US Open măreşte premiile, cu accent pe primele runde. Este destul? O analiză a câştigurilor în ATP şi WTA

Situaţia premiilor este un subiect fierbinte încă de la începutul anului, când mai mulţi jucători s-au exprimat public în favoarea creşterii nivelului recompenselor, mai ales pentru primele runde. Grand Slam-urile au reacţionat prompt şi au mărit premiile, mai ales când jucătorii din top 4 au susţinut public cauza colegilor lor.

Urmând exemplul turneelor de la Roland Garros şi Wimbledon, US Open-ul a anunţat, săptămâna aceasta, că va mări anul acesta premiile jucătorilor cu 11% per total, cu accent pe primele runde. Premiile au fost majorate cu 21% pentru runda întâi, şi cu 19% pentru runda a doua. Campionii vor primi 1.9 milioane dolari, cu 100 000 mai mult decât anul trecut (ei vor mai putea primi şi un bonus bazat pe performanţele de la turneele pe hardcourt dinaintea US Open-ului). Premiile totale cresc astfel de la 23.7 la 25.5 milioane dolari.

Totuşi, aceste măriri făcute de Grand Slam-uri nu sunt considerate suficiente de unii jucători. La Wimbledon, Gilles Simon, proaspăt ales în Consiliul Jucătorilor ATP, a susţinut că bărbaţii ar trebui să primească mai mulţi bani decât fetele la Slam-uri. Mai jos am tradus integral un material scris de Kamakshi Tandon pentru espn.com , care analizează situaţia câştigurilor atât în ATP, cât şi în WTA .

 

Declaraţiile lui Gilles Simon

Gilles Simon a sugerat în prima săptămână a turneului de la Wimbledon că Grand Slam-urile n-ar mai trebui să dea premii egale pentru bărbaţi şi femei. Gilles a citat mai multe motive, de la faptul că bărbaţii joacă 3 din 5 seturi, iar femeile 2 din 3, până la faptul că publicul e mai numeros la turneele masculine.

 

Nu se aştepta multă lume ca acest subiect să fie reluat. Dezbaterea privind premiile părea să fi fost încheiată în 2007, când Wimbledon-ul a început să-i plătească la fel pe câştigătorii competiţiei feminine şi masculine, alăturându-se celorlalte trei Grand Slam-uri. Din 2009, cele mai mari patru turnee combinate din ATP şi WTA au început să ofere şi ele premii egale. Lucrurile par să rămână aşa şi pe viitor. Grand Slam-urile probabil nu vor dori să se confrunte cu problemele care vor rezulta din revizuirea poziţiei lor în această chestiune. “Nu vor fi schimbări”, a spus preşedintele Wimbledon, Philip Brook, mai devreme anul acesta. “Am considerat că aşa a fost corect atunci şi credem în continuare că aşa este corect şi acum”

Totuşi, cuvintele lui Simon au avut efectul unei grenade. Au apărut titluri în ziare, câteva dintre jucătoarele de top l-au criticat şi au început controversele. Două zile mai târziu, conferinţa de după meciul lui Simon cu Malisse a fost programată pentru sala principală de interviuri -rezervată de obicei pentru capii de serie sau jucătorii britanici victorioşi. “Opinia mea – ştiu că e un subiect dificil– dar opinia mea se referea doar la partea de divertisment,”  a spus Simon. “Am senzaţia că tenisul masculin e mai interesant decât cel feminin. Ca în orice afacere, trebuie să fii plătit în concordanţă cu acest fapt. Nu e din cauză că noi jucăm 5 seturi şi fetele 3.”

 

Maria Sharapova, care fusese în sala de conferinţe înainte, a observat: “Sunt sigură că meciurile mele sunt urmărite de ceva mai multă lume decât ale lui”. Simon a fost de acord cu Maria, dar a spus: “Verificaţi preţul biletului de la finala masculină şi de la finala feminină”. La Wimbledon, biletul pentru finala masculină costă cu 15 lire mai mult decât cel pentru finala feminină. Simon a mai adăugat că este susţinut de majoritatea jucătorilor, şi a fost sprijinit public de Sergiy Stakhovsky şi Jo-Wilfried Tsonga. Câteva jucătoare, printre care Serena Williams şi Kim Clijsters, i-au criticat punctul de vedere.

