Simona Halep pierde un meci cu un set decisiv dramatic în fața lui Madison Keys, se oprește la Cincinnati
Treizecizero | 16 august 2019Simona are acum mai bine de 10 zile la dispoziție pentru recuperare, odihnă, însănătoșire și conectare la tensiunea ultimului Grand Slam al anului.
Simona Halep a fost învinsă de Madison Keys în turul al treilea la Cincinnati, 6-1, 3-6, 7-5, într-un meci în care setul al treilea a fost de un dramatism și de o intensitate peste măsură.
Simona a intrat greu în meci, dar a refuzat să cedeze vreo palmă de pământ, chiar și în condițiile în care încrederea în picioare nu e încă unde și-ar dori. A revenit în câteva rânduri spectaculos în decisiv, a salvat o minge de meci și i-a lipsit un singur punct ca să ducă meciul în tiebreak, dar n-a mai avut inspirația necesară în ultimele secunde ale meciului, contra unei adversare care a făcut un meci foarte bun și, spre deosebire de alte ocazii, nu a clacat atunci când a ratat primele oportunități.
Campanie cu premii faine în Shop-ul 30-0! Detalii, AICI.
Pe alocuri a părut ca un shoot-out. Un meci într-un ritm frenetic, în care schimbările de momentum au fost câtă frunză, câtă iarbă, multe puncte au fost scurte și jucate repede, iar șansele de break au venit și s-au dus până să apuci să te gândești la precedenta. Un meci jucat parcă prea repede, într-o atmosferă electrică pe a doua arenă de la Cincy, în timpul căruia te gândeai că, dacă s-ar fi jucat la US Open, ar fi fost aproape imposibil să aibă aceeași desfășurare, pentru că abordarea ar fi fost probabil alta de ambele părți.
Dar nivelul a crescut dintr-o dată pe final, când ambele au dat tot ce-au mai avut și au aruncat cu tot ce-au mai putut. La fel a crescut și drama. Simona a strigat „picioarele!” și s-a aplecat în câteva rânduri să-și verifice gleznele, cât să-i sperie serios pe românii din țară care au petrecut noaptea dintre două zile de semi-vacanță urmărind-o. Dar tot ea a servit ași în exterior când situația devenise disperată și a urmărit mingi de parcă soarta ei ar fi depins de ele. Maddie a trântit scurte inspirate, a acoperit terenul extraordinar, a lovit cu sete, dar, cel mai interesant, a știut în câteva momente să-și reprime tendința de a lovi prea puternic. Asta a ținut-o în meci, iar contextul în care s-a jucat acesta – motivație mare din partea ei, o adversară oblojită – a ajutat-o să-l câștige. Meritat, de altfel.
Sunt puține spre nimic de spus despre primul set, care s-a dus într-o clipită. Keys a stat calmă și concentrată, alegând plasamentul și consistența în locul forței cu orice preț. Asta a ajutat-o; la fel, și faptul că Simona n-a intrat în meci decât în setul al doilea. În primul, ea a adunat doar 2 puncte din 11 pe primul serviciu, iar raportul winner/unforced a fost 1-11 la ea, 6-8 la Keys.
Dar în ciuda acelui scor drastic, probabil că aproape oricine care urmărește de ceva vreme tenisul ar fi dat-o în continuare pe Simona favorită în acel moment. Chiar și la 1-6. Să fi fost poate privirea foarte calmă a româncei, sau poate istoricul celor două, cert e că bănuiala s-a adeverit curând: cum Simona a început să crească intensitatea, să lovească mai adânc și să lungească raliurile, cum Keys a început să producă mai multe erori neforțate și să se întoarcă la obiceiurile proaste din meciurile anterioare cu Simona. Adică să lovească prea tare și, atunci când se simte presată de Simo, să caute să închidă schimburile din poziții din care n-ar trebui să încerce asta. Cota ei de unforced a crescut la 25 în setul secund, iar a Simonei a coborât la 8. Serviciul Simonei a crescut și el (11 din 17 pe primul) și în ciuda unor alte ezitări, Halep a dus meciul în decisiv.
