Victorii emoționale pentru Federer și Thiem la turneele care înseamnă atât de mult pentru cei doi
Treizecizero | 27 octombrie 2019Basel – Federer Perfect Ten(nis). Dacă s-ar juca un Grand Slam în condițiile de joc de la Basel, oare câte titluri de GS ar mai (fi) adăuga(t) Federer până acum? A fost o nouă săptămână frumoasă pentru Roger, care s-a bucurat de hardul medium-fast din orașul natal pentru un nou set de meciuri foarte frumoase, […]
Basel – Federer
Perfect Ten(nis). Dacă s-ar juca un Grand Slam în condițiile de joc de la Basel, oare câte titluri de GS ar mai (fi) adăuga(t) Federer până acum? A fost o nouă săptămână frumoasă pentru Roger, care s-a bucurat de hardul medium-fast din orașul natal pentru un nou set de meciuri foarte frumoase, presărate uneori cu unele execuții grozave, în drum spre un titlu câștigat mai convingător decât în mulți alți ani. Roger nu a pierdut set și nu a fost aproape niciun moment în pericol pe parcursul întregului turneu, pe care l-a încheiat cu o victorie concludentă contra lui Alex Di Minaur, 6-2, 6-2. Federer a fost brutal pe alocuri în această săptămână – reacțiile amuzato-stupefiate ale lui Radu Albot din meciul din turul al doilea spun bine povestea – dar punctul maxim l-a atins în semifinala cu Stefanos Tsitsipas, în fața căruia și-a mai luat un strop de revanșă pentru înfrângerea de la Australian Open.
În finală, Federer a avut o misiune mult mai ușoară decât anul trecut, când Marius Copil i-a pus probleme serioase. Păcat că de data asta Marius, posesor al unui wild-card oferit de organizatori ca semn pentru acea finală, n-a reușit să treacă de Roberto Bautista Agut în turul întâi.
La șase titluri de Connors. Federer ajunge astfel la 10 titluri la Basel, al doilea turneu, după Halle, la care atinge această bornă marcată anterior doar de Rafael Nadal. La prima vedere, pare foarte convenabil pentru Federer să adune atâtea titluri la turneul la care a fost cândva copil de mingi, însă merită aruncat un ochi pe lista finalelor: de-a lungul anilor, a învins în meciurile pentru titlu aici rivali ca David Nalbandian, Novak Djokovic, Juan Martin Del Potro sau Rafael Nadal.
La capitolul statistică, Federer, care a trecut săptămâna asta de meciul 1500 al carierei, se apropie la șase trofee de recordul all-time al lui Jimmy Connors, care la 109 titluri părea de neatins. La capitolul meciuri câștigate, Federer continuă să taie din distanța care-l separă de recordul aceluiași Connors (1274 la 1235).
„Totul se poate termina oricând”. Federer a spus că obiectivul său pentru acest an rămâne ATP Finals de la Londra. “Am fost atât de aproape de titluri mari anul acesta: Indian Wells, Wimbledon. Aș vrea să câștig un titlu mare în 2019, iar Londra e un astfel de titlu. Nu e o problemă că sezonul e aproape de sfârșit, mai degrabă e o problemă că întreaga mea carieră se aproprie de sfârșit. Simt că totul s-a întâmplat atât de repede. Asta mă întristează uneori. Dar știu că voi fi ok când va veni acel moment. Știu că totul se poate termina foarte repede: poate o accidentare, poate ceva se întâmplă cuiva din familia mea. De aceea, trebuie să am perspectivă, un pic de distanță. Sunt conștient că s-ar putea termina în orice moment”, a spus Roger, într-un interviu pentru SRF Sport. Un context care explică poate și mai bine lacrimile care l-au doborât iar pe elvețian la ceremonia de premiere. “Nu iau aceste victorii ca pe ceva normal, chiar dacă-s multe. Fiecare are o savoare aparte și încerc să mă bucur cât pot de mult de fiecare dintre ele”.
Viena – Thiem
Domi, ce titlu prețios! Apropo de eroi locali, tema aceasta s-a păstrat și în celălalt turneu ATP al săptămânii, la Viena, unde Dominic Thiem a mers până la capăt, cucerind în premieră titlul la turneul din capitala Austriei. Nu vorbim suficient de progresul făcut de Thiem pe hard în ultima perioadă, în special de când lucrează cu Nicolas Massu, iar acest titlu – deja al doilea reușit de el după US Open și al treilea pe hard al anului – o confirmă. Thiem a câștigat, e drept, în condiții de joc foarte avantajoase stilului său la Indian Wells (hardul lent și felul în care călătorește mingea în aer face ca acel turneu să se asemene foarte mult cu unul pe zgură, suprafața forte a lui Domi). Iar la Beijing, acum câteva săptămâni, chiar el a zis că “să fim sinceri, a fost un hard foarte lent, iar condițiile mi-au priit mult“. Dar iată-l triumfând acum și la Viena, în indoor, într-un segment al anului în care sezonul lui era, de regulă, încheiat și aranjat frumos în sertar.
