Power Rankings ianuarie. Care-s cei mai în formă jucători ai momentului, dincolo de ce arată clasamentele oficiale?

Ne petrecem foarte mult timp cu ochii pe clasamentele oficiale, dar, de când acestea au devenit foarte populare pe Internet, stăm chiar și mai mult pe clasamentele live, care se actualizează în timp real, imediat după ce un jucător termină un meci dintr-un turneu. Granița dintre cele două a devenit din ce în ce mai cețoasă pentru mulți dintre fanii tenisului, mai ales cei noi, care nu mai fac ușor deosebirea dintre clasamentul oficial ATP/WTA și ce văd în ranking-urile neoficiale de pe net.

De aici și până la exprimări folosite săptămâna trecută, cum că Petra Kvitova este lider temporar, nu mai e decât un pas. De fapt, Petra n-a apucat să ajungă pe primul loc, Naomi Osaka fiind cea care a preluat ștafeta de la Simona Halep.

Clasamentele live nu „se pun”, așadar. Se ține cont de clasamentul actualizat în fiecare dimineață de luni de ATP și de WTA. El e cel care contează (și, in extenso, clasamentul la final de an e cu adevărat relevant).

Clasamentul oficial dă o idee despre evoluția unui jucător, el decide capii de serie sau accesul în turnee, el influențează câștigurile din afara terenului pentru mulți jucători. E un sistem imperfect, criticat ocazional, cu destule lacune, dar e cel mai bun pe care omenirea l-a putut genera, așa că putem să trăim cu el și să mergem înainte.

Însă e ceva adevăr în faptul că publicul se uită mai atent la clasamentele live, dincolo de pofta noastră de a scrolla nebunește după update-uri proaspete prin feed-urile de știri, în căutarea the next best thing.

Clasamentele oficiale tind să rămână un pic în urmă când vine vorba despre forma reală a unui jucător. Cum ele sunt alcătuite pe baza ultimelor 52 de săptămâni, un jucător se poate menține pe un loc bun, chiar dacă forma lui recentă a stagnat sau a coborât. Știm, am văzut cu toții comentarii indignate în social media sau chiar în presă, despre cum jucătorul X ocupă „nemeritat” un loc, pentru că n-a mai bătut pe nimeni recent.

Câtă vreme acceptăm că e inteligent și corect să calculăm forma pe ultimele 52 de săptămâni, astfel de situații se vor tot întâmpla. Clasamentul din Race e mai clar din acest punct de vedere, pentru că îți arată rezultatele din cursul sezonului. Dar și el poate să rateze forma reală, curentă, a unui jucător.

Așadar, dacă suntem, să zicem, pe 24 martie 2019, clasamentul Race se calculează de la 1 ianuarie 2019 – 24 martie 2019, în timp ce clasamentul oficial se calculează de la 24 martie 2018 – 24 martie 2019.

Așa că ne-am gândit să ne jucăm cu o metodă foarte științifică, cea a ochiului liber 🙂 Inaugurăm acum Power Rankings, o rubrică împrumutată de la presa nord-americană, care o folosește pentru a ține pasul cu valurile de meciuri programate zilnic în sporturi precum baschet, hochei, baseball sau fotbal american. Când joci zilnic, oricine poate bate pe oricine într-o seară anume, așa că un clasament oficial e chiar mai puțin relevant.

Power Rankings e făcut, așadar, să indice cele mai în formă echipe ale momentului și e updatat săptămânal.

Ideea e aplicabilă în tenis, unde un jucător poate juca 2, 3 sau chiar 4 turnee într-o lună, să adune rezultate bune, și totuși să nu reușească să-și miște semnificativ clasamentul.

Power Rankings, varianta 30-0, e, așadar, o joacă serioasă: scopul, de fapt, e să vorbim despre cine e în formă și cine nu într-un moment anume al sezonului. O altă metodă de a recapitula ce s-a întâmplat relevant recent.

Vom ține cont de rezultatele ultimelor săptămâni dintre două ediții de Power Ranking, dar și ce ne spune flerul despre forma jucătorilor, dincolo de rezultate.

Aceasta e prima ediție, să sperăm că nu și ultima 🙂 Următoarea vine la sfârșit de februarie.

Circuitul masculin

10. Kevin Anderson

(Clasament ATP: 5, Clasament Race: 12. Bilanț în ianuarie: 5-1)

Sud-africanul a câștigat un titlu la Pune, dar n-a reușit mare lucru la Australian Open, unde a fost învins devreme de Tiafoe. Însă, dacă nu uităm așa ușor de forma lui excelentă din finalul anului trecut, nu putem să-l scoatem din Top Ten.

