Șase teme de discuție înainte de US Open. Cu ochii pe Simona, Serena, Naomi și The Big 3. Cine va câștiga anul acesta în The Big Apple?
Radu Marina | 21 august 2019Simona Halep și New York-ul Cu toate că US Open a fost primul Grand Slam al Simonei în care a simțit cum e să ajungi, în premieră, în a doua săptămână a unui astfel de turneu (2013), rezultatele înregistrate aici au fost la cele două extreme; fie eliminări consecutive în primul tur (2017, 2018), fie […]
Simona Halep și New York-ul
Cu toate că US Open a fost primul Grand Slam al Simonei în care a simțit cum e să ajungi, în premieră, în a doua săptămână a unui astfel de turneu (2013), rezultatele înregistrate aici au fost la cele două extreme; fie eliminări consecutive în primul tur (2017, 2018), fie ani în care a ajuns în semifinale sau sferturi de finală (2015, 2016). Este, de altfel, singurul Slam dintre cele patru în care Simona (încă) nu a ajuns în finală.
O posibilă explicație – despre care și Simona a vorbit atât anul trecut, cât și acum, înainte de sezonul de hard american – ar fi agitația, aglomerația și freamătul pe care-l găsim atât în oraș, cât și în tribune. “Nu am jucat niciodată cel mai bun tenis al meu aici, chiar dacă am ajuns în semifinale şi în sferturi. Simt că jocul meu nu e la cel mai înalt nivel. Dar întotdeauna am luptat în fiecare meci. Poate e vorba de zgomotul din tribune, iar oraşul este aglomerat”, a spus Simona anul trecut, după înfrângerea suferită în primul tur, în fața estoniencei Kaia Kanepi.
“E un cumul. Sunt o persoană tăcută şi poate îmi plac locurile mai mici. Am avut rezultate bune aici, dar nu simt că sunt la 100% când intru pe teren. Sper ca în viitor aceste lucruri să se schimbe, poate voi schimba şi eu ceva şi va fi mai bine.”
Acest factor extern cântărește destul. Iar Simona nu e singura jucătoare din circuit care are această problemă: în urmă cu ceva vreme, Garbine Muguruza a povestit pe larg cum simte această energie a orașului și de ce nu îi place să joace la US Open, acesta fiind singurul Slam unde nu a depășit turul 4. “Cred că turneul ăsta e cel mai complicat dintre toate, pentru că întotdeauna aici există o grămadă de lucruri. Există întotdeauna trafic. E mult zgomot, sunt mulți oameni. Toate lucrurile astea te seacă de energie. Mi se pare mult mai complicat, iar simplul motiv e că vorbim de un oraș mare, un oraș imens, unde totul e imens. Eu nu sunt tipul acesta de persoană”.
Și totuși. Ce ar putea fi diferit acum pentru Simona la această ediție a USO19? În primul rând, aspectul cel mai important e de ordin fizic; dacă Simona poate evolua fără alte probleme de sănătate, care să o împiedice să-și pună la treabă deplasarea, mobilitatea și picioarele, atunci lucrurile se simplifică.
Așa cum de-a lungul timpului Simona a învățat din mers, s-a îmbunătățit constant și a încercat să se folosească de experiențele acumulate pentru a depăși obstacolele, o poate face și acum. Are oamenii potriviți alături și se află într-o poziție extraordinară, pentru că ajunge la New York după o perioadă în care a primit cele mai importante confirmări posibile: parcursul, meciurile câștigate și nivelul atins la Wimbledon i-a demonstrat că poate învinge pe absolut oricine. Asta chiar e o confirmare grozavă, care-ți câștigă meciuri chiar și atunci când ai în față jucătoare care, de regulă, îți fac mari probleme sau când nu te afli în cea mai bună zi a ta.
