Dubla Doha – Dubai ne-a arătat că e important și cum pierzi, nu doar să câștigi. De asemenea, a readus-o pe Simona între pretendente
Simona a început anul cu un deficit mare de meciuri. A intrat în Australian Open cu un singur meci pierdut la Barty, după o ieșire în primul tur la US Open și un sezon asiatic de toamnă complet ratat din cauza herniei. La AO a fost aruncată direct în apă și a trebuit să înoate să nu se scufunde, ceea ce a făcut în mod pe alocuri eroic. Simona avea nevoie să transmită un mesaj și să-și reia locul în prim-plan.
Să-i dăm Belindei ce-i al Belindei: ne-a bătut, dar ne-a bătut frumos. Ce frumos s-a lovit și s-a contralovit, ce s-au stropșit și ce-au mai alergat amândouă – Belinda, mai cu spor, Simona mai într-un picior. Meci demn de două jucătoare de top, căci Belinda e aproape de nivelul ei normal de jucătoare care aparține Top 10. Numai un ageamiu poate spune că acest meci era simplu pe hârtie. Simplu? Era al nouălea meci al Simonei în 13 zile, contra unei adversare fostă Top 10, care de la începutul anului e pe un trend ascendent, iar aseară a făcut niște scamatorii demne de Houdini ca s-o înfunde pe Sabalenka. Nu ajungi din întâmplare pe locul 7 mondial la 19 ani.
Povestea meciului e simplă. S-a început pe picior de egalitate, căci niciuna nu lovește așa de tare încât s-o îngroape pe cealaltă repede în schimburi. Am văzut astfel în primele două seturi niște desene frumoase, niște redirecționări și lovituri înșurubate prin spații cât urechile acului. S-a întins terenul în lung și-n lat, s-a venit la fileu, s-au pus loburi și scurte. Amândouă au arme și filozofie de joc similară: retur mai bun decât serviciul, mișcare fluidă, construcție inteligentă a punctului. Diferențele sunt de nuanță: Simona lovește un pic mai arcuit și se mișcă mai bi