În tenis, faci sacrificii chiar și pentru înfrângeri, nu știu dacă ați remarcat. Evident, scopul e cu totul altul, dar la finalul zilei, de cele mai multe ori, oamenii ăștia trag tare doar ca să piardă onorabil. Și să mai adauge un strat subțire de pilde, pentru ca data viitoare să le fie mai bine. Oare cât de ușor o fi să zbori 10 ore, din Acapulco până la Indian Wells, numai ca să pierzi în două seturi rapide? Iar apoi să o iei de la capăt. Marius Copil are un început de an greu, dar un clasament încă bun. Unul care o să-i permită să-și ia revanșa față de el însuși, în următoarele turnee. La Indian Wells însă, a dat peste un jucător în formă, care a știut să facă din vântul californian aliat. La prima lor confruntare într-un turneu ATP și a cincea per total, Radu Albot a învins ușor, 6-2, 6-2. Tot el câștigase și precedentele patru.
În primul set, Radu, aflat la cea mai bună clasare din carieră după titlul obținut recent la Delray Beach (locul 56), i-a luat lui Marius fix arma din care românul își ia energia și încrederea: serviciul. Cu doar 3 ași și un procentaj de numai 36% puncte câștigate cu al doilea serviciu e destul de greu să-ți apropii victoria împotriva unui jucător ce vine după turneu câștigat. La un moment dat, după două greșeli și o ramă, microfoanele de pe Terenul 7 i-au surprins un scurt monolog deznădăjduit, între puncte: ”Nu o simt deloc. [Vântul] o oprește, o ia. O oprește, o ia”. Într-adevăr, corpul lui Marius se găsea, adesea, la doi metri de minge, când racheta lua startul spre contact. E greu așa.
Iar când jucătorii încep să vorbească singuri, deja e semn că e grav. Bine, nu e valabil pentru toți. Murray o face din primele minute ale jocului, Buzărnescu se alintă cu porecle nu prea… prietenoase, iar de alde Fognini sau Kyrgios ce să mai spunem? Dar Marius nu mai are obiceiul să-și piardă cumpătul atât de ușor cum o făcea pe vremuri. În meciul cu Albot însă, s-a văzut prins la mijloc – între condițiile meteo, un adversar inspirat și în formă, respectiv un serviciu propriu aflat într-o zi proastă.
De cealaltă parte, Radu a servit așa cum știm deja că o poate face: plasat și constant, astfel că, în primul set, nu a avut de salvat nicio minge de break. Spunea recent că tinde mereu spre jocul lui David Ferrer, ba chiar spre felul său de a fi. Albot mai are mult de muncă până să se compare cu spaniolul, însă la un capitol cred că l-a ajuns deja: sliceul defensiv. Îl execută curat chiar și în condiții adverse, iar la retur mi se pare iarăși foarte bun.
Setul al doilea s-a mai echilibrat, iar cifrele lui Marius s-au îmbunătățit. În plus, loviturile câștigătoare și-au primit pumnul strâns din partea executantului, ceea ce m-a făcut să cred că vom avea 3 seturi. Nope. Cei doi au făcut schimb de breakuri în debutul setului, iar apoi a urmat un nou game de nerecunoscut pentru Copil, al cărui serviciu nu i-a ușurat deloc munca.
Uneori, am impresia că și băieții ar trebui să primească niște On-Court Coaching în momentele astea. Ar face lucrurile mai interesante. Spun ”uneori”, pentru că nu am o opinie foarte limpede conturată pe subiectul OCC. Pe deoparte, sunt meciuri cu potențial, dar care mor din fașă din cine știe ce cauze. Iar asta e păcat. Pe de altă parte, are și Federer dreptate: „Da, hai să vină să ne țină de mână și-n timpul meciurilor”. Pentru veterani și pentru și cei ce stau bine emotional (ca să nu spun ”cu capul”), e greu de acceptat că și-ar putea pierde acest avantaj.
Atât Radu, cât și Marius pot face turnee grozave. De la Marius am pretenții inclusiv pe zgură, chiar dacă acolo serviciul își pierde câteva mile din viteza cu care ne-a obișnuit. Teoria mea este că, într-un meci cu jucători din afara Top50, Copil ar putea să-și câștige punctele mai ușor dacă n-ar gândi atât de mult în timpul lor. Marius nu are atâtea lovituri pe care le poate executa impecabil, precum Fed, Kyrgios, Garcia sau chiar Kasatkina, dacă mă întrebați pe mine. Nu are niciun motiv să ezite, însă pare, de multe ori, indecis. Între forehand și backhand, între urcat la fileu și rămas în spate, între top spin și lipsa lui.
Evident, este ușor și cinic, de pe margine, să faci o astfel de analiză simplistă, în timp ce jucătorul își asumă sincopele astea de dragul progresului, al schimbări și al încercărilor spre mai bine. I get it, dar este frustrant. Sper să vină și acea perioadă când Marius va reuși să lege trei-patru turnee cu victorii. Atunci vom putea spera să-l vedem și prin finale mai des, pentru că merită.
Cât îl privește pe Radu Albot, înțeleg că astăzi e datina aia cu cele 40 de pahare. O să închin primul păhărel al zilei (un espresso, na) în cinstea lui. Radu e moldovean, dar e de-al nostru. Și oricum, inspirația vine clandestin și fără acte. Urmează maestrul Fognini în turul al doilea. Dai, Fabio, go home!