Bun venit în prima săptămână a unui Slam! Puneţi-vă centurile şi aşteptaţi-vă la orice

Primele tururi la un Grand Slam pot să fie foarte complicate. Asta în cazul în care nu sunt foarte simple. Azi, unii s-au împleticit, au adormit, apoi s-au trezit, ca să treacă într-un final glorios, împiedicându-se, linia de sosire. Alţii au trecut fluierând. Alţii (cei care au jucat cu cei menţionaţi mai înainte) n-au mai trecut deloc. Iar cineva n-a mai trecut linia de sosire a meciului, dar a trecut linia de sosire a carierei: Kim Clijsters, una din cele mai talentate şi iubite jucătoare ale deceniului.  Da, a fost o zi obişnuită la US Open. Să începem cu cazurile complicate.

Laura Robson- Kim Clijsters 7-6, 7-6

Deşi pus pe un Ashe semigol şi adormit, meciul s-a încins pe parcurs, datorită în principiu inconstanţei care a caracterizat-o pe Kim în ultimul an şi jocului solid făcut de Robson, de mult anunţată ca jucătoare de top.  Am auzit că sfârşitul a fost chiar apoteotic, tie-break-ul celui de-al doilea set reuşind să electrizeze publicul prin nişte puncte fabuloase.  Zic „am auzit” pentru că netul meu a căzut în timpul meciului, ca să-şi revină ca prin farmec după încheierea lui. Din fericire, Adrian a fost pe fază şi va veni azi cu o cronică dedicată meciului, ultimul la simplu pentru Clijsters.

Poate Kim ar fi meritat să piardă un pic mai încolo în turneu, eventual într-un meci de noapte, cu o atmosferă mai specială, însă mai are azi şi dublu cu Kristen Flipkens  şi dublu mixt cu un Bryan. Poate reuşeşte un parcurs mai lung acolo. Ar merita nişte focuri de artificii pentru tot ce-a făcut în tenis şi mai ales la US Open.

Janko Tipsarevic – Guillaume Rufin 46 36 62 63 62

Tipsarevic: „Am început arogant şi stupid meciul. Apoi mi-am adus mintea înapoi pe teren”. Tipsy nu e singurul. Nouă meciuri din turul 1 (record) în care unul dintre jucători a condus cu 2-0 au sfârșit prin a fi întoarse și câștigate de celălalt cu 3-2 la seturi, sârbul fiind cel mai bine cotat dintre norocoșii care au găsit ieșirea la liman. Din lista comeback-urilor nu puteau lipsi jucători recunoscuți pentru dramele la care iau parte pe teren, precum Mahut, Gulbis, Dolgopolov, Mathieu, Fognini sau Youzhny. Dintre toți, cel mai periculos a trăit Dolgopolov, care nu doar că a fost condus cu 2-0 la seturi, ci a recuperat și un deficit de 1-4 în setul al treilea. Gulbis a fost cel care a explicat care e rețeta în astfel de situații: “Pur și simplu nu-ți mai pasă. Asta e ideea. Ești condus cu două seturi, uneori și cu un break, cui îi mai pasă? Ai pierdut. Apoi magia pur și simplu se întâmplă. Îți recuperezi break-ul, câștigi și setul și ești înapoi în meci”. Nu e prea complicat, nu? 

Lista completă a comeback-urilor:

[8] J Tipsarevic  – G Rufin  46 36 62 63 62
G Garcia-Lopez  – [10] J Monaco  36 16 64 76(6) 76(3)
[12] M Cilic  – M Matosevic  57 26 64 62 64
[14] A Dolgopolov  – J Levine  36 46 64 61 62
E Gulbis  – [21] T Haas  36 46 64 75 63
P Mathieu  – I Andreev  26 46 76(1) 76(4) 61
G Muller – [28] M Youzhny  26 36 75 76(6) 76(6)
P Petzschner  – N Mahut  16 46 64 75 76(3) 
F Fognini  – E Roger-Vasselin  36 57 64 64 75

