Rafa Nadal are o oportunitate uriașă să urce la 19 titluri de Grand Slam. Dar în fața sa stă neconvenționalul Daniil Medvedev și jocul lui complicat de desfăcut
Radu Marina | 7 septembrie 2019Daniil Medvedev a câștigat multe meciuri miraculos vara asta, dar va avea nevoie de cea mai spectaculoasă magie a sa ca să-l bată pe un Rafael Nadal care vede Slam-ul 19 în față și șansa de a veni la doar un titlu de Slam față de Roger Federer.
Rafael Nadal și Daniil Medvedev, doi dintre cei mai în formă jucători ai acestui sezon, s-au calificat în finala turneului de la US Open după victorii aproape trase la indigo: Rafa s-a calificat în a 27-a finală de Slam după 7-6, 6-4, 6-1 cu Matteo Berrettini, iar Daniil Medvedev a reușit performanța carierei, prima sa finală de Grand Slam, după 7-6, 6-4, 6-3 cu Grigor Dimitrov.
Asemănările nu se limitează doar la configurația scorului. Meciurile au evoluat, într-o mare măsură, în același fel: atât Rafa, cât și Daniil au fost nevoiți să sape adânc timp de un set, să salveze mingi de set ori să recupereze dezavantaje considerabile. Rafa a revenit în tiebreak-ul primului set de la 0-4, 2-5 și 4-6. Medvedev a salvat o minge de set la 5-6 în primul set, în care a fost, în general, al doilea cel mai bun de pe teren. Odată trecut cu bine acest moment, totul a curs încet și sigur în direcția celor doi favoriți.
Misiunea mai grea aici a avut-o oarecum Rafa, care a avut mult mai mult de tras pentru a-l ajunge pe Berrettini – care a făcut un prim set tare curajos – din urmă. Nadal explică cum a reușit (a câtă oară?) să întoarcă un astfel de set: “Obiectivul a fost să câștig punctul de la 0-4 și să ajung la 1-4 cu serviciul. Dacă aș fi ajuns la 0-5, un alt mini break… s-ar fi terminat. Obiectivul meu în acel moment era să câștig primul punct, iar apoi să câștig măcar un punct cu returul. Apoi ești la 2-5. Ești într-o situație complicată, dar dacă ești capabil să câștigi următoarele două puncte cu serviciul, ajungi la 4-5. Adversarul are două servicii să câștige setul, dar de la 0-4 la 4-5 e o perspectivă complet diferită, pentru că începi să pui presiune pe adversar. Ăsta a fost obiectivul meu. Apoi s-a ajuns la 4-6, și am fost puțin norocos la acel punct. El a jucat foarte agresiv câteva puncte, iar eu am reușit să rămân în set, să nu ratez și să pun o minge în plus în teren în acel moment”, a explicat Rafa, în termenii săi, filosofia “punct cu punct”, dar și modul în care a reușit să revină de la 0-4, 2-5 și 4-6 la 8-6 în tiebreak-ul primului set.
Setul acesta atât de intens a cântărit enorm în modul în care avea să se desfășoare partida. Berrettini a știut cât de important e să câștigi primul set în fața lui Nadal, a făcut exact ce trebuie pentru a fi la conducere, dar i-a scăpat printre degete avantajul și odată cu el și meciul. “Câștigarea primului set ar fi însemnat foarte mult. Mai ales cu el; e foarte greu să te vezi condus cu un set după o oră, mai mult de o oră de joc”, a spus Berrettini. Italianul s-a descurcat, oricum, onorabil, iar semifinala la US Open e o performanță extraordinară pentru el, dar, până la urmă, să încerci să-l bați pe Nadal într-o semifinală de Grand Slam (mai ales când spaniolul știe ce oportunitate are în față) rămâne o treabă foarte, foarte dificilă.
Cât despre Medvedev, la el pericolul n-a părut a fi la fel de mare. A existat, dar ca în multe alte meciuri sezonul acesta, atunci când a avut nevoie de un super serviciu l-a avut, a făcut diferența cu el și l-a ajutat să treacă repede peste orice moment mai dificil. Primul set a rupt și aici echilibrul; a fost un set care a semănat mult cu ce am văzut în finala de la Wimbledon, cu Federer mai bun în timpul setului, dar complet neinspirat în tiebreak. La fel a pățit și Grigor, care a început meciul deranjându-l pe Medvedev cu slice-ul și păstrându-se la un nivel de joc înalt. Dar a pierdut acel set cumva, a pierdut apoi și avantajul de un break luat la începutul setului doi, și a sfârșit prin a rămâne fără puteri și fără inspirație în fața zidului propus de Medvedev.
