wimbledon 2009. Tocmai când ne umflam mândri în pene, a venit ziua de azi și ne-a stricat, vorba ceea, tablourile. Să vedem care sunt pagubele.

Naomi i-a urmat și ea Serenei

Serena și Osaka au fost eliminate de adversare (Wang, respectiv Gauff) care și-au luat revanșa după ce au fost învinse categoric anul trecut la US Open. Ce diferență de la un Slam la următorul – cu adevărat înfrângerile sunt mai buni profesori decât victoriile. Serena și Naomi au fost dezamăgitoare ca joc azi, dar și adversarele lor au venit cu temele făcute. Williams a mers până acolo încât să-și caracterizeze evoluția ca ”nedemnă de o jucătoare profesionistă”. Naomi a fost complet lipsită de energie și inspirație, Coco Gauff servind impecabil și nedându-i niciun fel de ritm japonezei în schimburi.

https://twitter.com/tennis_gifs/status/1220640046362923008?s=20

Și Serena și Naomi sunt într-un fel prizonierele unei probleme comune – jocul first-strike nu are o marjă de eroare prea mare. Tenisul lor este construit în jurul serviciului și primelor două lovituri. Dacă le lipsește convingerea și precizia necesară încheierii schimbului în mai puțin de patru lovituri, au probleme. Serena nu poate susține fizic raliuri lungi – este încă departe de condiția fizică pre-naștere și nu știu dacă se va mai putea apropia vreodată de ea.

Naomi stă bine fizic, dar este măcinată de îndoială – când dă peste adversare care rezistă în schimburi prin defensivă și îi întorc o minge în plus, se precipită și devine frustrată. Faptul că nu reușește să găsească un antrenor care s-o ajute este o problemă în plus.

Jocul său este mult mai avansat decât maturitatea sa emoțională, iar acum Naomi aleargă într-un fel să-și prindă din urmă și emoțional performanțele profesionale. La Gauff este invers – este incredibil de stabilă mental pentru vârsta sa – jocul trebuie dezvoltat. E foarte interesant ce soluții tactice va găsi contra lui Kenin, care are un profil de joc similar cu al său și este o concurentă mult mai încăpățânată decât Osaka. Kenin, favorită 14, a rămas cel mai mare cap de serie în acest sfert considerat cel mai greu la tragerea la sorți. C-așa-i în tenis. 

S-a stresat prea mult cu apărarea titlului

Naomi a povestit la conferința de presă că apărarea titlului a apăsat-o. Nu a putut juca liber și nu a putut ieși sub nicio formă din acea stare de presiune, știind că trebuie să-și apere trofeul câștigat anul trecut. Nu e prima oară de când e în Australia când tot dă indicii că nu a știut cum să gestioneze situația de deținătoare a titlului și că ideea că ar putea pierde 2.000 de puncte a cam sâcâit-o. Ca fapt divers, Osaka nu și-a putut apăra niciunul din cele cinci titluri câștigate. 

Ce e interesant în înfrângerea ăsta a lui Naomi – dincolo de presiune ori coborârea până pe locul 9 – e faptul că, în multe rânduri, japoneza a părut exasperată de faptul că, deși accelerează, mingea ei nu rănește și nu pleacă din rachetă așa cum își dorește.

Iar asta mi-a amintit de ce am văzut zilele trecute:  l-am văzut ieri pe Karen Khachanov în meciul cu Ymer (câștigat într-un tiebreak decisiv) chinuindu-se să facă lovituri direct câștigătoare cu forehandul său năprasnic. Tot ieri l-am urmărit pe Dominic Thiem în meciul cu Bolt, câștigat în cinci seturi, după o evoluție deloc convingătoare, în care a făcut eforturi mari pentru a-și deschide terenul cu loviturile lui de bază. Am văzut-o azi pe Serena câte a trebuit să facă pentru a câștiga un punct cu Wang. Am văzut-o pe Danielle Collins cât de vulnerabilă a fost cu Yulia Putintseva, deși în urmă cu două săptămâni îi lăsase un singur game la Brisbane. Am văzut-o pe Madison Keys tot azi cum efectiv nu reușea să lovească prin adversară, pierzând în final în fața Mariei Sakkari. E doar o întâmplare sau suprafața chiar joacă un rol aici? 

Meciul, deși așteptat cu mare interes, n-a excelat. Cu un tenis foarte curat și echilibrat (șase winnere, 17 erori neforțate), Gauff a deraiat-o pe Osaka, care n-a fost, nici pe departe, în cea mai bună zi a ei. În doar două seturi, japoneza a adunat peste 30 de erori neforțate și nimic din ce a încercat n-a avut sorți de izbândă. A fost vulnerabilă la toate capitolele, n-a putut construi mai nimic și a părut resemnată încă de pe la mijlocul primului set. Foarte matură și lucidă, Gauff a speculat bine haosul din jurul japonezei și a atras-o în schimburi de mingi mai lungi, a variat, a determinat-o să-și asume riscuri. Mai pe scurt, a făcut exact ceea ce trebuia să facă dată fiind situația. 

Alte evenimente notabile petrecute pe tabloul feminin sunt victoriile clare obținute de Ash Barty și Petra Kvitova. Ambele au stat puțin pe teren și și-au câștigat meciurile clar, deși au evoluat în fața a două adversare în mare formă: Petra a învins-o, 6-1, 6-2, pe Ekaterina Alexandrova, câștigătoare la Shenzhen; Barty a trecut, 6-3, 6-2, de Elena Rybakina, finalistă la Shenzhen și câștigătoare la Hobart. 

Barty va încerca, în turul următor, în fața lui Alison Riske, să-și ia revanșa pentru înfrângerea suferită la Wimbledon. Riske, ajunsă în premieră în săptămâna a doua la Melbourne, a trecut în trei seturi de Julia Goerges. 

La categoria mențiuni special le adăugăm pe Maria Sakkari și Ons Jabeur, ambele calificate pentru prima dată în optimi la un turneu de Grand Slam. Atât Sakkari, cât și Ons au reușit două victorii surprinzătoare: Sakkari a eliminat-o (6-4, 6-4) pe Madison Keys, favorită 10, și ea în mare formă. Iar Jabeur i-a încheiat cariera lui Caroline Wozniacki, după un maraton de peste două ore de joc. Maria Sakkari se vede în următorul meci cu Petra Kvitova, iar Jabeur, cu Wang.

Înapoi la ale noastre

Sau a noastră, că am rămas doar cu Simona, care se înfruntă la noapte cu Putintseva: o adversară pe care nu-i recomandat nici s-o iei prea în serios, dar nici s-o subestimezi. Ca joc este un fel de contraatacantă enervantă; ca stil de comportament, doar enervantă. Din ce ne-a declarat nouă la Melbourne, Simona pare să știe ce-i poate pielea năbădăioasei Poots și nu e prea îngrijorată. Asta e bine. Totuși, e primul lor meci, și e Slam, unde oricine se poate da de trei ori peste cap și se poate transforma dintr-o jucătoare oarecare într-o super eroină. Și viceversa. Deci vigilență maximă și fără milă, că mi-a ajuns drama de azi.