John Isner – Xavier Malisse 6-3, 6-7, 7-5, 7-6

Meciul n-avea cum să nu fie complicat. Isner, expertul în maratoane şi Malisse „gură-mare”. Să zicem mersi că s-a terminat în patru seturi. Am avut totuşi două tie-break-uri, iar Malisse a făcut pe toată lumea cu ou şi cu oţet. I-a zis unui fan american entuziast după un as al lui Isner: „Mai taci #¤%%& din gură! A avut noroc. N-o să mai zâmbească în curând”, şi s-a luat de arbitru (de altfel foarte competentul Ramos): „Eu când greşesc, plătesc. Dar tu?”. Una peste alta, deşi schimburile n-au fost lungi, spectatorii n-au dus lipsă de divertisment.

Petra Kvitova – Alize Cornet 6-4, 6-3

Petra a avut noroc să treacă în două seturi. A jucat neconvingător. Norocul ei a fost că Alize a jucat şi mai neconvingător. În turul 2 se vede cu Parmentier, care a scos-o pe Wickmayer. Teoretic, Kvitova ar trebui s-o pulverizeze pe comuna franţuzoaică, dar cu Petra nu ştii niciodată.

Na Li – Casey Dellaqua 6-4, 6-4

Na Li a tras şi ea o sperietură în setul doi, când a fost condusă cu 4-0. Ultima oară când a simţit că joacă bine? „Anul trecut la RG”. Hmm. E cam mult de atunci. Ca întotdeauna, Li primeşte puncte pentru sinceritate: „N-am jucat bine azi. Sunt mulţumită că am trecut”. Următoarea adversară va fi Laura Robson, eroina (negativă?) a zilei, după ce i-a încheiat cariera lui Kim. Laura ar putea fi vulnerabilă în faţa cunoscutului sindrom am-scos-o-jucătoare-mare-şi-acum- toată-lumea-e-cu-ochii-pe-mine. Vezi Rosol. Dar Na Li ar trebui să fie atentă, asta mică ar putea să-i fie fatală.

Ernests Gulbis – Tommy Haas 3-6 4-6 6-4 7-5 6-3

Ok, la meciul ăsta m-am uitat pe bucăţi. După ce am observat că atunci când mă uitam, Crazy Ernie juca prost, am început să nu mă mai uit, ci doar să urmăresc scorul. Ştiu, am devenit şi eu la fel de superstiţioasă ca un jucător de tenis. Deci pot să vă spun de ce Haas a jucat bine în primele seturi. A servit bine, a returnat şi mai bine, şi a dat dovadă de acele lucruri pe care le ai când eşti talentat: fineţe, intuiţie, precizie. L-a demontat pe Gulbis una două.

Nici Ernie nu e cine ştie ce dificil de demontat. Haas, cu jocul lui divers şi subtil, l-a demascat şi a arătat cât de unidimensional este eternul copil teribil al tenisului leton: serveşte tare, loveşte tare cu dreapta şi pune scurte. Dar dacă-l mişti, loviturile lui dispar, defensiva e şvaiţer iar la fileu e mediocru. Cu toate că voleele şi loviturile pe care urca la fileu erau aproximative, m-a mirat insistenţa cu care Gulbis a atacat fileul. O fi o tactică a noului său antrenor, dar nu ştiu dacă e cea mai bună idee. Ernie a câştigat ieri, dar am avut senzaţia că a câştigat pentru că pe Haas l-au lăsat motoarele pe final. Turul următor se vede cu Steve Johnson, un american nou-venit în circuit. Dar asta nu l-a împiedicat niciodată până acum pe Ernie să piardă fulminant.