Prima surpriză aici a fost că nu Simona a trecut în controlul scorului, ci Keys, care a ieșit dintr-un prim serviciu greu, apoi s-a întors la planul de joc de succes din primul set. S-a făcut foarte repede 3-0 și 40-0 pe serviciul Simonei, asaltată de atacurile tot mai intense ale americancei. De aici a început rollercoaster-ul emoțional și fizic. Simona a intrat în starea de „nici eu n-oi fi fiind la nivelul maxim, dar nici pe tine nu te las”. A salvat cinci mingi de dublu break în acel game. Keys a imitat-o într-un alt game-maraton care a urmat imediat; a revenit și ea de la 0-40, a salvat o a patra minge de break, a avut multiple șanse de 4-1, dar Simona a făcut rebreak-ul.
Ambele au trăit apoi periculos, flirtând cu dezastrul sau cu break-ul. A fost o perioadă din meci în care calitatea punctelor a fost excelentă, iar fiecare schimb a fost o luptă. Simona a exploatat inteligent slăbiciunile din jocul lui Keys, obligând-o la erori după erori. Ca în celelalte meciuri din această scurtă aventură Canada-Cincy, Halep a scos puncte din piatră seacă, gestionând cât a putut de bine resursele fizice pe care le avea. Simona a câștigat, practic, toate game-urile strânse și mai toate punctele mari ale acestui segment al meciului.
Nu-i mai puțin adevărat că Madison ne-a surprins pe toți câștigând câteva schimburi mai lungi pe care n-avea, în mod normal, ‘dreptul’ să le câștige. Au contat și acelea mult, cum a contat, cel mai mult, faptul că americanca n-a mai capotat sub presiunea scorului și a ocaziilor ratate, nici nu s-a mai pierdut în fața unei adversare care refuza să piardă.
La 4-5, viețile Simonei păreau că se terminaseră, iar Keys a ajuns la minge de meci. Dar campioana de la Wimbledon a câștigat un punct dramatic la fileu, ei bine, ca o campioană de la Wimbledon. Apoi a servit de trei ori extraordinar, nebunește de riscant, curajos, sau poate că lucid, depinde de ce vrei să vezi. A făcut 5-5 după patru egalități în acel game sufocant, iar meciul părea predestinat spre un tiebreak mulțumitor pentru toată lumea, în care drama să crească la cote maxime. Dar Simona n-a putut concretiza un avantaj de 40-0 la 5-6, Keys a atacat furibund, simțind oportunitatea, iar la a doua minge de meci a pus capăt acestui thriller neașteptat.
Partea plină a paharului după această înfrângere (și ce lux pe noi toți că ne uităm la o înfrângere a Simonei înțelegând că nu e cazul să fim deloc afectați) e că Simona se poate regrupa acum după această pereche de turnee la care rezultatele n-au mai fost ca în anii trecuți. Dar e ok, pentru că a avut deja succes în trecut în Canada și la Cincinnati, iar în ultimii doi ani acest succes poate că s-a resimțit la US Open și în restul sezonului, fie fizic, fie în rezultate, fie la ambele capitole. Acum are mai bine de 10 zile la dispoziție pentru recuperare, odihnă, însănătoșire și conectare la tensiunea ultimului Grand Slam al anului. E un drum diferit față de ultimii doi ani. Și, poate, e o oportunitate de a schimba trendul acelor ultimi doi ani.
În plus, în termeni de clasament, Simona intră într-o linie dreaptă a sezonului în care nu are, practic, nimic de apărat. Dacă va fi sănătoasă, ceea ce probabil că este prioritatea ei numărul 1 în acest moment, va fi încă o dată printre pretendentele la locul 1 la final de an. Cireașa de pe tortul unui sezon care a urmat un drum neașteptat de nimeni, dar la fel de reușit ca și în ceilalți ani.
Foto: Jimmie48Photography
Nou în Shop-ul 30-0!
Chill e cuvântul anului. Iar titlul Simonei de la Wimbledon e performanța anului. Iar noul tricoul 30-0 salută starea de spirit a Simonei 😉
Comandă Chill Year din Shop! Disponibil în trei variante de culori.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
