Master Rogi! Din nou la un nivel foarte înalt, Federer redevine campion de Masters, câștigă titlul de la Miami
Treizecizero | 31 martie 2019Federer, care a jucat și finala la Indian Wells, ajunge astfel la 101 titluri în întreaga sa carieră, mai scăzând astfel un pic din diferența care-l separă de deținătorul recordului all-time, Jimmy Connors (109). Elvețianul urcă pe locul 4 în clasamentul la zi, dar trece pe locul 1 în Race to London, pentru al treilea an consecutiv când închide primul trimestru al anului în această postură.
În cea de-a 50-a finală de Masters a carierei, Roger Federer a sărbătorit cifra rotundă cu o altă evoluție vintage, în același ton cu tenisul jucat aproape pe parcursul întregii săptămâni la Miami.
Roger a câștigat al patrulea său titlu la Miami și primul său Masters de la Shanghai 2017 încoace, cu o evoluție dominantă în fața campionului en-titre, John Isner. A fost 6-1, 6-4 pentru elvețian, care recapătă titlul câștigat ultima oară în 2017. Per total, RF ajunge la 28 turnee de Masters câștigate.
Federer a dominat autoritar înainte ca Isner să sufere o accidentare la piciorul stâng – americanul a strâns din dinți însă pentru a evita retragerea, deși în ultimele minute ale meciului a fost în mod evident afectat.
*
Anul trecut, în finala de la Indian Wells, Federer a fost la un punct distanță de victorie, dar atracția pe care o au uneori Zeii Tenisului față de Juan Martin del Potro nu e întrecută decât de ghinioanele neîntrerupte cu care îi tot încearcă mintea și sufletul argentinianului. Federer, care a pierdut între timp o altă finală în America de Nord, la Cincinnati, s-a întors anul ăsta în ultimul act la IW și din nou a dat peste un jucător cu o idee mai bun în ziua respectivă, suficient cât să îi sufle iar victoria. Federer, care a spus recent că dintre finalele pierdute, cele pe care simte că le-a scăpat printre degete sunt „prea numeroase ca să le enumere”, a rămas încă o dată cu mâna goală într-un turneu important, într-o perioadă în care nu știi câte astfel de ocazii se vor mai prezenta.
Din câte se vede, însă, „astfel de ocazii” vor continua să existe atâta vreme cât Federer va continua să joace.
Un alt jucător ar fi resimțit, probabil, șocul acelei noi dezamăgiri suferite în finala cu Thiem și și-ar fi găsit mai greu motivația pentru Miami, a doua parte a Sunshine Double, una dintre cele mai brutale bucăți ale calendarului. Dar longevitatea lui Federer, pe cât de impresionantă, e depășită, totuși, de pasiunea lui ieșită din comun pentru tenis, singura explicație a acestui nou refresh, al cărui număr l-am și pierdut, deja.
După un start de sezon dominat de eliminarea timpurie de la Australian Open, suficientă cât să-i îngrijoreze pe mulți, Federer a regăsit, în Florida, acel tenis ușor pentru ochi și pentru suflet pe care, am putea spune, nu l-am mai văzut la el la această intensitate cam din 2017. E drept, Federer a dominat și începutul anului anterior (așa cum o face în ultimele trei sezoane), dar parcă tenisul lui n-a mai fost la fel de fermecător precum cel din 2017, în special bucata ianuarie – martie 2017. Suntem, iată, în 2019, Federer merge cu pași mari spre 38 de ani, dar iată-l accesând încă o dată un nivel care l-a făcut pe James Blake – directorul turneului și unul dintre numeroșii foști rivali ai lui Federer retrași de ani buni deja – să spună „Suntem cu toții căzuți în admirație”.
Federer, firește, nu mai are de luptat cu Blake, Ljubicic, Nalbandian, Roddick sau alte astfel de nume, ci cu Tsitsipas, Zverev, Shapovalov, Medvedev, Tiafoe, în curând cu Felix Auger-Aliassime și alții ca ei. Cineva să numere a câta generație diferită e aceasta pentru Federer, un tip care a crescut privind la Edberg și a intrat în circuit bătându-i pe Sampras și Agassi. Zilele trecute, elvețianul se hlizea povestind cum fetele lui s-au dumirit cât de bătrân e tatăl lor dacă Shapovalov, adversarul lui din semifinale, nu era încă născut la vremea debutului în ATP al lui Roger. Azi, la ceremonie, Federer cita din memoria lui de elefant, evocând turnee de juniori și hotelurile la care stătea în anii 90 în Miami, turneul la care primea un wildcard în… 1999.
