Hawkeye pe zgură, da sau nu?
Unii fani sunt atașați de disputele arbitri-jucători, le văd ca pe o parte integrală a tenisului și consideră că îmbunătățesc spectacolul, alții însă consideră că sunt o pierdere de vreme și că înrăutățesc starea de spirit a jucătorilor, care își pot pierde concentrarea și calmul dacă decizia le-a fost nefavorabilă. Avantajul unui sistem electronic, spun susținătorii Hawkeye, este că decizia este definitivă în mintea jucătorului – nu te poți certa cu o mașină.
În fiecare primăvară, sezonul de zgură aduce cu el dileme specifice suprafeței roșii. Dintre acestea, una care încă nu și-a găsit rezolvarea este introducerea Hawkeye. Turneul de la Roma are obiceiul să scoată la iveală controverse și și-a făcut datoria și în acest an – ziua de ieri, înțesată după ce miercuri nu s-a jucat nimic din cauza ploii, a oferit destule exemple de dispute între jucători și arbitri în legătură cu urmele mingilor.
Argumentul principal în favoarea neintroducerii Hawkeye este că mingea lasă urmă pe zgură, dar problema e că această urmă este interpretabilă: mingea poate aluneca în feluri ciudate de pe liniile de plastic, cantitatea de zgură acumulată în unele locuri este mai mare decât în altele, iar spre sfârșitul setului, suprafața este acoperită de numărul de urme de mingi și adidași.
Avem un caz complex, unde sunt atât argumente pro cât și contra. Să le vedem.
Tabăra anti-Hawk