Campion la Dubai: Este Novak Djokovic regele hardcourt-ului?

Tomas Berdych a intrat pe teren ca un jucător care întorsese şi câştigase semifinala cu Roger Federer de la minge de meci. Cehul a început finala contra lui Novak Djokovic lovind tare şi precis şi, spre surprinderea chibiţilor, părând să aibă chiar şi o strategie. O strategie destul de simplă: domină cu serviciul, loveşte tare cu dreapta şi atacă de câte ori ai ocazia în lung de linie cu reverul. Pentru un jucător ca Tomas, care nu câştigă cu subtilitatea sau cu deplasarea, este de fapt singura strategie. Şi atâta timp cât a aplicat-o, a funcţionat ca un ceas. Novak era trei metri în spatele liniei, făcând şpagaturi şi întinzându-se fără succes după mai sus numitele revere în lung de linie.

La 2-2, Tomas face rost de un break point. Novak, ca un jucător pur-sânge care ştie că cea mai bună apărare e atacul, trăzneşte un approach shot care-l împinge pe Berdych mult în afara terenului pe lateral şi urcă la fileu. Tomas se prăvăleşte cu tot gabaritul lui înspre minge, o ajunge in extremis şi o ridică cu dreapta, din alergare,  într-un passing shot în cros care vâjâie pe lângă Djokovic dar are destul efect pe el ca să se curbeze şi să intre în teren. Break şi începeam să mă întreb dacă nu cumva Berdych o să sară hopul psihologic de care se tot împiedică împotriva lui Djokovic.

Dar nu vă agitaţi, Tomas e Tomas în continuare. Cu cât înaintează setul, cu atât joacă mai încordat şi prin urmare, mai prost. Cineva zicea că sunt trei lucruri sigure pe lume: moartea, taxele şi faptul că dreapta lui Berdych o să se prăbuşească în momentele cruciale. Ca să vezi, chiar aşa s-a întâmplat. La 4-3 pe serviciul lui cu break point, Tomas dă în fileu cu tot terenul liber un vole de dreapta pe o minge de-abia împinsă înapoi de Djokovic, care era pe undeva prin tribune. 4-4.

În game-ul următor, Tomas mai are mingi de break, dar execuţia deja începuse să scârţâie: reverul nu mai era lovit cu convingere din urcare, iar dreapta începea să iasă în out din ce în ce mai des. Djokovic îşi ţine serviciul, pentru că asta face el, şi Tomas intră în acea zona crepusculară, unde totul i se dezintegrează: sfârşitul setului. Servind la 6-5 ca să stea în set, Berdych nu mai putea să facă rost de un prim serviciu nici dacă i-l dădeau copiii de mingi împreună cu prosopul. Două greşeli neforţate şi una forţată mai târziu, Tomas se vede confruntat cu două mingi de set. Pe care le rezolvă imediat, făcând o dublă greşeală. Clasic. 7-5 pentru Novak.

Setul doi a urmat cam aceeaşi traiectorie ca primul, mai puţin break-ul făcut de Berdych. Primele 7 game-uri s-au dus fără nicio minge de break, dar pe măsură ce setul înainta, încet şi sigur, începea şi numărătoarea inversă pentru Tomas. De un singur break point a avut Novak nevoie. Atât. 7-5, 6-3 într-o oră şi jumătate, şi Novak ridică şi aşa ridicolul H2H contra lui Berdych la 13-1.

O să-l citez acum pe Rafa Nadal, acest Confucius al tenisului care pune de fiecare dată punctul pe i în minimum de cuvinte: „Planul e simplu. Execuţia e grea”. Berdych a dovedit clar în primul set că are armele cu care să-i pună probleme lui Novak. Dar execuţia, acestă piatră de care ne împiedicăm cu toţii, l-a trădat pe Tomas atunci când se numără bobocii în tenis: la sfârşitul setului.

În tot acest timp, Novak a făcut ce face el: a rămas calm, a alergat şi şi-a făcut primul serviciu. Şi apoi, în schimburi, şi-a lovit loviturile cu spin care trec sigur peste fileu şi a aşteptat răbdător. Sună simplu. Nu uitaţi, planul e  simplu, yes, no? Execuţia e mas dificil.

Novak câştigă deci turneul de la Dubai a patra oară. Jucătorilor le place aici, drept pentru care l-au şi votat turneul preferat dintre cele de 500 de puncte. Ca să vedeţi cam ce jucători are pe entry list, timp de 10 ani Dubai a fost câştigat de: Federer de cinci ori, Djokovic de patru ori şi Nadal odată. Interesant, la ceremonie Novak a spus că speră ca turneul să devină Masters 1000. În detrimentul cui mă întreb? Cumva al Mastersului de la Monte-Carlo, menţionat din ce în ce mai des ca veriga cea mai slabă din lanţul Mastersurilor? Hm, hm, asta ar stârni nişte furtuni pe…zgură.  

În fine, să ne concentrăm pe hardcourt deocamdată, iar pe hardcourt Novak Djokovic domină aproape total. Numai câteva cifre, ca să înţelegem mai bine: dacă sărim peste Hopman Cup (care nu se pune la clasament), Novak are o serie de 17 meciuri câştigătoare: WTF 2012, Australian Open şi Dubai. Toate pe hard. De când a pierdut la Murray la US Open, Djokovic a acumulat 13 victorii consecutive împotriva jucătorilor din top 10 cu care s-a întâlnit. Din ultimele 51 de meciuri jucate pe hard, Djokovic a câştigat 48.

Deci cine are curaj să parieze împotriva lui la Indian Wells şi Miami? Eu nu.