Monte Carlo: Un, doi, trei, patru, şi!

 

Pentru cât am aşteptat şi am vorbit despre sezonul de zgură, Monte Carlo s-a strecurat şi m-a luat cam pe nepregătite. Poate e din cauză că n-am vorbit despre sezonul de zgură decât din prisma top 4 şi a schimbărilor de dinamică pe care zgura le va aduce (sau nu) între ei.

Turneul a început de câteva zile bune, s-au întâmplat meciuri, au ieşit favoriţi, dar sentimentul este ca atunci când asculţi un cântec pentru prima oară şi trebuie să auzi refrenul ca să-ţi dai seama dacă e bun sau nu. Prima strofă poate să-ţi dea o idee, dar de asemenea poate să inducă în eroare.

Şi până acum, prima strofă ne-a oferit câteva focuri de paie. Monfils şi Paire, care au revenit doar ca să moară dramatic în setul 3 cu Montanes respectiv Gasquet. Jerzy care nu reuşeşete deloc să-şi ia zborul anul acesta a pierdut la alt big hitter, Anderson, în două seturi strânse. Tipsarevic, Verdasco şi Goffin sunt blocaţi în pasa proastă cu care se confruntă de la începutul anului şi pierd la Dimitrov, Matosevic şi Almagro. Iar Isner n-a mai avut combustibil după turul de forţă “titlu la Houston- sărit în avion- traversat Atlanticul- jucat primul tur la MC la mai puţin de 48 de ore” şi pierde la Gulbis în 3 seturi. Însă focul de paie par excellence ne-a fost oferit de volatilul şi mercurialul Dolgopolov, care l-a condus pe Delpo ieri cu un set şi un break jucând un tenis inspirat, ca să facă apoi ce ştie el mai bine. Nişte greşeli aiurite, o dublă la momentul potrivit şi s-a dus break-ul, apoi setul, apoi meciul. După cum zicea Bodo: „Delpo este tortul fără glazură iar Dolgo este glazura fără tort”. A se consuma cu moderaţie şi dintr-unul, şi din celălalt.

 

Prima strofă a fost cum a fost, dar refrenul la Monte Carlo începe azi, cu toţi cei patru favoriţi începându-şi parcursul unul după celălalt, pe Terenul Central. Patru favoriţi, patru versuri.

Primul începe Berdych contra lui Granollers. Berdych a fost upgradat în top 4 după retragerea lui Ferrer, şi ca toţii tipii înalţi care lovesc tare, este capabil de un joc periculos pe zgură. De asemenea, Berdych mi se pare din ce în ce mai ambiţios în ultimul timp. O fi din cauza prietenei fotomodel, o fi din cauza realizării că de întinerit nu întinereşte şi trebuie să bată fierul cât e cald, o fi din cauza victoriilor la Federer, dar Berdych a început să bată din ce în ce mai hotărât la Înalta Poartă a top 4. Mă aştept să facă ceva valuri vara asta.

 

 

Al doilea vers al refrenului va fi bun. Este Rafael Nadal, care se întoarce la Monte Carlo ca acasă, pe zgura roşie care-i scrâşneşte cu drag sub pantofi ca nici unui alt jucător.  Rafa pe zgură este un clasic. Chiar dacă joacă cu un australian pe nume Marinko Matosevic. Rafa n-are nevoie de un adversar pe măsură ca să fie anbelivăbăl când joacă. Rafa n-are nevoie decât de el însuşi şi de zgură. Relaxaţi-vă, turnaţi-vă o sangria şi savuraţi măcelul.  

Al treilea vers va fi cântat mai şoptit, cu glasul nesigur, dar dârz. Aici este momentul emoţional al cântecului: va ţine sau nu va ţine glezna? Căci meciul al treilea de pe Central va fi între Novak Djokovic, războinicul şchiopătând, şi Mikhail Youzhny, veteranul cu rever frumos. Novak a ţinut toată suflarea tenisistică în suspans de când şi-a accidentat glezna la Cupa Davis. Anul trecut  jocul i-a fost afectat din cauza morţii bunicului său. Anul acesta ar fi avut nevoie de între 10 şi 30 de zile de recuperare, dar Monte Carlo i-a oferit cu braţele deschise un paradis fiscal şi Novak nu putea să le tragă clapa. Aşa că s-a antrenat uşurel uşurel, a amânat decizia oficială cât a putut de mult şi aseară a declarat că glezna este „destul de bine” pentru a încerca un meci. Youzhny nu este cel mai periculos adversar pe zgură („Sorri”), aşa că bănuiala mea este că Novak va încerca să treacă de primul meci cu cât mai puţine riscuri şi resurse consumate. Iar fiecare zi care trece va fi un bonus pentru glezna lui. Şi pentru refrenul nostru.

Ultimul vers va fi cântat cu o voce monotonă de Andy Murray, care va trece probabil la fel de monoton de francezul Roger-Vasselin. Murray a fost marele absent anul acesta, jucând isteţ de puţin până acum (doar 5 din cele 13 săptămâni ale acestui an) şi declarând că „prospeţimea” este o mare chestie. Nu prospeţimea de care fac atâta caz reclamele la detergenţi, ci prospeţimea psihică care vine din faptul că nu trebuie  să joci turneu după turneu, săptămână după săptămână. Zgura este cea mai dificilă suprafaţă pentru Murray, el însuşi a declarat. „Pot să joc foarte bine pe zgură, dar am nevoie de mult antrenament”. După finala de la Miami Murray n-a făcut decât să se antreneze. Vom vedea azi în ce stadiu e.

Alte meciuri interesante: Raonic-Nieminen, Melzer-Almagro, Gulbis-Monaco şi pentru reverele drăguţe, Wawrinka (nou antrenat de Magnus Norman)-Montanes. Allez!