„Cum îți ridici jucătorul, cum îl faci să creadă că o să reușească?” Darren Cahill, despre momentele cheie alături de Simona, și cum o îmbrățișare a schimbat totul

Când a apărut în parcul central din Cluj, care a găzduit în acest weekend seria de discuții Sports Talks din cadrul Sports Festival, Darren Cahill a fost imediat înconjurat de fanii veniți să-l asculte. Zâmbitor și relaxat, a făcut selfie-uri, a semnat autografe și a glumit cu fiecare, apoi s-a așezat în fața camerelor de luat vederi.

„Românii mi-au dat o misiune grea azi”, a deschis moderatorul discuția. „Am 30 de minute să te conving să semnezi un nou contract cu Simona Halep.”

„Jumătate de oră? Înseamnă că nu ești foarte rapid”, i-a răspuns. „Un negociator bun ar avea nevoie doar de cinci minute.”

Antrenorul care i-a fost alături Simonei Halep pe drumul spre numărul 1 și spre primul ei titlu de Grand Slam a subliniat apoi ideea pe care o spusese și la conferința de presă din deschiderea evenimentului de la Cluj. „Am petrecut ultimele șase luni acasă, cu familia, băiatul meu e în ultimul an de școală și anul viitor vrea să joace tenis la colegiu și îl ajut în acest drum. Dar trebuie să spun că atunci când am luat decizia, la finalul anului, pentru familia mea, am venit acasă în noiembrie anul trecut i-am spus fiicei mele, Thalia că am o veste bună, că voi sta mai mult acasă anul următor și nu voi antrena. Și ea a început să plângă și mi-a spus că nu vrea să mă opresc din a o antrena pe Simona.”

„Vom vedea la finalul anului. A fost frumos să fiu mai mult acasă. Nu știu încă dacă voi antrena din nou de anul viitor dar, cum am spus ieri, dacă o voi face, Simona va fi prima pe care o voi suna, să văd dacă o pot ajuta.”

Întrebat despre impactul puternic pe care l-a avut în România modul său de antrenorat și relația cu Simona, Darren a dezvăluit puțin din filosofia sa de antrenorat: “Am avut o carieră lungă ca antrenor și cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat este că trebuie să asculți. Nu poți să antrenezi fiecare jucător în același fel, iar cel mai important lucru pe care trebuie să îl faci e să antrenezi jucătorul prin proprii săi ochi. Ca să poți să faci asta, trebuie să pui întrebările potrivite și să câștigi încrederea și credința jucătorului. Eu și Simona avem o legătură puternică și putem vorbi despre multe lucruri. E multă încredere și respect între noi doi, și cred că oamenii văd asta.”

„Nu poți să fii un bun antrenor fără să ai un jucător bun, iar Simona a fost o jucătoare foarte bună dinainte să începem să lucrăm împreună. Am fost norocos și am antrenat mulți jucători buni, dar pentru mine, călătoria ei a fost cea mai emoționantă și mai satisfăcătoare.”

Cahill a vorbit despre abilitatea jucătoarei de a trece peste înfrângeri dureroase, precum cele din finalele de Grand Slam cu Sharapova, Wozniacki sau Ostapenko, zăbovind mai ales asupra celei din urmă: “Acea înfrângere i-a frânt inima. M-am întrebat după meci cum o să depășim acel moment. Dar felul în care și-a revenit și a devenit mai bună arată cât de puternică e, cât de rezistentă și cât de mândră e să joace în culorile României și să facă tot ce face pentru voi, pentru că știe cât de important e pentru această țară să dai tot ce ai mai bun și să încerci să ai succes. Am devenit un antrenor bun pentru că am o jucătoare foarte bună în Simona, și ea e motivul pentru care sunt aici azi.”

Marii sportivi oferă ceva înapoi

Întrebat despre rolul modelelor din sport, Darren a vorbit despre sportivi ale căror moșteniri merg dincolo de viața din teren. “Andre Agassi, alături de care am petrecut cinci-șase ani și cu care încă suntem prieteni, va fi mai cunoscut pentru ce-a făcut în afara tenisului, pentru că a deschis 65 de școli în SUA, oferind copiilor dezavantajați care nu-și permit o educație șansa de a merge la școală. Hagi face la fel prin proiectul său, dă înapoi ceva fotbalului. Știu că atunci când va termina cu tenisul – pentru că îi cunosc inima, îi cunosc sufletul –, Simona va fi la fel de inspirată să ofere ceva generației viitoare. Dar faci asta când îți închei cariera, pentru că e foarte dificil să faci ce face ea, la nivelul ăsta, încât toată concentrarea trebuie să fie asupra carierei. Dar odată ce cariera i se va încheia, vom descoperi că marii sportivi oferă ceva înapoi și astfel moștenirea lor devine eternă.”

