Serena vs. Bianca, pentru istorie, dar în feluri diferite. Experiența, dar și emoțiile Serenei vs curajul, nonșalanța și tenisul exploziv al Biancăi
Radu Marina | 6 septembrie 2019Oricum se va termina, e limpede că finala US Open e un meci care își va pune amprenta decisiv pe felul în care vom discuta despre acest sezon de Slamuri.
Pentru a 10-a oară în carieră, Serena Williams ajunge în finala US Open, grație unei alte victorii clare, 6-3, 6-1 cu favorita 5, Elina Svitolina. Williams, care va împlini 38 de ani la sfârșitul acestei luni, se pune astfel, pentru a patra oară de la revenirea ei în tenis, în situația de a lupta pentru un nou titlu de Grand Slam. Al 24-lea.
Precum în majoritatea partidelor în acest turneu, și în semifinala de azi-noapte, Serena și-a adus tenisul ei bun: dominantă de pe linia de fund, cu serviciul funcționând la parametri normali și cu un retur virulent, cu care a reușit, în multe rânduri, să preia controlul rapid în schimburi. Durata meciului a fost de o oră și 10 minute, dar un moment important care a schimbat cursul partidei a fost începutul monstruos, cu două game-uri care au adunat împreună peste 20 de minute.
Ambele game-uri au fost câștigate de Serena, care a salvat multiple mingi de break și a revenit de la 0-40 pe serviciul Elinei. De la acest moment, dinamica s-a schimbat complet: Serena s-a scuturat de toate erorile cu care a început partida, și-a recăpătat ritmul la serviciu, dar și de pe linia de fund și a început, de la punct la punct, să crească și mai mult în intensitate. În timp ce Svitolina n-a mai avut acea atitudine curajoasă și pozitivă care a afișat-o în debut: a devenit prudentă și a dat impresia că joacă pentru a nu pierde.
Înaintea meciului, nu puțini au fost aceia care au anticipat că și Svitolina poate face ceea ce a făcut Simona la Wimbledon. Teoretic, pentru un stil de joc ca al Svitolinei, meciul făcut de Simona în fața Serenei la Wimbledon este o lecție prețioasă, din care se poate învăța mult. Practic, pentru un asemenea plan e însă nevoie de multă asumare, curaj și risc: curaj să avansezi în teren la retur; curaj să încerci să intuiești unde vei primi serviciul; riscul de a schimba direcția mingilor mai repede și mai devreme decât o face Serena, respectiv asumarea de a juca pentru a câștiga și a face absolut totul să depindă doar de tine.
Elina a mizat însă pe un tenis de uzură, încercând să alerge mult, să dea multe mingi înapoi și să se folosească, atunci când poate, de forța venită dinspre adversară. A fost exact tipul de tenis ușor defensiv, la așteptare, în fața căruia Serena a găsit întotdeauna soluții – cel mai bun exemplu aici fiind meciurile ei cu Caroline Wozniacki sau Agnieszka Radwanska. De altfel, și planul pus în practică a fost asemănător cu cel pe care-l folosește în fața danezei: a creat des acel “evantai”, deplasând-o pe Svitolina stânga-dreapta cu lovituri puternice și obligând-o să lovească necontrolat.
“Cred că ea știe întotdeauna ce trebuie făcut într-un meci. Are o putere greu de crezut; generează multă forță. În spatele loviturilor ei se află o forță incredibilă în marea majoritatea a timpului. Asta o face incredibilă, o legendă a tenisului. Mai mult, în momentele importante își crește nivelul, face pasul, întotdeauna își aduce cel mai bun joc al ei”, a spus Elina la conferința de presă despre cum a simțit-o pe Serena.
Deși înfrângerea ar putea fi percepută dezamăgitoare, evoluția și rezultatele Svitolinei din aceste ultime două săptămâni (și chiar luni) reprezintă încă un pas important în cariera ei: două semifinale consecutive la turneele de Slam (în condițiile în care, până anul acesta nu reușise să atingă niciodată această fază) și revenirea în top 3 de săptămâna viitoare. Așa cum spunea și ea, cariera ei nu a fost și nici nu va fi un “boom”; la ea lucrurile s-au întâmplat treptat, pas cu pas, în ritmul ei. Astfel că întregul ei parcurs de la Wimbledon și New York nu poate fi decât încă etapă importantă la care se va întoarce și pe care poate construi (așa cum a făcut-o în alte ocazii) de acum încolo. De văzut cum va ști să adauge elemente noi în jocul ei ca să poată conta în astfel de faze avansate.
În ce o privește pe Serena, ea se reîntoarce în a patra finală de Slam de la revenire și a 33-a a carierei. Iar pentru titlul pe care îl caută de multă vreme va trebui să o depășească pe Bianca Andreescu, cea care a obținut cel mai important rezultat al carierei sale prin calificarea în prima finală de Grand Slam, după victoria (7-6, 7-5) în fața Belindei Bencic.