Dubiile din jurului lui Naomi Osaka
Naomi Osaka a intrat în segmentul de hard american cu speranța de a “lăsa în spate cele mai urâte luni” din viața ei. Copleșită de presiune și de o situație complet nouă pentru ea, Naomi a cedat în câteva rânduri, încheind multe dintre conferințele de presă în lacrimi. “Pot să spun sincer că, probabil, nu m-am mai simțit bine pe terenul de tenis din Australia. Am pus atât de mult accent pe rezultate, încât am uitat să mă bucur și să învăț din ele”, povestea Naomi, înainte de sezonul de hard american.
Doar că, la trasul liniei, afară de revenirea pe locul 1 mondial, ea ajunge la New York cu mult mai multe întrebări decât răspunsuri, atât la nivel de încredere, cât mai ales fizic, după accidentarea suferită la genunchi, în timpul meciului cu Sofia Kenin la Cincinnati.
“Anul trecut am câștigat US Open, iar anul acesta încerc să joc la US Open. Nici măcar nu mă gândesc că aș putea câștiga turneul. Vreau doar să pot juca. Simt că această accidentare mă poate împiedica să joc, iar asta mă îngrijorează. Însă, orice ar fi, chiar dacă medicii îmi vor spune ‘nu’, probabil că voi juca”, a declarat Osaka pentru WTA Insider.
My Forehand. Un mic clasic al 30-0 Shop 🙂 Reeditat pentru tine într-o nouă variantă de culoare, cu un orange viu care-ți aprinde imaginația. Acum și pe negru. Și ce e mai cool decât orange pe negru? Oferit prima dată în mărimile indisponibile la prima iterație.
Karolina Pliskova, o candidată la titlu?
Karolina Pliskova se situează pe locul 1 în clasamentul Hard Court Power Ranking și vorbim de US Open, Slamul la care a înregistrat cele mai bune rezultate (finală 2016, sferturi 2017, 2018). Poate câștiga, în fine, Pliskova primul ei Slam?
Pliskova se află, de fapt, în situația în care face o treaba excelentă în turneele WTA (anul acesta a câștigat trei), dar când vin turneele de Slam apar fie înfrângeri timpurii (vezi eliminarea de anul ăsta cu Petra Martic din turul trei de la Roland Garros), fie unele eșecuri dureroase (vezi înfrângerea cu Karolina Muchova de la Wimbledon, din optimi). În ambele cazuri, ea venea cu mare încredere după titlul câștigat la Roma, respectiv Eastbourne.
Presiunea în cazul ei există, însă, spre exemplu, nu-i la fel mare precum a fost în cazul Simonei în perioada 2014-2018 – asta, probabil, și pentru că Pliskova nu s-a pus în situația de a se lupta pentru un Slam la fel de des precum a făcut-o Simona.
La acest ultim Slam al anului, Pliskova nu mai ajunge cu un titlu în cont, așa cum s-a întâmplat la ultimele trei (la Melbourne a ajuns după titlul cucerit la Brisbane, la Paris după titlul cucerit la Roma, la Wimbledon cu titlul câștigat la Eastbourne) – aspect ce ar putea să-i ușureze munca și să-i mai ia din presiune. Combinăm asta cu suprafața și turneul, unde ea se simte foarte bine și a făcut cele mai bune meciuri al carierei și obținem o candidată solidă la titlu, una dintre cele care au și jocul, dar și conexiunea cu turneul.
Recordul Serenei Williams
Inevitabil, înaintea oricărui turneu de Slam o tema nelipsită este șansa Serenei la cel de-al 24-lea Slam. Să fie US Open acel Slam pe care-l caută?
Teoretic, șansele cele mai mari la câștigarea unui Slam aici sunt. Fie aici, fie la Wimbledon. Dar, precum a fost în toate turneele de la revenire, în jurul Serenei există prea multă nesiguranță, prea multe dubii; anul acesta nu a existat niciun turneu cu final fericit pentru ea, iar orice lucru bun și orice evoluție încurajatoare pe care a avut-o a fost umbrită mai apoi de câte ceva.