Darren a mai vorbit de importanța educației în viața unui sportiv și de a nu alege între școală și sportul de performanță. Tenisul a devenit un sport în care e mai greu să pătrunzi și să faci trecerea de la juniorat la seniori la 16 ani. Rolul pe care îl joacă acum fizicalitatea în sport oferă tinerilor avantajul de a-și putea termina studiile și mai apoi să facă trecerea la profesioniști. “Nu trebuie să te grăbești, poți rămâne în școală, poți merge la facultate. Povestea fiecăruia e diferită, trebuie să faci ce îți spune inima.”

Darren nu vine dintr-o familie de tenismeni. Tatăl său, John Cahill, fost jucător de Australian rules football, e persoana în care Darren a găsit inspirație pentru antrenorat. L-a fascinat modul în care tatăl său le vorbea jucătorilor, ca și cum le vindea încredere. O făcea într-un mod în care jucătorii simțeau că sunt mai buni decât erau de fapt. Îi făcea să intre pe teren și să joace cu mult mai multă încredere. „La 7-8 ani stăteam în mijlocul a 20 de jucători și îl ascultam vorbind. Ce rezona în mine era modul în care vorbea: tonul, inflexiunile, modul în care jucătorii îl priveau și credeau că pot câștiga.”

Provocarea de a o antrena pe Simona: „Să îți asculți jucătorul și să înveți din greșeli”

Perfecționismul, standardele înalte și presiunea sunt lucrurile pe care Darren a trebuit să le confrunte în colaborarea cu Simona. Acest fire in the belly de care pomenește Darren de fiecare dată când descrie natura firii Simonei, acea determinare, ambiție, pasiune, sunt lucrurile cărora a trebuit să le găsească o modalitatea de a le calibra:

„Eu încerc să negociez și ea pune piciorul în prag. Ca într-o căsnicie, femeia are întotdeauna dreptate, iar soțul încearcă să negocieze”, glumește australianul. „Niciodată nu poți să știi dacă o să funcționeze, cel mai important lucru e să dai tot ce e mai bun, să îți asculți jucătorul și să înveți din greșeli. Fără îndoială, am făcut și eu multe greșeli cu Simona.”

„Mi-am dat seama că am fost un idiot și că am pus prea multă presiune pe ea”

Darren a povestit despre anul 2017 ca punct de cotitură în dezvoltarea Simonei și despre evoluția și întărirea relației dintre cei doi. „După pierderea finalei de la Roland Garros împotriva lui Ostapenko, toată lumea era devastată. Și eu eram devastat. Simona m-a chemat în camera de la stadion și nu știam ce să îi spun. Condusese cu set și 3-0, titlul fusese al ei, și știam cât de mult ar fi însemnat acest titlu de Grand Slam pentru ea și pentru toată lumea aici, în România. Domnul Țiriac m-a luat deoparte și mi-a zis că trebuie să câștigăm în seara asta, trebuie să câștigăm pentru România. Și am zis: știu, știu.

Și am stat în cameră 20-25 de minute. Simona a plâns. N-am știut ce să-i spun, pentru că înțelegeam ce îi trece prin cap: ‘Asta era șansa mea și am ratat-o, am scăpat-o printre degete’. Ce faci în situația asta, cum faci să îți ridici jucătorul, cum îl faci mai bun, mai puternic și să creadă că o să reușească?”

Reacția ulterioară a lui Darren, pe care o privește acum ca pe o greșeală, a fost că a împins-o destul de tare după acea finală, ca soluție de a depăși mai repede șocul acelui turneu de la Paris: “Am împins-o tare doi-trei ani, ne-am antrenat din greu, cu un scop, am hotărât să privim înainte, să uităm de înfrângeri, să luăm fiecare provocare zi cu zi și să nu ne gândim prea mult la imaginea de ansamblu, pentru că dacă faci lucrurile bine, se va rezolva, nu trebuie să-ți faci griji. Dar am extenuat-o un pic”.