Pentru Bianca, calificarea în prima finală de Grand Slam vine într-un sezon în care a pierdut doar 4 meciuri, a jucat patru finale, a câștigat un turneu Premier Mandatory, unul Premier 5 și are în spate o serie de 13 meciuri câștigate la rând. Maniera în care joacă Bianca acum a captat deja atenția întregii lumi a tenisului. Ea refuză să piardă, găsește de fiecare dată noi și noi soluții de a ieși din situații de criză și debordează de încredere. Adică, în alte cuvinte, nu se putea găsi o adversară mai complicată și mai în formă pentru Serena – dar tot Serena vede asta perfect normal: “Pentru a fi cel mai bun, trebuie să-i învingi pe cei mai buni”, spunea ea zilele trecute.
Cel mai important lucru pe care l-am desprins din meciul Biancăi cu Belinda Bencic e legat de reconfirmarea faptului că Andreescu e o jucătoare care joacă excepțional în momente mari, pe scene mari împotriva unor nume mari. Și asta fără a fi nevoie să acceseze cel mai bun nivel al ei pe tot parcursul unui meci.
Bencic a fost jucătoarea care a condus jocul, atât în primul set, cât mai ales în setul doi: Bianca a servit de două ori pentru a rămâne în primul set la 4-5 și la 5-6; tot Bianca a revenit în setul doi de la 2-5 cu dublu break pentru a câștiga următoarele cinci game-uri la rând, implicit și meciul.
Timp de un set a fost dificil de stabilit care e jucătoare mai bună. Bencic și-a făcut cu destulă ușurință serviciile, și-a păstrat acel tenis curat și cu lovituri luate devreme, în timp ce Bianca a răspuns prompt oricărei provocări. În schimb, în momentul în care s-a ajuns aproape de linia de sosire, nivelul pe care Andreescu l-a atins și capacitatea de a varia, respectiv de a “alege” cea mai potrivită lovitură a fost prea mult pentru Bencic, care nu a făcut neapărat ceva greșit și nici nu-și poate reproșa prea multe.
Cel puțin nu în primul set. În setul doi însă, cu siguranță sunt multe puncte și momente pe care și-ar fi dorit să le joace altfel sau să trateze diferit acel avantaj de 5-2 cu dublu break. N-a făcut-o, iar Bianca a făcut ceea ce a făcut și în primul set: a simțit că e un moment important, a stat aproape, și-a așteptat șansele iar odată ce fereastra s-a deschis larg, legând trei game-uri, și-a ridicat, din nou, brusc nivelul și a fost de neoprit până la finalul meciului.
US Open are, așadar, o finală pe cinste. Sunt multe motive. Pe de o parte, bagajul tehnic și tactic pe care-l aduc cele două. Apoi, senzația de meci mare: Serena e o legendă care joacă pentru un titlu cu o importanță mare simbolică; Bianca este challenger-ul tânăr cu un joc aproape complet, capabilă, după cum a demonstrat, să bată pe oricine.
Ar putea fi istorie pentru Serena, care ar egala-o în sfârșit pe Margaret Court la numărul de Slamuri câștigate. Dar ar putea fi istorie și pentru Bianca, care ar putea deveni prima jucătoare din Era Open care se impune la US Open la debutul ei pe tabloul principal al acestui turneu.
Sunt de subliniat câteva lucruri care contribuie la interesul din jurul acestui meci:
Bianca Andreescu nu a pierdut niciodată în fața unei jucătoare din top 10 (7-0), Serena e locul 8 mondial;
Bianca e exact tipul de adversară pe care Serena l-a primit anul trecut în finală la US Open: o jucătoare care s-a impus la Indian Wells, aflată la cel mai bun sezon din carieră, fără multe așteptări, pe un mare val de încredere și nonșalanță și care încă reprezintă o necunoscută pentru americancă;
Serena are pe umeri o presiune enormă, pe care va trebui să o gestioneze mai bine data asta – lucru pe care, dacă ne uităm la evoluțiile ei din aceste două săptămâni, pare că-l reușește. Dar marile ei probleme de la revenire sunt finalele și nu meciurile până la finală;
Tenisul cu atât de multe fațete – agresiv, variat, defensiv – al Biancăi este exact stilul de joc care i-a pus cele mai multe probleme Serenei la această ediție a US Open, singurul ei set pierdut în cele șase meciuri jucate fiind în fața lui Caty McNally, o jucătoare care a surprins-o cu variația, trecerile ofensivă-defensivă, dar și cu accelerările surprinzătoare;
Serena vine în această finală după alte patru finale complet ratate, în care nu a reușit să câștige mai mult de patru (!) game-uri pe set. Fie presiunea imposibil de gestionat, fie inspirația și jocul adversarei, fie problemele de sănătate au condus spre acest mic record negativ – care ar putea cântări suficient de mult și în finala de mâine;
Bianca e o jucătoare croită pentru scenele mari. Iar sâmbătă, de la ora 23:00, ora României, Bianca va juca pe cea mai mare arenă de tenis din lume, în cel mai important meci al carierei ei, în fața uneia dintre celei mai mari sportive ale lumii.
Oricum se va termina, e limpede că e un meci care își va pune amprenta decisiv pe felul în care vom discuta despre acest sezon de Slamuri.
Nou în Shop-ul 30-0!
Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Iar noul tricoul 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉
Comandă Chill Year din Shop! Disponibil în trei variante de culori.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