De data asta, ca pregătire pentru US Open a încercat să adune câteva meciuri în Canada – adică ceva ce i-a lipsit de la revenire încoace. A mers la Toronto, a avut câteva meciuri în care a jucat cel mai bun tenis al ei de la revenire, dar totul a fost șters mai apoi de accidentarea și durerile apărute la spate. Dacă (e un mare dacă aici) fizic reușește să se mențină la un nivel acceptabil, atunci și ea poate fi inclusă în lista jucătoarelor cu șanse la titlu.
Însă dincolo de starea fizică, mai trebuie întrunite și alte condiții pentru a merge până la capăt: un traseu care să nu o solicite mult, suficient timp între meciuri pentru a se putea recupera și, cel mai probabil, o abordare complet diferită dacă va fi să fie o nouă finală. Dacă e ceva ce Serena a pierdut de la revenirea ei în tenis e acea bucurie de a juca.
Are momente și meciuri în care se bucură că e pe teren, dar pe măsură ce avansează în turneu și simte că e aproape de titlu apare crisparea, teama, anxietatea și panica. Își dorește prea mult să câștige, își dorește cu ardoare *acel* titlu – titlu care, de fapt, n-ar schimba prea multe lucruri, dacă e sa fim onești – și vrea să obțina totul cât mai repede. De acea o vedem în finale forțând, încercând multe și nereușind nimic.
Cine ne-ar putea surprinde plăcut la Flushing Meadows pe tabloul feminin
Dincolo de favoritele principale, mai sunt alte câteva jucătoare cu rezultate excelente avute în ultima perioada, care merită urmărite cu atenție. Sau, din contră, jucătoare pe care nu le-ai putea numi favorite ca urmare a ultimelor rezultate, dar care ar putea avansa mult în turneu dat fiind istoricul lor la Slamuri.
Din prima categorie fac parte jucătoare precum Bianca Andreescu, cu al ei bilanț de 7-0 versus jucătoarele de Top 10 anul acesta, Madison Keys, Svetlana Kuznetsova – campioana și finalista de la Cincy – sau Aryna Sabalenka – toate jucătoare aflate pe un val de încredere după ultimele lor rezultate. Iar din a doua, fără mari dubi, le-am putea numi pe Garbine Muguruza sau Sloane Stephens, două jucătoare cu un sezon foarte slab, dar capabile să se scuture de înfrângeri și să se ridice deasupra oricui dintr-o dată, fără a avea nevoie de ceva special.
E loc de surprize pe tabloul masculin?
În cazul băieților, US Open este turneul de Grand Slam cel mai divers. Spre exemplu, în ultimii zece ani, Australian Open, Roland Garros și Wimbledon au fost câștigate doar de cinci jucători (Roger Federer, Novak Djokovic, Rafael Nadal, Andy Muray, Stan Wawrinka). Pe când US Open a fost câștigat, din 2009 încoace, de jucători precum Nadal, Djokovic, Juan Martin Del Potro, Wawrinka, Murray și Cilic. De asemenea, aici am avut și finaliști neașteptați, precum Nishikori sau Kevin Anderson.
Așadar, e un loc în care surprizele apar mai des decât în alte turnee de Slam. Fie pentru că e ultimul Slam al anului și, inevitabil, apare oboseala, iar condițiile de joc adesea dificile storc jucătorii și de ultimele puteri. Fie pentru că vorbim de o suprafață care lasă loc de posibilități oricui. Mats Wilander spunea zilele trecute că la US Open poți juca oricum, că nu ai nevoie să joci un stil anume, ceea ce nu e cazul la celelalte Slamuri – ca atare, asta îl face chiar mai dificil de câștigat decât ai crede la prima vedere.
Totuși, chiar dacă vorbim de un turneu relativ deschis, vechea întrebare rămâne: cine i-ar putea bloca pe Novak Djokovic, Roger Federer sau Rafa Nadal? Întâi, să vedem forma în care cei trei ajung la New York.