Trei reveniri de la 0-1 la seturi. Și n-a fost un traseu simplu, ba dimpotrivă. De fapt, ținând cont de lista jucătorilor, e greu să-i fi imaginat unul mai greu. Thiem l-a depășit în primul tur pe Tsonga (cu care avea 0-2 pe hard și care rămâne un jucător redutabil pe hard indoor), apoi a trecut de Fernando Verdasco în turul al doilea, întorcând după pierderea primului set grație unui nivel excelent atins în următoarele două. Verdasco a fost un fel de piază rea pentru Thiem, învingându-l destul de clar în toate cele patru dueluri anterioare. După un sfert simplificat de retragerea lui Carreno Busta, Thiem a avut de tras din greu pentru a-l întoarce pe italianul Matteo Berrettini, unul dintre cei mai în formă jucători ai toamnei.
Iar în finală a revenit iarăși după pierderea primului set, câștigând contra bunului său prieten Diego Schwartzman (3-6, 6-4, 6-3 în două ore și 25 de minute), la care mai pierduse anul acesta, și care l-a forțat și acum să dea tot ce are mai bun. “Am avut dificultăți în a juca bine în alți ani la turneele din Austria, iar anul acesta reușesc să le câștig pe amândouă. E ireal pentru mine“, a spus austriacul de 26 de ani, care s-a impus în vară și la Kitzbuhel, pe zgură. Ca atare, Domi devine singurul jucător care câștigă 5 trofee anul acesta, desprinzându-se dintr-o egalitate cu Djokovic, Nadal, Federer și Medvedev. Anterior, el nu reușise să treacă de sferturi la Viena. “A fost o săptămână de vis“.
Și un bonus din finala de dublu de la Viena:
Paris – Lupta pentru locul 1
Rafa vs Nole se poate decide încă din Franța. Circuitul ATP se mută acum la Paris, pentru ultimul Masters al anului și penultimul turneu al sezonului, înainte de ATP Finals de la Londra. Dacă prezența lui Federer e incertă până în ultimul moment (elvețianul a spus că se va decide luni), focusul se va muta pe bătălia pentru locul 1 la final de an, care se poartă între Nadal și Djokovic. Spaniolul, proaspăt revenit după ce s-a căsătorit, are un avans solid de 1.280 de puncte în Race, iar un eventual (prim) titlu la Bercy ar însemna că nu mai poate fi ajuns de Djokovic, care încearcă să încheie pentru a șasea oară un an ca lider ATP.
Parteneri de demonstrativ și de sparring. Cei doi s-au antrenat împreună sâmbătă (o raritate pentru doi astfel de mari rivali) și au încheiat sesiunea de antrenament cu un meci pe puncte; Nadal a condus cu 6-4, 2-2, apoi cei doi au încheiat cu un tiebreak, câștigat de sârb. Tot Nadal a câștigat, cu 11-9 în super tiebreak-ul decisiv, și meciul demonstrativ jucat de cei doi zilele trecute, la Nur-Sultan, în Kazahstan, un meci care s-a ales și cu destule critici pentru cei doi.
WTA – Elite Trophy
Sabalenka se regăsește. Circuitul WTA își joacă în aceste zile perla coroanei, WTA Finals la Shenzhen, însă azi s-a încheiat și versiunea mai mică a turneului-sărbătoare din finalul sezonului. WTA Elite Trophy din Zhuhai, competiție rezervată pentru jucătoarele de la locul 9 în jos, a fost câștigată de Aryna Sabalenka, 6-4, 6-2 în finala cu Kiki Bertens. Sabalenka își confirmă astfel forma excelentă pe care tinde să o găsească în China, unde și-a apărat titlul la Wuhan și a făcut un final de sezon excelent, completat acum de acest titlu, care ne reamintește un pic de potențialul bielorusei. Sabalenka spune că criza de încredere și de rezultate pe care a traversat-o mare parte din acest sezon a ajutat-o să obțină o perspectivă mult mai bună a ceea ce se întâmplă pe teren și în cariera ei și că înțelege mult mai bine acum ce are de făcut.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
