De la Nadal la locul 818 mondial. Despre oportunitatea oferită jucătorilor slab clasați de a lua parte la ATP Cup

Știm deja, locul ATP Cup în lumea tenisului e încă neclar, iar procesul de naștere al acestei competiții a fost unul complicat. Produsul final nu e neapărat la fel cu intențiile originale (detaliile de interior date de ucraineanul Sergey Stakhovsky, fost membru în Consiliul Jucătorilor, merită citite, chiar dacă cu oarece rezerve). Părerile privind utilitatea acestei competiții au fost împărțite, iar reacțiile, odată ce turneul a debutat, amestecate.

Mișcarea a fost criticată de mulți pentru că formatul e similar cu cel al noii Cupe Davis; pentru că cele două competiții au loc la un interval de timp prea scurt, ceea ce le face redundante; pentru că a înlocuit Cupa Hopman, un turneu mixt cu tradiție și iubit de toți fanii tenisului. Dar, mai ales, pentru că formatul riscă să dezavantajeze alți jucători de Top 100, care nu pot fi prezenți la acest turneu, având în vedere criteriile de înscriere ale ATP Cup. Acești jucători riscă să rămână fără o competiție oficială în picioare înainte de Australian Open. Doar turneul de la Doha poate fi o alternativă pentru un jucător care nu a putut prinde un loc la ATP Cup, dar are un clasament foarte bun.  

Totuși, ca în multe situații similare, competiția asta a dus și ceva bun. E vorba de oportunitatea oferită unor jucători care poate că nu au visat vreodată să ajungă pe o asemenea scenă, să concureze cu cei mai mari tenismeni ai lumii, să adune puncte importante în clasament și, partea cea mai relevantă pentru ei, să încaseze premii consistente. Pentru toți acești tenismeni care și-au petrecut (și își petrec) întreaga carieră în circuitul ITF, experiența ATP Cup și beneficiile aduse de această competiție este, fără mari exagerări, un vis devenit realitate.

Uneori ai nevoie și de puțină șansă pentru a te ridica, iar pentru foarte mulți jucători slabi clasați prezenți la Brisbane, Perth și Sydney,  ATP Cup poate fi o oportunitate de care să se agațe. 

În circuitul ITF avem zeci de jucători talentați, dar mulți se pierd pe drum, motivul principal fiind lipsa resurselor financiare, dar și premiile mici oferite în cadrul turneelor. Premiile puse la bătaie de organizatori îi pot ajuta, pe unii dintre ei, să se redreseze: un jucător clasat în afara topului 300 poate obține, doar prin simpla participare la ATP Cup, sume de bani pe care în mod normal nu le poate strânge nici măcar într-un sezon întreg la nivelul circuitului ITF. 

O astfel de competiție nu e, evident, suficientă pentru a clădi cariera cuiva clasat în Top 500 sau mai jos. Dar o evoluție în fața unui public atât de numeros, un set câștigat în fața unui jucător important, un sfat oferit de căpitanii-nejucători sau de liderii echipei, câteva antrenamente bune făcute în fața unor adevărate legende ale acestui sport, toate astea le pot schimba perspectivele. Nu e nevoie de mai mult pentru a te (re)descoperi. 

La acest turneu, alături de Novak Djokovic, Rafael Nadal, Stefanos Tsitsipas, Dominic Thiem sau Daniil Medvedev, au luat startul și jucători clasați în afara Top 500. De la Nikola Milojevic (Serbia, 155 ATP), Dimitar Kuzmanov (Bulgaria, 423 ATP), Michail Pervolarakis (487 ATP), Martin Cuevas (Uruguay, 523 ATP), Aleksandre Metreveli (Georgia, 679 ATP) și până la Alexander Cozbinov (Republica Moldova, 818 ATP). Toți acești jucători, unii tineri și la început de drum, alții dar care nu au ieșit niciodată din circuitul ITF, nu ar fi putut ajunge să aibă contact cu circuitul ATP și cu tot ce înseamnă experiența unui mare turneu dacă n-ar fi existat acest format nou al ATP Cup. 

Alexander Cozbinov este unul dintre jucătorii cu cel mai slab clasament prezent la ATP Cup. Dar asta nu l-a oprit să facă spectacol și să fie aproape de o victorie mare contra lui Steve Darcis, în întâlnirea dintre Moldova și Belgia. Cozbinov, care până la această întâlnire nu jucase niciun meci la nivelul circuitului ATP și, de-a lungul carierei sale, a întâlnit doar un singur jucător din top 200, a revenit în meciul cu Darcis, jucător clasat în urmă cu doi ani în top 40, de la 4-6, 1-4. Moldoveanul a câștigat setul doi la tiebreak, după o revenire de la 0-4 la 7-4. În decisiv a revenit, de asemenea, de la 3-5 la 5-5, urmând apoi să cedeze pe final ultimele două game-uri. 