Dar de ce a reapărut chestiunea premiilor şi de ce acum? Simon, care are în general o reputaţie de om inteligent şi articulat, a oferit până la urmă motivul real: “Am ridicat această problemă pentru că cineva care este pe locul 80 nu poate să-şi plătească antrenorul pentru că este prea scump şi nu câştigă destui bani. Deoarece aceşti jucători îşi câştigă majoritatea banilor la Grand Slam-uri, este foarte important pentru noi să avem premii mai bune la Slam-uri. Şi dacă premiile sunt mărite în mod egal şi pentru bărbaţi şi pentru femei, atunci….”

….atunci partea bărbaţilor o să fie mai mică.

 

Împărţirea profiturilor

De ani buni, unul dintre subiectele sensibile este discrepanţa dintre câştigurile pe care le au aceste Slam-uri şi suma pe care o oferă ca premii—doar 12% din încasări, după estimările jucătorilor. Problema este mai complexă de atât. Grand Slam-urile nu pun tot profitul în buzunarele investitorilor bogaţi, ci investesc mulţi bani în programele de tenis din ţările organizatoare.

Recent, jucătorii de pluton au făcut lobby pentru creşterea premiilor pentru primele runde. Motivele au fost două:  pentru a acoperi cheltuielile din ce în ce mai mari ale jucătorilor şi pentru a contrabalansa premiile mari oferite câştigătorilor de-a lungul anilor.  Anul acesta, top 4 s-au întâlnit cu organizatorii Grand Slam-urilor pentru a face lobby pentru colegii lor mai slab clasaţi. În consecinţă, Wimbledon-ul şi Roland Garros-ul au mărit premiile pentru primele runde şi calificări cu 20%, iar în general cu 10%.

Plângerile bărbaţilor nu sunt neîntemeiate, dar, ironic, jucătoarele câştigă chiar mai puţin. Jucătorul clasat la sfârşitul anului pe locul 80, –cel despre care Simon a spus că nu-şi poate plăti antrenorul—a avut câştiguri în jur de $380 000 (la simplu şi dublu). În WTA, jucătoarea echivalentă a câştigat cam $240 000 (simplu şi dublu) –cam două treimi din ce-a câştigat colegul ei din ATP. Acest total ar putea părea o sumă confortabilă, dar jucătorii de tenis sunt contractori independenţi şi trebuie să-şi plătească singuri cheltuielile cu transportul, cazarea, şi echipa. Costurile pot fi foarte mari, iar dacă jucătorul vrea să aibă şi un fizioterapeut, e posibil să nu mai facă niciun profit.

 

E mai bine la vârf

Diferenţele dintre câştigurile jucătorilor şi jucătoarelor de top nu sunt aşa de mari. Până acum anul acesta, Nadal a făcut 4.96 milioane de dolari iar lidera feminină, Victoria Azarenka, 4.63 milioane dolari. Deci 93% din cât a câştigat Nadal. Dar jucătoarea clasată pe 100 a câştigat $112 000, mai exact 67% din $167 000, cât a câştigat jucătorul clasat pe 100.  În jurul locului 20, este o diferenţă de $50 000 – 70 000 între ce au câştigat bărbaţii şi femeile până acum anul acesta. Şi această diferenţă se va mări după Wimbledon, pentru că turneele care oferă premii egale s-au terminat pe anul acesta.

În afara Grand Slam-urilor, distribuţia banilor în turneele feminine înclină către jucătoarele de top. Turneul de la Miami are premii egale pentru câştigători, dar nu şi pentru celelalte runde. Câştigătoarea la feminin ia $712 000, cu $52 225 mai mult decât campionul la bărbaţi. Dar o jucătoare care pierde în turul 4 câştigă $39 000, cu $4 370 mai puţin decât un jucător care pierde în acelaşi tur. În plus, cele mai mici turnee masculine oferă cam $460 000 în premii totale, iar cele mai mici turnee WTA oferă $220 000.

