Cu Bianca, cea mai spectaculoasă nou-venită, și Angie, o veterană capabilă de cele mai dificile victorii, tenisul feminin are încă o finală tare

Cine-ar fi prezis că finala Indian Wells va fi jucată de două debutante la acest nivel? E drept, două debutante, dar foarte diferite. Una este Bianca Andreescu, 18 ani, care și-a meritat din plin invitația oferită de organizatori pe tablou, iar a doua este… Angelique Kerber. E greu de crezut că o fostă numărul 1 și triplă câștigătoare de Slam nu a mai ajuns niciodată în finala unui Premier Mandatory dar, hei, fiecare are calea sa: primele titluri câștigate vreodată de Naomi Osaka au fost un Premier Mandatory și două Slamuri.

Cele două protagoniste au muncit mult ca să ajungă în finală. Kerber a avut două meciuri grele de trei seturi contra tinerei rusoaice Vikhlyantseva în turul trei și apoi contra Arynei Sabalenka. Andreescu, la rândul ei, a mărturisit că nu a crezut că va trece de primul tur, unde a avut nevoie de trei seturi pentru a câștiga contra Irinei Begu. Au urmat apoi două victorii clare la Cibulkova și Voegele, dar contra lui Wang, deși a terminat în două seturi, Andreescu a avut nevoie de toată hotărârea pentru a câștiga primul set cu 7-5. A urmat apoi distrugerea lui Garbine Muguruza, care nu a reușit să-i ia decât un game și semifinala, un maraton al nervilor și rezistenței fizice contra Elinei Svitolina.

Vreau să subliniez diferitele feluri în care Andreescu și-a câștigat meciurile: când a putut să defileze, a defilat, când a trebuit să apese în câteva momente nevralgice a făcut-o, când a fost nevoie să se agațe și să transforme bătălia într-una fizică, iarăși n-a ezitat. Luând în considerare vârsta ei, are și maturitate tactică și emoțională: știe că fiecare meci e diferit și necesită metode diferite de abordare. Bianca este o fată temperamentală și nu-și ascunde emoțiile pe teren, dar cumva, aceste emoții nu o împiedică să joace și să lupte în situații defavorabile. Nu se descurajează și pare a avea o tărie care merge dincolo de oscilațiile scorului. A spus că practică meditația și face exerciții de vizualizare pentru a rămâne ancorată în prezent în când mintea e tentată fie să rămână agățată de un moment din trecut fie să sară înainte. Este unul din cele mai problematice aspecte ale acestui sport, iar ea pare să-l gestioneze mai bine decât jucătoare mult mai experimentate.

Bineînțeles, o ajută și faptul că are, tehnic vorbind, un set de instrumente foarte variate la dispoziție. Jocul ei nu seamănă cu al nimănui – e foarte interesant cum tinerii jucători și jucătoare combină în multe cazuri elemente din jocul înaintașilor și le duc la următorul nivel. Andreescu este o combinație aparent incompatibilă de baseliner și junkballer. Adică poate lovi plat și cu simț de răspundere din spate de pe ambele părți, dar poate pune scurte, sliceuri și loburi mai ceva ca Monica Niculescu.

Dificultatea pentru adversare este că face chestiile astea în timpul aceluiași punct, de la o minge la alta. Varietatea și imprevizibilitatea sunt armele ei principale. Acestea sunt susținute de chestii mai puțin glamour, cum ar fi un serviciu solid (și primul și al doilea), o deplasare foarte bună și, mai ales, curajul de a încerca execuții riscante în momente cheie. Fata are sânge în instalație, și e sânge românesc. Într-un fel, te face să te întrebi ce s-ar alege dacă toate talentele românești ar fi crescute de un sistem performant și grijuliu precum cel canadian. Dar, mă rog, să nu ne întristăm. Situația este așa cum este, să fim bucuroși pentru Bianca: dincolo de naționalitate, circuitul s-a îmbogățit cu o fată cu un joc excelent și o personalitate atrăgătoare. Sincer, probabil ar fi avut mai puține șanse să ajungă aici dacă rămânea în România.

Însă finala nu înseamnă că e mai aproape de titlu decât în aparență. Sportul ăsta e teribil de iluzoriu – dacă stai să te gândești, ești la fel de departe de titlu ca în turul 1. Bianca are în față cea mai grea adversară dintre toate, care a fost destul de bună să le bată pe restul, și în plus, cară pe umeri oboseala fizică și psihică a șase meciuri. La sfârșitul meciului cu Svitolina, părea sfârșită, luptându-se să nu cadă pradă crampelor. Kerber este o veterană care adoră munca, greutățile, lupta pe viață și pe moarte. De câte ori mă uit la ea când câștigă, îmi dă senzația că joacă cel mai bine când e sub asediu. Și ea, ca și Rafa, găsesc loviturile decisive când sunt în corzi. Bencic nu s-a ridicat la nivelul ei cel mai bun în semifinală, dar a declarat că nici Kerber nu i-a dat nimic: „S-a transformat într-un zid.” Asta face Angie cel mai bine, iar Bianca va avea nevoie de toate resursele ei pentru a găsi acea combinație subtilă de forță și istețime cu care Kerber poate fi încuiată. Sau descuiată.

Miza ocaziei va juca și ea un rol. Angelique Kerber este obișnuită cu genul acesta de meciuri – chiar dacă nu a mai jucat nicio finală de Mandatory, a jucat finale de Slam și le-a câștigat. Aici va avea un avantaj clar asupra tinerei jucătoare canadiene, care probabil încă nu a reușit să absoarbă tot ce i s-a întâmplat de la începutul anului, nu mai zic de aceste săptămâni. Dacă Andreescu ar câștiga finala, ar fi pentru prima oară când un wild card obține titlul la Indian Wells. Indiferent de rezultat, Bianca va face un salt uriaș în clasament: la începutul anului era pe 152, acum este în pragul top 30. Sfatul pe care i l-a dat Simona Halep, de a trece la profesioniști mai repede, a fost la fel de inspirat ca scurtele și sliceurile cu care Bianca și-a destrămat adversarele până acum.

Fotografii: Jimmie48Photography

Ți-a plăcut acest articol? Contribuie la un jurnalism mai bun abonându-te la 30-0+, programul lansat de 30-0 și care oferă abonaților, sub forma a cinci pachete diferite, conținut premium, cadouri și beneficii suplimentare. Detalii despre inițiativă, aici și aici. Abonamentele pot fi făcute aici.