După un respiro util, Simona se pregătește de întâlnirea cu Putintseva. La ce să ne așteptăm de la imprevizibila Yulia

Cu o misiune incomparabil mai ușoară decât în primul tur, Simona n-a avut avut nicio dificultate în fața lui Harriet Dart, jucătoare aflată în premieră în turul doi la Melbourne. A fost tipul de meci pe care-l vedem des în turneele de Slam, în primele tururi: o dominare clară din partea favoritei, în care diferența de valoare e mai mult decât evidentă. 

Desfășurarea meciului a fost și ea tipică acestor întâlniri. O campioană de Grand Slam întâlnește o jucătoare fără mare experiență, aflată la început de drum, și o copleșește cu prea multe opțiuni: viteza de joc superioară, capacitatea de a trece ușor din defensivă în atac și jocul mult prea consistent  – lucruri pe care Dart, clasată în prezent pe locul 173, nu are des ocazia să le trăiască într-un meci. Acesta e, de fapt, și marele câștig pentru britanică după meciul de azi, mai ales ținând cont de experiența trăită anul trecut, când n-a reușit să câștige niciun game în primul tur cu Maria Sharapova, tot la Australian Open, tot pe terenul central. 

E un progres. Iar progresul nu se referă neapărat la game-urile câștigate, ci la replica oferită, care n-a fost tocmai rea. Mai ales în setul doi, când, nemaiavând ce pierde, a dat drumul la joc și braț, a legat trei game-uri la rând și a avut o minge de break pentru a egala la 5. 

E adevărat, când ai în față o jucătoare atât de stabilă de pe linia de fund și atât de precisă în execuții precum Simona, trebuie să te mulțumești doar cu anumite spații de joc, pe care ea le oferă în anumite momente. Și astea mai mult pentru a experimenta diverse lovituri (vezi tendința Simonei de a pune scurte consecutive, de a încerca loburi, de a face anumite ajustări la retur). Sau când apar momente de relaxare duse spre pasivitate, cum s-a întâmplat la 5-2, când Simo a servit pentru meci și și-a pierdut serviciul. 

În general, în anumite meciuri pe care simte că le controlează clar, Simona testează anumite lovituri sau încearcă să închidă rapid socotelile și își pierde concentrarea, cum bine a subliniat ea la finalul meciului. 

După meciul dur cu Brady și sperietura trasă atât cu adversara, cât și cu acea căzătură, victoria asta mai simplă, obținută fără mari eforturi, e binevenită. Simona avea nevoie de un meci mai ușor, fără complicații inutile, ca un moment de respiro, și l-a obținut. Era exact ceea ce avea nevoie după începutul greu de turneu. 

Pentru următorul meci, misiunea ei se complică puțin. O va întâlni în premieră pe Yulia Putintseva, jucătoare clasată pe locul 38 mondial, care a trecut în trei seturi de Danielle Collins. Nu avem, așadar, un meci cu Danielle Collins, favorita 26 și una dintre cele mai în formă jucătoare ale acestui început de sezon. Dar o avem pe Putintseva, mereu imprevizibilă, capabilă oricând să facă o surpriză. 

https://twitter.com/AustralianOpen/status/1220316770634027008?s=20

Yulia Putintseva e un test dificil pentru oricine. Într-un singur punct, Putintseva e capabilă să te treacă prin toate stările și te obligă să lovești din toate pozițiile, toate loviturile.

De ce? Pentru ea nu există minge care să nu poată fi ajunsă. Variază mult, și nu o face într-un mod haotic: e mereu în gardă, gata să pună scurte din retur dacă își vede adversara poziționată departe la retur, gata să rupă ritmul cu o minge încărcată de top-spin, un adevărat moonball, după o accelerare cu reverul în cross sau din săritură. Sau încearcă să-și aducă des adversara în zona fileului cu scurte, dacă observă că oponenta ei nu stăpânește prea bine acea zonă de teren, ori e ușor de pasat. Toate aceste schimbări pe care le propune într-un meci pot deruta pe oricine: nu oferă ritm, caută să rămână imprevizibilă și nu se dă înapoi de la nimic. De la absolut nimic. 