Dacă glumițele astea cu vârsta sunt simpatice înainte și, mai ales, după meciuri, când vine vorba de ce se întâmplă pe teren ele n-ar putea fi mai inadecvate. Poate cea mai spectaculoasă reușită dintre toate cele a lui Fed e felul în care tenisul lui rămâne cumva nu doar eficient, ci al naibii de actual. Tenisul s-a schimbat destul de mult în toți acești ani, însă felul în care îl joacă Federer e întotdeauna relevant, la zi.
La Miami, Roger i-a bătut pe Medvedev sau pe Shapovalov în primul rând cu mintea, înainte de a străluci tehnic. Lui Daniil i-a luat măsura încă de anul trecut și l-a făcut din nou pe redutabilul rus – o durere de cap deja pentru destui – să pară limitat. Cu Shapo, Federer și-a caracterizat evoluția drept una „tactică”, abordare necesară, pentru că Denis „aduce forța”.
Lui Anderson și lui Isner, doi dintre cei mai redutabili big-serveri din circuit, Federer le-a șters pur și simplu serva, anulând-o cu un joc de retur stelar și hărțuindu-i în repetate rânduri pe serviciile lor, în timp ce și l-a ținut pe al lui în tradiționalul ritm de 60-80 de secunde per game. Ieri, înainte de finală, Federer vorbea despre serviciul lui Isner făcând o comparație cu loviturile de departajare de la fotbal. Ei bine, în primul set azi Federer apărase deja trei penalty-uri, suficient cât să-l streseze pe american și să-l facă să se îndoiască de sine. În câmp, i-a chinuit pe amândoi făcând abuz de slice-urile cu care a ținut mingea incomod de jos pentru înălțimea lui Kevo și Big John. O statistică prezentată de TennisTV ne-a dumirit că în meciurile cu oponenți foarte înalți, Federer aproape că-și dublează procentajul de slice pe rever.
Azi, finala fusese deja pierdută de Isner încă din primul game, dacă nu cumva din primul punct, acea minge care l-a ocolit jucăușă pe gigantul american, înainte ca Big John să realizeze că nu va ieși în out și să încerce o redresare de ultim moment. Afară de emoțiile din primul tur cu Radu Albot, un meci în care Roger, după propria-i mărturisire, a „uitat”, pentru moment, planul tactic cu care intrase pe teren, tenisul lui a fost sclipitor și expeditiv toată săptămâna. Toate meciurile lui s-au învârtit în jurul duratei de o oră.
Asta a fost posibil și pentru că deplasarea lui pe teren – de la care începe totul – a fost la un nivel incomparabil, poate cel mai bun pentru el din ultimii doi ani. Cumva, în meciul cu Shapovalov, tot Federer a fost cel care a câștigat (și nu oricum, ci cu winner) un schimb de 30 de mingi jucat în mare viteză, pe timpul căruia riscai să uiți să respiri. Next Gen o fi deja aici, dar Next-Federer continuă, din nou și din nou, să se reinventeze.
S-a încheiat sezonul de hard, dar pentru Federer asta-i o veste aproape proastă. Cu un astfel de joc, agresiv, ascuțit și bine optimizat, cu un game plan și cu o execuție incredibil de eficiente, lui Roger probabil că-i pare rău că nu vine un Grand Slam la orizont.
Din fericire pentru fanii lui, de data asta nu mai urmează o pauză-gigant. Îl vom vedea, după o absență de trei ani, și pe zgură. Și, măcar de dragul calculelor, e ceva în tenisul lui din această săptămână care te face să te gândești că nu va merge pe suprafața roșie doar ca să schimbe programul și aerul.
***
NOU, în 30-0 Shop! Am lansat 30-0 Sox!
Cea mai nouă idee de la 30-0 este gata să-ți coloreze primăvara. Lansăm 30-0 Sox, o colecție de șosete 30-0 cu inspirație din tenis, fabricate în România.
Ai de unde să alegi! Avem cinci modele, dintre care unul special pentru copii, plus un pack avantajos, format din trei modele complementare.
Alege-ți modelele preferate de AICI!
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