“La începutul meciului am fost un pic stresat pentru că nu sunt obișnuit să joc în astfel de condiții. Nu am avut niciodată un asemenea public, atâția oameni care să mă urmărească jucând. Nu m-am gândit la rezultat, m-am gândit doar la oportunitatea pe care o am; mi-am zis că nu am nimic de pierdut și am încercat să joc cât de bine am putut eu”, a spus Cozbinov la finalul meciului. 

Punctul pe i a fost pus însă de Radu Albot, liderul echipei Moldovei: “E foarte important ce a realizat el, ce experiență acumulează din acest meci și trebuie doar să înțeleagă că tenisul este un sport în care oricine poate învinge pe oricine. Nu contează clasamentul, nu contează vârsta; important e să muncești mult, să mergi pe teren, să dai tot ce ai mai bun și să speri că totul va funcționa”.

Alte exemple în acest sens vin de la Dimitar Kuzmanov (foto), jucător clasat pe locul 423 mondial, membru al echipei Bulgariei, care l-a dus pe Cameron Norrie (53 ATP) în trei seturi în întâlnirea dintre Bulgaria și Marea Britanie. Sau Viktor Durasovic, un norvegian de 22 de ani, clasat pe locul 323 mondial la simplu, care a obținut prima lui victorie în circuitul ATP, după meciul câștigat la dublu alături de Casper Ruud, în fața americanilor Krajicek / Ram.

Sau Alexander Lazarov din Bulgaria (517 ATP), care a fost decisiv în întâlnirea dintre Bulgaria și Marea Britanie. Lazarov / Dimitrov au câștigat meciul decisiv și au produs surpriza învingând Marea Britanie, după ce au salvat două mingi de meci consecutive în setul decisiv contra Murray/Salisbury.

Lazarov a mărturisit că n-a crezut că ar putea câștiga acel meci, iar la începutul partidei singurul său gând a fost acela de a “nu-l pune pe Dimitrov într-o lumină proastă”. La rândul său, Dimitrov a declarat la final că “eroul meciului” a fost Lazarov și că n-ar fi putut întoarce meciul fără intervențiile lui. 

Tot în aceeași notă, Kuzmanov și italianul Stefano Travaglia au bifat primele lor victorii la nivelul circuitului ATP într-un meci de simplu.

La rândul său, grecul Michail Pervolarakis a avut o evoluție pur și simplu remarcabilă în meciul de dublu, alături de Stefanos Tsitsipas, în întâlnirea cu Germania. Toate aceste experiențe, victorii sau evoluții foarte bune, și-ar putea pune amprenta suficient de mult asupra carierelor acestor jucători. Și nu numai pe ei îi poate ajuta, ci și pe alții, care văd de la televizor aceste oportunități.

Afară de cei amintiți mai sus, mai sunt prezenți la ATP Cup și jucători care nu au șansa de a juca un meci oficial la acest turneu, deși fac parte din echipă. În cazul lor, organizatorii au venit cu o inovație, cu care confirmă ideea de la care am plecat: vor ca orice jucător, oricare ar fi locul ocupat în clasament, să experimenteze, să i se ofere atenție și să fie implicat în tot ce presupune această competiție. Astfel, noutatea adusă la ATP Cup e organizarea de meciuri-antrenament între acei jucători care nu sunt implicați direct în meciurile din turneu.  Aceste meciuri se joacă pe terenurile secundare, dar beneficiază de arbitri de scaun și de linie, au copii de mingi, au antrenori, și, firește, au și public.

Pentru un jucător obișnuit cu viața grea din circuitul ITF, să trăiască o astfel de experiență poate fi ceva nemaipomenit. Să simtă, și doar pentru câteva zile, că “aparține” unei astfel de lumi, complet diferită de ceea ce trăiește în mod obișnuit în anonimatul turneelor mici, jucate prin te miri ce colțuri de lume, e ceva imens.

E adevărat, pe de o parte poate că e nedrept că un jucător foarte bine clasat trage după el alți câțiva jucători slabi clasați pe care nimeni nu îi cunoaște și care nu ar fi ajuns niciodată la acest turneu dacă nu ar fi regula conform căruia o echipă se poate înscrie la ATP Cup în funcție de clasamentul jucătorului numărul 1 al unei țări. Dar, uneori, e nevoie și de șansă. E nevoie și de puțin ajutor pentru a te ridica. E nevoie să apară o mică oportunitate de care să te agăți. Mai departe, ține de fiecare cum gestionează și cum reușește să profite de aceste oportunități.