9. Lucas Pouille

(Clasament ATP: 17, Clasament Race: 4. Bilanț în ianuarie: 5-4)

Prima semifinală de Slam, în condițiile în care începutul de an fusese de-a dreptul îngrijorător? Bună treabă pentru fostul finalist de la București! Lucas a făcut o treabă bună la Melbourne, câștigând un meci în cinci seturi și alte trei în patru seturi, toate, foarte grele. Apoi a dat peste Nole și, ei bine…

8. Milos Raonic
(Clasament ATP: 14, Clasament Race: 7. Bilanț în ianuarie: 6-2)

Milos joacă mai mereu cel mai bun tenis al lui în Australia, așa că n-a fost o surpriză să-l vedem atât de inspirat la Melbourne. Din păcate pentru el, a terminat tot rezervorul înainte de sferturi; Milos probabil că regretă și acum evoluția din meciul cu Pouille.

7. Alex De Minaur
(Clasament ATP: 28, Clasament Race: 8. Bilanț în ianuarie: 9-2)

Noul puști propus de tenisul australian, un bun urmaș al lui Lleyton Hewitt, a avut o vară grozavă la el acasă, câștigând primul titlu al carierei la Sydney. La AO s-a oprit în fața lui Nadal, dar, hei, nu e nicio rușine în asta. Să ne așteptăm de la De Minaur la un an solid, cu multe prezențe în fazele avansate ale turneelor, dar meciul cu Rafa arată perfect cum poate fi bătut acest tânăr luptător.

6. Roger Federer
(Clasament ATP: 6, Clasament Race: 23. Bilanț în ianuarie: 7-1)

Federer a fost surprins și el de lipsa de soluții în meciul cu Tsitsipas, pe care nu l-a putut ghici deloc la retur, ratând toate șansele de break avute. Anterior, îl bătuse pe grec la Hopman Cup, dar și acolo fără să-i facă break. A fost o eliminare dezamăgitoare pentru așteptările lui Roger, care va găsi puțină satisfacție în faptul că a fost eliminat într-unul dintre cele mai frumoase meciuri ale turneului, dar mai multă satisfacție în faptul că tenisul lui din acest început de an arăta, de fapt, mai bine decât o indică rezultatul de la AO. De urmărit în ce se va transforma asta lunile următoare, luni în care, teoretic, așteptările nu mai sunt așa mari în ce-l privește.

5. Kei Nishikori
(Clasament ATP: 7, Clasament Race: 5. Bilanț în ianuarie: 8-1)

Ok, să nu lăsăm ultima impresie să strice excelenta impresie lăsată de Kei în acest început de sezon, unul foarte, foarte bun pentru el. Nishikori avea oricum probleme mari cu matchup-ul lui de coșmar (aka Djokovic), dar să mai ajungă la acel meci extraordinar de obosit și accidentat a fost o cruzime. Un titlu pentru Kei, la Brisbane, și un traseu fain la AO, mai ales acea revenire glorioasă cu Carreno Busta, îl plasează pe locul 5 în topul nostru.

4. Roberto Bautista Agut
(Clasament ATP: 18, Clasament Race: 5. Bilanț în ianuarie: 9-1)

RBA a fost stelar în ianuarie, iar singurul motiv pentru care nu e mai sus în acest clasament e pentru că nu a mai avut resurse să-și ofere singur un premiu pe care-l merita, adică o semifinală de Slam. Dar după titlul de la Doha (cu victorii la Djokovic! și Wawrinka) și traseul de la AO (victorii în 5 seturi cu Murray, Millman și Cilic, plus una cu Khachanov – clar cel mai greu traseu din turneu), Roberto Bautista Agut n-a mai avut de oferit decât patru seturi strânse cu Tsitsipas, în sferturi.

3. Stefanos Tsitsipas
(Clasament ATP: 12, Clasament Race: 3. Bilanț în ianuarie: 7-4)

Iată un bun exemplu de situație în care clasamentul oficial e depășit un pic de realitatea momentului. Tsitsipas va fi probabil, nu peste mult timp, pe astfel de locuri înalte și în clasamentul la zi, dar în rubrica noastră avem libertatea (și motive) de a-l urca în Top 3 mai repede. Tsitsipas a făcut un turneu de Slam ca un veteran, nu ca un puști de 20 de ani. Victoria cu Federer, momentul de vârf al carierei sale, consolidată apoi prin calificarea în semifinale, nu trebuie umbrită de rezultatul cu Rafa. Șocul pe care l-a avut Stefanos când s-a lovit de Nadal e util, îi va accelera creșterea. Declarațiile lui de la conferință nu trebuie privite ca naivități, ci ca reacția unui student curios de cum funcționează lumea și cum o poate domina.