“Dacă nu ai ajutorul federaţiei, nu ştii dacă vei putea ajunge la un turneu peste o jumătate de an” a declarat Alla Kudryavtseva, care a învins-o la Wimbledon pe Sharapova şi a fost clasată pe locul 57, însă acum este numărul 137. „Dacă te accidentezi, eşti falită. E foarte dur”

 

Chiar şi celor clasate puţin mai sus finanţele le limitează nivelul susţinerii de care pot beneficia când călătoresc. “Dacă intri în players lounge, sunt mai mulţi bărbaţi decât femei care-şi permit să călătorească cu o echipă când sunt clasaţi pe 80″ a adăugat Kudryavtseva. “Fetele călătoresc cu maxim un antrenor şi cu unul dintre părinţi, în timp ce băieţii au şi un fizioterapeut. Şi e o mare  diferenţă să poţi să aduci cu tine o echipă de trei patru oameni la un Slam, şi să ai acea zonă de comfort în jurul tău, să ai cu cine să stai şi să vorbeşti”

 

Fără plângeri

Ciudat însă, fetele nu au fost auzite plângându-se în legătură cu nivelul premiilor. “E amuzant pentru că tocmai am avut o întâlnire înainte de Wimbledon şi subiectul nu a fost ridicat” a spus Bethanie Mattek-Sands, care este în Consiliul Jucătoarelor WTA. “Cred că ar trebui să fie o prioritate, pentru că dacă bărbaţii clasaţi pe 100 câştigă o sumă, fetele de pe acelaşi loc de ce n-ar câştiga la fel? Revista Time a publicat câştigurile jucătoarelor de top: Sharapova 28 milioane, Na Li 16 milioane. Şi ajungi la locul 100 şi abia dacă faci $100 000.”

 

Mattek-Sands, care a început să aibă succes mai târziu în carieră, spune că jucătoarele de pluton trebuie să fie răsplătite. „Am fost nr. 100 mult timp, am fost nr. 150. Pentru că jucam şi dublu şi eram mai bine clasată acolo, am reuşit să-mi plătesc facturile. Acum câştigurile sunt comasate în direcţia câştigătorilor turneelor. Bineînţeles, ei merită mai mult: şi-au câştigat toate meciurile. Dar tenisul e scump, şi chiar dacă ai pierdut în prima rundă, tot ai cheltuieli de plătit.”

Unul dintre motivele pentru care femeile nu se agită este că nu sunt bani în general. „Prioritatea pentru Consiliu acum este găsirea unui sponsor principal” spune Mattek-Sands. Sony Ericsson a renunţat la titlul de sponsor în 2010 şi îşi va încheia sprijinul financiar la sfârşitul acestui an. Multitudinea de jucătoare care au fost, rând pe rând, în fruntea clasamentului în ultimii ani înseamnă că numărul de figuri instantaneu recognoscibile din WTA s-a diminuat, scăzând şi influenţa la nivelul consumatorilor. Astfel, menţinerea sponsorizărilor a devenit mai dificilă.  

 

Capii de serie oferă spectacol

Unii susţin că diferenţa finaciară existentă  deja între ATP şi WTA este un argument pentru faptul că premiile egale la turneele mari sunt nejustificate. Dar este periculos să aduci factori comerciali ca argument în discuţia despre compensarea jucătorilor. Argumentele aduse în trecut în favoarea premiilor inegale erau puterea superioară a bărbaţilor (chiar şi jucătorii de la coada clasamentului ar putea să învingă cele mai bine clasate jucătoare) şi faptul că bărbaţii joacă 3 din 5 seturi. A mai fost citată ca argument concurenţa superioară din ATP, dar în această perioadă sunt mai multe surprize majore în turneele feminine decât în cele masculine.  