Dimitrov, care deși a încheiat meciul fiind foarte dezamăgit, se poate considera mulțumit de tot ceea ce a izbutit săptămâna asta (prima semifinală de Slam după mai bine de doi ani, revenirea în top 25), reușind să pună stop perioadei negre pe care a traversat-o de la începutul anului și, în general, să își recâștige încrederea.
Așadar avem o nouă finală Nadal – Medvedev. La fel ca în Canada. E finala jucătorilor cu cele mai multe victorii obținute anul acesta (50 Medvedev, 46 Nadal), respectiv a celor mai în formă jucători ai acestui sezon de hard american: Rafa cu titlul la Montreal, Medvedev cu finală la Washington, finală la Montreal, titlu la Cincinnati.
Ca o paranteză aici, trebuie menționat că rusul devine doar al treilea jucător din Era Open care ajunge în finală la Washington, Rogers Cup, Cincinnati și US Open; au mai reușit asta Ivan Lendl în 1982 și Andre Agasssi în 1995.
Dat fiind contextul (atât în ceea ce privește forma lor, cât și eliminările timpurii ale lui Roger Federer și Novak Djokovic) este, probabil, cea mai bună finală pe care am fi putut-o avea. Teoretic așa stau lucrurile, dar oare se va reflecta asta și pe teren ?
Dacă luăm ca reper ultimul lor meci jucat, care a avut loc în urmă cu câteva săptămâni în finala de la Montreal, am fi tentați să spunem un mare “nu”. Modul în care Rafa i-a descifrat jocul rusului, lăsându-l fără absolut nicio alternativă la îndemână, a fost scurt și fără durere pentru Daniil, care va urca pe locul 4 mondial indiferent de rezultatul din finala de duminică.
Marea întrebarea e ce ar putea face diferit acum Medvedev, ori ce ar mai putea schimba ? Spuneam atunci că Medvedev a dat peste un adversar care, într-o oarecare măsură, poate face aceleași lucruri ca și el, dar mult mai bine și la o intensitate mai ridicată. În momentul în care apare o astfel de problemă, matchup-ul devine unul extrem de nefavorabil, iar soluțiile sunt limitate.
Medvedev câștigă mult prin consistență, dar și prin selecția loviturilor, una mereu inspirată. La Montreal, lucrurile astea nu l-au ajutat deloc: tenisul lui ordonat, echilibrat, dar și agresiv pe alocuri n-a avut nicio șansă în fața tenisului rapid, în viteză, intens și foarte precis al lui Rafa. Iar la acea selecție a loviturilor mereu bine gândită nu a mai putut apela pentru că a părut copleșit de forța, intensitatea și ritmul pe care Rafa le-a impus în absolut fiecare punct; nu l-a lăsat să respire, i-a tăiat tot elanul și nu l-a lăsat să se desfășoare. În alte cuvinte, Medvedev nu a avut cum să-l “facă să sufere pe teren” pe Rafa, așa cum îi place lui să spună.
Și totuși. Deși lucrurile par complet împotriva rusului (match-up, lipsă de experiență, starea fizică – mai ales), Medvedev nu trebuie subestimat. Un exemplu la îndemână în acest sens e modul în care a reușit să-și schimbe tactica complet în meciul jucat cu Djokovic la Montreal: a simțit că nu are nicio șansă dacă va continua în aceeași manieră, așa că a decis să iasă din zona de confort.
În acel meci, rusul a mers pe un tenis first strike și un joc riscant (începând de la serviciu, retur și continuând cu prima lovitură după serviciu) pe care nu l-am mai văzut până acum. Atunci i-a ieșit. A mai schimbat din mers și la US Open, câștigând câteva meciuri despre care tot el a spus că ar fi trebuit să le piardă. Dar poate încerca asta și acum? Poate fi la fel de eficient într-o finală de Grand Slam? Are suficiente resurse pentru a aplica un astfel de tenis trei, patru sau cinci seturi, contra celui mai impunător atlet din lume, aflat în fața unui al 19-lea titlu de Grand Slam?
My Forehand. Un mic clasic al 30-0 Shop 🙂 Unul dintre cele mai apreciate tricouri 30-0 de către cititorii noștri este acum reeditat pentru tine într-o nouă variantă de culoare, cu un orange viu care-ți aprinde imaginația. Acum și pe negru. Și ce e mai cool decât orange pe negru? Oferit acum și în mărimile indisponibile la prima ediție.
Comandă-l din 30-0 Shop de aici!
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