2. Rafael Nadal
(Clasament ATP: 2, Clasament Race: 2. Bilanț în ianuarie: 6-1)

Într-o lume fără Djokovic, Rafa ar fi câștigat la pas acest turneu. Ceea ce, poate, nu e puțin lucru, dacă ne gândim că precedentul lui meci oficial fusese tocmai la US Open, în septembrie. Să vii și să treci așa de frumos prin turneu, fără set pierdut până în finală, nu e puțin lucru, chiar dacă, venit de la legende precum Nadal, ni se pare o banalitate. Fanii lui n-ar trebui să (mai) fie prea triști: anul e abia la început, iar Rafa muncește deja la o soluție pentru Djokovic. Timpul ne va spune dacă o va găsi sau nu.

1. Novak Djokovic
(Clasament ATP: 1, Clasament Race: 1, Bilanț în ianuarie: 10-1)

Dacă rubrica noastră nu va fi anulată, precum serialele cu start ratat, înainte de termen, atunci în câte episoade ale primului sezon, de acum până în noiembrie, intuiți că-l vom avea pe Nole pe primul loc?

Novak a fost incredibil cu Rafael Nadal, scoțând cu mâinile goale sufletul dintr-o finală pe care toată lumea și-o închipuia epică. Ce-i și mai înfricoșător e că mi s-a părut că finala AO nici măcar n-a fost cea mai bună evoluție a lui Nole. Pentru mine, primele două seturi din semifinala AO cu Federer din 2016 (în care Federer nici măcar n-a jucat rău) rămân, cel mai probabil, apogeul tenisului lui Novak într-un turneu de Slam (iar finala cu Nadal de la Doha din același an, apogeul într-un meci dintr-un turneu ATP). Cu tot circuitul contra lui acum, adică 2015-2016 reloaded, Djokovic se va lupta din nou și cu propriile-i limite.

Mențiuni: Berdych, Tiafoe.
Omisiune notabilă: Alexander Zverev (locul 3 mondial)

Circuitul feminin

10. Julia Goerges
(Clasamentul WTA: 16. Clasamentul Race: 19. Bilanț în ianuarie: 6-3)

Ei bine, pe cât de mult și de des am scris că în circuitul WTA sunt multe jucătoare capabile să câștige orice titlu, ceea ce duce la multe storylines interesante, pe atât trebuie să admitem că multe dintre aceste jucătoare sunt cam ieșite din formă acum. Așa că locul 10 în clasamentul nostru e prins de o jucătoare care a ieșit în primul tur la AO (spre scuza ei, învinsă de revelația turneului) și deja eliminată și de la St.Petersburg, în turul al doilea. Dar Julia primește puncte bonus pentru titlul de la Auckland, câștigat în prima săptămână a sezonului.

9. Aryna Sabalenka
(Clasamentul WTA: 9, Clasament Race: 11. Bilanț în ianuarie: 7-2)

Ce e mai important: un titlu WTA sau o semifinală de Slam? E o dilemă din care nu-s sigur că am ieșit cu bine, dar până la urmă am plasat-o pe Collins cu un loc mai sus față de Sabalenka. Bielorusa avea așteptări mai mari decât ce a reușit la Melbourne, unde nu s-a descurcat cu tânăra Anisimova. Sabalenka are însă cu ce să se laude în ianuarie, ea câștigând titlul de la Shenzhen.

8. Danielle Collins
(Clasamentul WTA: 23. Clasamentul Race: 4. Bilanț în ianuarie: 7-3)

De la nicio victorie în turneele de Slam la o semifinală la Australian Open. Danielle Collins a luat lumea prin surprindere în acest început de an, învingându-le pe Goerges, Garcia sau Kerber înainte de a se opri în fața Kvitovei, pe care o chinuise anterior la Brisbane.

Altfel, vă amintiți de rumoarea creată de Collins în 2014, când i-a luat primul set în primul tur Simonei Halep?

7. Angelique Kerber
(Clasamentul WTA: 6. Clasamentul Race: 21. Bilanț în ianuarie: 8-2)

Ok, dacă Kerber a pierdut cu Collins, cum de e deasupra ei în topul nostru? Să atribuim acel eșec dureros (6-0, 6-2) unui accident? Așa pare: până acolo, Kerber jucase foarte bine în ianuarie și părea predestinată unei noi finale la Melbourne, mai ales pe un traseu atât de ușurat de sorți încât le-a ridicat pulsul multora. De unde se vede treaba că nu e tocmai bine să joci meci ușor după meci ușor. Cum ar spune ocupanta următorului loc din clasament, meciurile grele aduc încredere.