Totuși, față de o Collins în formă, capabilă să rănească (și încă cum!), Putintseva e o adversară abordabilă, doar pentru simplul fapt că-și lasă adversarele să joace, și ea e cea care răspunde ritmului. Or, în cazul ăsta, e mult mai ușor pentru Simona să-și facă jocul ori să revină dacă e cazul, pentru că Yulia oferă astfel de spații, are căderi, nu are o constanță peste măsură. La ea se pot face break-uri mai ușor, dat fiind serviciul ei mai slab. 

Nu e însă inofensivă. Chiar dacă nu are un joc în forță, compensează acest lips prin dârzenie și face orice pentru a-și scoate adversara din ritmul obișnuit. Stă la joc, face meciul fizic, caută să surprindă. 

O partidă cu Putintseva necesită multă concentrare și energie; în primul rând pentru că nu greșește ușor, apoi pentru că toată gama asta de lovituri pe care o propune ea poate să ducă la confuzie. Iar asta aduce, inevitabil, și multă frustrare, neștiind ce urmează să facă: va fi scurtă? va fi un schimb lung? vor fi serii de lovituri încărcate cu top spin? va fi slice de rever, urmat de o scurtă bine mascată? 

În trecut, Simona a avut probleme cu genul ăsta de adversare, ba chiar a pierdut meciuri. Alize Cornet sau Timea Bacsinszky se încadrează destul de mult în tiparul de joc propus de Putintseva și au încurcat-o pe Simona tocmai prin variația adusă și maniera în care reușeau să rupă ritmul cu slice-uri, scurte sau tot felul de efecte care mai de care mai diferite.

E de notat și faptul că kazaha nu-i străină de victorii mari. A învins jucătoare de top 10 și a făcut meciuri foarte bune pe arene mari. Ba mai mult, faptul că joacă pe o arenă mare și are în față o adversară de top pare să o motiveze suplimentar. Pe Serena Williams a dus-o în decisiv la Roland Garros. Pe Naomi Osaka a învins-o de două ori, inclusiv pe terenul central de la Wimbledon. Pe Madison Keys, Sloane Stephens sau Dominika Cibulkova le-a învins când erau în top 10. 

Vestea bună e că totul stă în racheta Simonei, spre deosebire de un potențial meci cu Danielle Collins. Putintseva nu are arme să o rănească pe Simona, are anduranță, e bătăioasă și nu renunță ușor. Dar aceste lucruri le are și Simona, ba mai mult decât atât. Apoi, mai intervine un factor: Putinseva a stat aproape trei ore pe teren cu Danielle Collins, a făcut niște eforturi imense pentru a se agăța de fiecare minge și a alergat cât pentru trei meciuri la un loc pentru a reuși să facă față celor peste 50 de lovituri direct câștigătoare ale adversarei. De văzut cât va cântări asta sâmbătă.

Citește și corespondențele din Melbourne:

Exclusiv | La șase ani de la intrarea în Top 10, Simona a retrăit momentul: „O să continui să lupt să rămân acolo, că îmi place! Cred că înseamnă mult și pentru tinerele jucătoare care vin din urmă”

Simona Halep: „M-am agitat un pic. Când joacă cu numele mari, fetele sunt mai relaxate”. Despre Putintseva: „E simpatică, vorbim mereu. Știu că luptă mult. O să fie o bătălie”

Toți cititorii care se abonează la 30-0+ sau își prelungesc abonamentul până pe 31 ianuarie intră în cursa pentru o excursie de 3 zile, pentru 2 persoane, la Roland Garros 2020! 

Alte premii: un prosop oficial Australian Open și 10 vouchere x 100 lei în 30-0 Shop. Detalii pe larg, AICI.