Tot împingând-o, provocând-o, oportunitățile pe care le-a avut de a ajunge pe locul 1 au venit și au trecut. După Ostapenko, a urmat înfrângerea la Konta din sferturile de la Wimbledon, apoi cea cu Muguruza în finala de la Cincinnati. Și apoi a venit acea înfrângere la Sharapova, în primul tur la US Open.

„Vă amintiți meciul de la US Open?”, i-a întrebat Darren pe cei din public, care au răspuns oftând.

„Vă amintiți. Dar e ok, pentru că a fost zi enormă pentru noi.”

‘Iar Teo a venit și mi-a zis: Darren, trebuie să-ți spun ceva. Cred că uneori punem prea multă presiune pe ea. Are 1,68 cm. Așteptăm prea multe de la ea. Cred că uneori trebuie doar s-o iei în brațe și să-i spui că o iubești.’

A fost momentul în care Teo, preparatorul fizic al Simonei, i-a reamintit lui Darren cât de multă presiune se pune pe umerii Simonei. „Pentru că o provocam atât de mult încât nu am văzut, nu am simțit”, spune Darren.

“Eram supărat după meci pentru că voiam s-o bată pe Sharapova și nu s-a ținut de tactică și mă gândeam doar la asta: tenis, tactică, fii agresivă, asumă-ți riscuri! Iar Teo a venit și mi-a zis: Darren, trebuie să-ți spun ceva. Cred că uneori punem prea multă presiune pe ea. Are 1,68 cm. Așteptăm prea multe de la ea. Cred că uneori trebuie doar s-o iei în brațe și să-i spui că o iubești. Cred că asta ar însemna mai mult pentru ea acum decât să vorbești despre tenis.”

Darren nu l-a ascultat din prima. Când a ieșit Simona din vestiar cu ochii în lacrimi, Darren i-a vorbit tot despre tenis. „Am fost un idiot. Am vorbit despre meci, se vedea câ încep să-i curgă iar lacrimile, apoi a plecat, urmată de Teo, care s-a uitat la mine dezaprobator. Și mi-am dat seama că sunt un idiot, așa că m-am dus, am luat-o în brațe, i-am spus că o iubesc, i-am spus că e vina mea, că am pus prea multă presiune pe ea, că acele ultime săptămâni au fost o experiență de învățare și pentru mine și că nu se vor repeta. De acum încolo, vom face asta împreună. După trei sau patru săptămâni, a învins-o pe Sharapova și a ajuns pe locul 1. A devenit o jucătoare diferită, iar tot ce-am făcut a fost s-o iau în brațe.”

„Uneori, ai nevoie de cineva din exterior, în care ai încredere, să-ți arate adevărul, iar acela a fost Teo. Și el are un merit important în schimbarea pe care am făcut-o”, a concluzionat Darren.

De unde vine puterea de luptă a Simonei, a mai fost întrebat Darren. „Voi trebuie să-mi spuneți, pentru că e fata voastră, e româncă. Și făcea asta înainte să-i fiu antrenor oricum. Un lucru cu care am ajutat-o e faptul că uneori frustrarea creștea atât de mult în ea, își dorea atât de mult, încât părea că face cadou meciurile și nu mai încearcă. Dar asta, pentru că se bloca. Pentru că n-a primit nimic ușor în viața ei, a trebuit să muncească din greu pentru tot. Și dacă pare să câștige ușor un meci, o să se întrebe: oare ce se întâmplă? Nu pare ok, în mod normal ar trebui să muncesc din greu, înseamnă că urmează să se întâmple ceva rău. Și apoi, chiar așa se și întâmplă. Să încerc să spargem acest mindset a fost cea mai mare provocare, și se descurcă mult mai bine acum. Chiar dacă uneori mai vezi momente de genul.”

Până la urmă, va semna din nou cu Simona de anul viitor? „Sunt șanse mari. Dar vom vedea.”

Andreea Giuclea a contribuit la documentarea acestui articol.

Fotografii: Ramona Toderaș / 30-0

***

CELEBRATION!

Primul Slam nu se uită niciodată! Așa că facem un tricou de colecție, care să ne reamintească de acea zi minunată de la Paris, de acel scor de neuitat, care poate fi începutul pentru multe alte lucruri frumoase. Design votat de cititorii 30-0! Comandă-l de AICI. Ediție limitată!