Argumentul popularitate a fost invocat deseori şi de suporterii tenisului feminin, care au atras atenţia că la evenimentele combinate, fetele atrag un nivel de interes comparabil cu băieţii. Acest lucru este mai puţin adevărat în zilele noastre, mai ales din cauza haosului de la vârful clasamentului WTA. Dar alt motiv este şi faptul că trio-ul Federer Djokovic Nadal eclipsează tot restul jucătorilor, inclusiv fetele. După cei trei, următorii care reuşesc să atragă audienţe mari sunt un grup  mixt, alcătuit din băieţi şi fete, după cum a ilustrat şi răspunsul Sharapovei despre cum meciurile ei sunt mai urmărite decât ale lui Simon.

Până la urmă, argumentul „divertisment şi audienţă” înclină în favoarea răsplătirii suplimentare a jucătorilor de top. Ceea ce nu-i ajută pe jucătorii de pluton, care au ridicat problema premiilor. Scopul este convingerea Grand Slam-urilor să dea mai mulţi bani jucătorilor de pluton pentru ca aceştia să poată să-şi dezvolte jocul pentru a putea concura eficient cu jucătorii de top. Pentru că din pluton se vor ridica viitoarele staruri.

 

Grand Slam-urile plătesc cel mai bine

Unele jucătoare vor să fie aliate cu bărbaţii mai degrabă decât inamice, devreme ce ele sunt şi mai dependente decât bărbaţii de câştigurile de la Garnd Slam-uri. Una din poveştile fericite anul acesta la Wimbledon a fost a Mirjanei Lucic, care a ajuns în runda a treia pentru prima oară din 2001, câştigând aproximativ $60 000.

 

Pentru Lucic, săptămâna nu s-a redus doar la bani. “Nu ştiu cât am câştigat şi nu-mi pasă. Banii nu sunt satisfacţia principală. Satisfacţia e să fii în runda a treia a unui Grand Slam.” Dar Lucic a recunoscut că este un efort care necesită finanţare. „Sunt multe îmbunătăţiri care trebuie făcute de ITF (Federaţia Internaţională de Tenis). Noi, ca jucători de tenis, nu câştigăm cât ar trebui”, a spus ea.

Lucic este o fostă jucătoare fenomen care a câştigat primul turneu WTA la care a participat, a ajuns în 1999 în semifinale la Wimbledon, şi a câştigat Australian Open la dublu cu Martina Hingis. Apoi însă a trebuit să fugă din Croaţia pentru a scăpa de un tată abuziv şi cariera ei a suferit o stagnare. O vreme nu şi-a mai permis să călătorească pentru a juca. A revenit în 2007, însă a durat ceva vreme până când rezultatele au început să apară.

“Când revii, nu poţi să mai joci la acest nivel pentru că nu ai clasament destul de bun”, a spus Lucic, care este o veterană acum, la 30 de ani. „Deci mi-a luat mult timp, pentru că nu am beneficiat de wild card-uri sau alt fel de ajutor. E dificil pentru că trebuie să joci şapte, opt meciuri în fiecare săptămână”

Deşi a jucat un sezon întreg de turnee challenger în 2010, mai mult de jumătate din banii câştigaţi de ea în acel an a venit de la Grand Slam-uri: o înfrângere în primul tur la Wimbledon după ce trecuse de calificări şi o înfrângere în turul doi la US Open. Chiar şi acum, cecul ei de $61 000 pentru turul trei de la Wimbledon este mai mare decât tot ce-a câştigat în WTA de la începutul anului.

Kudryavtseva crede că este mai bine să te concentrezi pe mărimea totală a plăcintei decât pe cum să faci să-ţi tai o felie mai mare. „Cred că ar trebui să luptăm împreună cu băieţii, nu unii contra altora, ca să obţinem mai mulţi bani pentru tenis. Este un sport grozav, e captivant şi există o diversitate aşa de mare de jucători şi jucătoare – scunzi, înalţi, rapizi, lenţi, îndemânatici, mai puţin îndemânatici. Sunt atâtea modalităţi prin care poţi câştiga un meci. Cred că tenisul ar putea să atragă mai mulţi oameni pe tot mapamondul. Cred că ăsta e scopul esenţial. Iar Gilles ar putea să găsească bani altundeva, nu să-i ia de la fete.”