Federer, ambuscat de Berdych: “Va trebui să-mi reevaluez priorităţile pentru sfârşitul sezonului”

 

E ceva cu meciurile dintre Federer şi Berdych. Scorul direct pare confortabil de partea lui Roger (11-4, neluând în considerare meciul de aseară). Dar dacă ne uităm mai bine, în afară de acea victorie la la JO de la Atena când un Berdych de 17 ani a luat pe toată lumea prin surprindere, restul de trei victorii s-au întâmplat toate începând cu 2010. Din 2010 încoace, scorul întâlnirilor directe era până aseară 3-3. Acum este 4-3 pentru Tomas. Putem spune că Federer a început să aibă o problemă “Berdych”?

Între cei doi, dinamica este în cel mai bun caz de o politeţe rece, presărată din când în când cu remarci ambigue sau vag belicoase. Niciunul nu se omoară de dragul celuilalt. Berdych are şi o reputaţie de om dificil, temperamental, şi are incidente din cand în când cu alţi jucători. Nu vreau să-i diminuez în niciun fel meritele de jucător lui Tomas, vreau doar să subliniez că există o încordare, o vibraţie tensionată tot timpul în jurul întâlnirilor celor doi.  Am senzaţia că niciunul nu întră in meci foarte senin, din motive diferite. Tomas a fost ani de-a rândul calul de bătaie al lui Federer, iar Federer este în ultimul timp din ce în ce mai deranjat de stilul de joc al lui Berdych, care i-a adus nişte înfrângeri foarte dureroase (vezi Wimbledon 2010). Iar Tomas ştie asta, după cum a declarat şi la conferinţa de presă: “Cred că este ceva în jocul meu care nu-i place. Loviturile mele pot să-l scoată din zona lui de comfort”

Să încerci să explici ce s-a întâmplat aseară (7-6(1) 6-4 3-6 6-3  pentru Berdych) e ca şi cum ai reconstitui un accident. Câţi oameni, atâtea păreri. Există teoria că Federer a subestimat un pic meciul. Berdych a jucat mediocru de la Wimbledon încoace, şi Federer e posibil că şi-a închipuit că-l poate bate neîntrebuinţându-se 100%.  Există teoria că Federer a fost afectat de perioada de pauză prea mare prin abandonul lui Fish. Există apoi teoria că Berdych a jucat mai bine decât Federer şi cu asta basta.

Federer a spus la conferinţa de presă că pierderea setului 1 e lucrul pe care-l regretă cel mai tare. A avut un break de care nu s-a putut ţine si apoi a jucat un tiebreak execrabil (7-1).  La sfârşitul setului 1 avea 20 de greşeli neforţate. La sfârşitul meciului erau 40. Ce mi se pare însă mai grav şi mai surprinzător pentru el este că dezamăgirea pierderii primului set i-a afectat setul doi, la începutul căruia Roger a părut complet depăşit de situaţie.

Berdych a declarat că se aştepta ca la un moment dat Federer să-şi ridice nivelul şi al lui să scadă. Setul trei, în care Roger şi-a găsit ritmul şi a făcut nişte puncte senzaţionale, nu l-a luat prin surprindere pe Tomas.  A aşteptat oprtunitatea în setul 4, şi la 4-3 a venit. Cu un forehand laser, marcă înregistrată, Tomas a făcut break pentru 5-3 şi apoi a servit devastator pentru meci.

Meciul a oferit nişte faze antologice (în special în setul 3 si 4), care au lăsat publicul abia ţinându-se pe marginea scaunelor. Reacţiile jucătorilor au fost şi ele antologice: Federer a strigat mai ceva ca Nadal, în toate limbile pe care le ştie, iar Berdych, de exemplu, a râs şi a început să cânte la rachetă ca la o chitară după un voleu letal al lui Federer.

Conferinţele de presă au avut atmosfere foarte diferite: Federer era sumbru şi dezamăgit după o vară “excepţională”. A spus că va trebui să-şi reevalueze priorităţile pentru sfârşitul sezonului, inclusiv participarea la Cupa Davis, unde Elveţia joacă baraj. Prin comparaţie, Berdych era extaziat: “Nu există moment mai bun decât acesta. Nu se întâmplă în fiecare zi să-l baţi pe Federer”. S-a întunecat puţin doar când victoria lui a fost comparată cu a lui Rosol la Wimbledon: “Sper că nu vorbiţi serios”.

Surprinzător, (pentru că jocul lui l-ar fi recomandat mai de mult pentru succes pe hardcourtul american), Tomas Berdych este pentru prima dată în semifinală la US Open. Va juca cu Murray, care a trecut de un Marin Cilic prăbuşit mental după pierderea setului 2. După performanţa zdrobitoare contra lui Raonic, Murray a părut haotic şi lipsit de inspiraţie în sferturi. Cât despre Tomas, momentul de graţie de azi-noapte ar putea să continue şi să se concretizeze într-o finală dacă trece de Murray. Ar fi a doua lui finală de Grand Slam, după Wimbledon 2010, când a pierdut la Rafa Nadal.