6. Simona Halep
(Clasamentul WTA: 3. Clasamentul Race: 32. Bilanț în ianuarie: 3-2)

Bun. Vi se pare prea sus? Motivația e simplă: a fost nevoie de o Serena Williams excepțională un set și foarte, foarte bună încă un set ca Simona Halep să fie eliminată de la Australian Open. Pe lângă asta, două meciuri întoarse cumva, cum numai ea știe, și o victorie-manual cu Venus. Suficienți indicatori ca să ne lămurim de forma momentului pentru Simona: mai bună decât credeam cu toții, mult mai bună decât a multor alte jucătoare de top din clasamentul la zi.

5. Ashleigh Barty
(Clasamentul WTA: 13. Clasamentul Race: 5. Bilanț în ianuarie: 10-3)

Let’s get ready to Barty. Party-ul lui Barty a fost oprit în două rânduri de Petra Kvitova, care i-a spulberat speranțele lui Ash atât în finala dramatică de la Sydney, cât și în sferturile de la Melbourne. Totuși, un nou career-high pentru Ashleigh, una dintre puținele fete cu o evoluție excelentă prelungită în startul sezonului.

4. Serena Williams
(Clasamentul WTA: 11. Clasamentul Race: 10. Bilanț în ianuarie: 7-1)

Nu vă uitați acum, dar clasamentul Serenei începe să devină mai aproape de cel cu care suntem obișnuiți în cazul ei. Iar clasamentul nostru vine să sublinieze și el același lucru. Nivelul Serenei a fost acolo la Melbourne; era suficient pentru a câștiga turneul? Nu vom ști niciodată, dar căderea aproape inexplicabilă din meciul cu Pliskova i-a șters Serenei o șansă imensă la un titlu de Slam. Iar publicului, șansa unui rematch ca la box cu Naomi Osaka.

3. Karolina Pliskova
(Clasamentul WTA: 5. Clasamentul Race: 3. Bilanț în ianuarie: 10-1)

Bilanțul Karolinei ne cam dă fiori înainte de Fed Cup. Pliskova a bătut tot ce a prins, exceptând-o pe sportiva momentului. A luat titlul la Brisbane, a întors-o incredibil pe Serena și, una peste alta, a făcut totul bine anul acesta, până când a dat de ceva mai puternic.

2. Petra Kvitova
(Clasamentul WTA: 2. Clasamentul Race: 2. Bilanț în ianuarie: 13-2)

Cât tenis a putut să joace Petra luna aceasta! Și-a început sezonul cu un maraton contra lui Collins și a pierdut apoi cu Kontaveit la Brisbane. Apoi a luat titlul la Sydney și, pentru prima dată în carieră, a ajuns în finala unui Slam pe care nu-l cheamă Wimbledon. Când a smuls miraculos setul doi cu Naomi, mulți au crezut că va veni, în sfârșit, momentul locului 1. Petra păstrează însă șanse la prima poziție în perioada următoare.

1. Naomi Osaka
(Clasamentul WTA: 1. Clasamentul Race: 1. Bilanț în ianuarie: 9-1)

Naomi și-a început anul admonestându-se singură pentru reacția pe care ea a catalogat-o drept nepotrivită, în meciul pierdut cu Tsurenko la Brisbane. A spus că așteaptă mai mult de la ea și, oh, boy, a livrat pe măsura acelor așteptări. Un traseu care a presupus meciuri complicate cu Hsieh și Sevastova, meciuri dure pe hârtie cu Svitolina și Pliskova și o finală foarte grea din toate punctele de vedere cu Petra Kvitova. Naomi e în pole-position să domine tot sezonul, dar despre asta vom mai vorbi.

Mențiuni: Kenin, Andreescu
Omisiune notabilă: Sloane Stephens (4 WTA).

*Notă: am inclus în bilanțuri meciurile de la Cupa Hopman.

***

Tenisul românesc chiar este „Fire”. Adică puternic, performant, apreciat, iubit!

Începe și tu anul și sezonul de tenis cu „Romanian Tennis is Fire”, noul tricou de la 30-0, inspirat și dedicat incredibilelor rezultate ale tenisului românesc din ultimii șase ani! 😍😍

Apoi, multitudinea de personalități puternice este, de asemenea, o caracteristică specială a tenisului românesc. Avem caractere puternice, care promovează valori importante, sportivi care ne bucură și de la care ne putem inspira.

Tricoul „Romanian Tennis is Fire” vrea să sărbătorească multitudinea de campioni pe care ni i-a oferit tenisul românesc în ultimul deceniu.

Poartă un tricou care transmite asta, indiferent că ești pe străzile din România sau în tribune la Melbourne sau la New York, la Paris sau la Londra, la București sau la Madrid, în meciurile de Cupa Davis sau de Fed Cup! 🇹🇩🎾🔥