Dintre cei trei, Rafael Nadal pare cel mai bine poziționat: în formă maximă, cu titlu câștigat recent la Toronto, fără probleme de sănătate, cu timp la dispoziție pentru a se reface.
Novak Djokovic îl urmează, însă aici sunt câteva mici îndoieli; Nole a acuzat unele probleme la cot spre finalul meciului cu Lucas Pouille în sfertul de finală jucat la Cincinnati, iar următorul meci a fost învins de impecabilul Daniil Medvdev. Totuși, sârbul nu a apăsat butonul de panică, a dat credit adversarul pentru cum a jucat și a declarat că nu are mari dureri.
La Roger Federer în schimb, lucrurile nu sunt prea roz, dar asta nu înseamnă că nu s-ar putea schimba. Federer a plecat către New York cu doar două meciuri jucate pe hard, lucru care nu s-a mai întâmplat din 2008, atunci când avea să se și impună la US Open. Putem considera parcursul lui scurt de la Cincinnati un lucru benefic în perspectiva US Open?
Federer nu e tipul de jucător care caută cu disperare încredere sau acel ritm înainte de un Slam. Are nevoie de ele, dar se poate descurca și fără. De acea, faptul că a avut mai mult timp la dispoziție pentru a se pregăti și ajunge la New York fără multe meciuri jucate, fără accidentări și dureri se poate dovedi chiar util. Mai important la el pare să fie cum s-a refăcut după șocul emoțional de la Wimbledon.
Acum, privind spre partea cealaltă a discuției: cine îi poate învinge și cine ar putea merge până la capăt? Vechea gardă (Stan Wawrinka, Tomas Berdych, Marin Cilic, Milos Raonic, Kei Nishikori) greu de crezut: ei fie revin după accidentări, fie au probleme de sănătate, ori traversează o perioadă slabă. Și atunci ne îndreptăm către Next Gen, în fruntea căruia acum se află Daniil Medvedev.
Pe Medvedev nu-l putem omite nicicum. E jucătorul verii și omul care a impresionat pur și simplu în tot acest sezon, dar mai ales în ultima lună, după cele trei finale consecutive jucate și titlul Masters câștigat la Cincinnati. Mai important e că rusul pare a avea acele calități necesare în cele două săptămâni de competiție a unui Slam: rezistă, știe cum să-și facă viața ușoară, speculează și profită de absolut orice mică fereastră deschisă. Ce nu prea știm acum e cum, sau dacă va putea face față în sistemul cel mai bun din cinci seturi, în condițiile în care el ajunge la US Open cu 18 meciuri jucate în 20 de zile.
Afară de Medvedev, din grupul de tineri (sau mai puțin tineri) mai pot fi luați în calcul Stefanos Tsitsipas, Dominic Thiem sau chiar Alexander Zverev – cel puțin teoretic. Practic, Thiem nu s-a putut antrena în ultima perioadă din cauza unei răceli, Tsitsipas are o jumătate de sezon nu tocmai grozavă. Iar Zverev (pe lângă problemele lui la Slamuri) încă nu se regăsește în acest sezon, sezon în care cel mai notabil rezultat este un titlu câștigat cu greu la Geneva (ATP 250).
Totuși, noua generație nu duce lipsă de jucători în formă, motiv pentru care jucători precum Felix Auger-Aliassime, Alex De Minaur, Reilly Opelka, Andrey Rublev, Hubert Hurkacz sau chiar Nick Kyrgios merită urmăriți cu atenție la această ediție a US Open.
Foto: US Open
The Grand Slam Life is the best life!
Viață de Slam, tricouri pentru Slam! Tricou inspirat de viața fanului de tenis, organizată în jurul celor patru mari turnee de Grand Slam, turnee găzduite de patru orașe electrice, șarmante și cosmopolite. Poartă cu tine spiritul din Melbourne, Paris, Londra sau New York!
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română