Gilles Muller – Mikhail Youzhny 2-6 3-6  7-5 7-6 7-6

Youzhny a reuşit performanţa inversă faţă de Gulbis, colegul lui într-ale ţicnelii: a condus cu două seturi şi apoi a reuşit să le piardă pe ultimele trei într-o manieră agonizantă. Mă felicit că nu m-am uitat. S-o fi lăsat iar cu capete sparte? O fi scris oare Youzhny „sorri” cu propriul sânge pe teren? La scorul ăsta, l-aş înţelege.

Anna Tatishvili – Sorana Cîrstea  6-7, 6-1, 6-2

Ok, meciul ăsta îl pun pe seama sindromului după-o-victorie-importantă-pierzi-cu-o-anonimă-pe-un-teren-anonim. Oricum, putem să speculăm până mâine în legătură cu ce s-a întâmplat, pentru că terenul nu a avut transmisiune, deci probabil n-o să aflăm niciodată. Poate să ne povestească cineva care a fost în tribune. Din scor, ce s-a văzut a fost un prim set disputat la sânge, un al doilea care a trecut într-o clipă şi un decisiv sec. Nu pot decât să regret. Se zicea că Sorana avea culoar bun. Nu cred că mai poţi să spui aşa ceva despre nimeni. Ăsta-i tenisul actual: oricine poate să te ambuscheze.

Tot pe un teren fără transmisiune a fost şi Benoit Paire – Grigor Dimitrov 5-7, 6-3, 7-6, 6-2. Acum, eu nu ştiu cum poţi să nu transmiţi aşa ceva la tv, ca să se minuneze toată planeta. Paire e complet excentric (a se citi ţicnit), şi ca jucător, şi ca persoană, iar Grigor e Grigor. La RG anul ăsta a avut un meci de pomină cu Gasquet, meci în care s-a zvârcolit pe jos cu crampe şi a jucat într-un picior. Aici am înţeles că ar fi avut doar nişte probleme cu nişte băşici, dar merita să vedem şi noi patru seturi de fler dubios franţuzesco-bulgăresc.

Restul meciurilor au fost din categoria a doua: formalitate. Din păcate, aici s-a încadrat şi meciul Simonei cu Nadia Petrova: 1-6, 1-6 şi al Edinei cu Sam Stosur: 3-6, 0-6. Simona nu prea a avut opţiuni: masiva Petrova a servit nimicitor şi a lovit pârjolitor. Simona a fost depăşită la capitolul putere şi în cazul ăsta nu prea ai ce să faci. N-am văzut meciul Edinei pentru că n-am mai rezistat cu toate cafelele lumii, dar scorul e destul de ilustrativ.

În alte ştiri, poate vă intereseză, a revenit Tommy Robredo după o accidentare serioasă, şi a câştigat fără prea mari drame la Andreas Seppi.

Roger, Serena, Jo, toţi joacă azi, dar mi se pare că au meciuri formalitate. Punctele de atracţie includ Ana Ivanovic – Sofia Arvidsson (pentru curajoşi—eu am zis că nu mai am nervi destui ca să mă uit la meciurile lui Ivanovic), Venus – Angelique (pentru insomniaci), Almagro – Petzschner (popcorn!), Carla Suarez-Navarro- Aga Radwanska (pentru cunoscători), Jankovic – Arruabarrena Vecino (pentru cei pe care nu-i deranjează să se uite la schimburi de 20 de mingi), Jimmy Wang – Gilles Simon (ca să-l vedem şi noi pe chinezul din Taipei care l-a scos pe Karlovic în primul tur pe cea mai rapidă suprafaţă dintre Slamuri), Irina Begu – Soler Espinosa (pe terenul 6, fără tv din păcate- iar o să ne frângem mâinile pe lângă livescore). După ele, intră Sorana cu Brianti contra favoritelor 13, Mattek Sands şi Mirza. Yup. Tot fără tv e şi terenul 10, unde primul meci e Simona cu Olga Savchuck contra Voracova/Zakopalova. Tot pe 10, al treilea meci Horia/Robert contra Bracciali/Zeballos.