Novak Djokovic se întoarce pe primul loc în lume. Cum a fost drumul de la 22 la 1

De săptămâna viitoare, Novak Djokovic va deveni noul lider mondial în clasamentul ATP. Odată cu retragerea lui Rafael Nadal din turneul de la Paris, cauzată de o problemă abdominală, sârbul și-a asigurat matematic revenirea pe locul 1, la distanță de fix doi ani de la ultima ocazie în care a condus clasamentul. Novak își îndeplinește astfel obiectivul stabilit pentru acest final de an. Un obiectiv care vine să completeze un sezon extraordinar, cu patru titluri câștigate (deocamdată), dintre care două de Grand Slam (Wimbledon, US Open) și alte două Masters (Cincinnati, Shanghai).

Firește, ceea ce face cu adevărat extraordinar acest bilanț e faptul că Novak a început anul de pe locul 22; ba, mai mult, după primele cinci luni nu arătau deloc grozav pentru el, dimpotrivă, erau îngrijorări dacă va mai putea reveni vreodată la o formă competitivă. După Madrid, Novak era în pericol teoretic de a nu prinde un loc pe lista capilor de serie la Roland Garros. După Roland Garros, însă, a ajuns la următoarele cifre: 34 de meciuri jucate, dintre care a pierdut doar două; o serie de 19 meciuri fără înfrângere, serie în care a cedat doar două seturi; victorii la toți jucătorii de top 10 pe care i-a întâlnit (9-0).

Djokovic devine astfel primul jucător din 2000 încoace care, în același sezon, a fost clasat în afara topului 20, dar apoi a urcat până pe locul 1 mondial. Pe 28 februarie 2000, Marat Safin era clasat pe locul 38; la final de sezon, pe 20 noiembrie, rusul reușea să devină lider mondial.

Ceea ce Safin nu a reușit (Gustavo Kuerten a terminat în acel an pe locul 1), dar ar putea face Nole, este să și încheie anul în calitate de lider. Dacă Novak Djokovic reușește la final de sezon să fie tot pe locul 1 (lucru pe care l-a mai reușit în 2011, 2012, 2014 și 2015), atunci sârbul ar deveni singurul jucător din istoria tenisului care reușește să înceapă un sezon în afara topului 20, dar să-l încheie în calitate de lider mondial.

De la 22 la 1 și de la jucătorul speriat și temător din începutul de an la jucătorul dominant și greu de învins de acum este o cale lungă, dar pe care Djokovic a făcut-o, pe alocuri, să pară ușoară.

Începutul anului, însă,  a fost cumplit pentru sârb, concluzia firească a ultimilor doi ani. Problemele au început să se acutizeze fix în urmă cu doi ani, chiar la Mastersul de la Paris. Novak Djokovic pierdea în sferturi la Marin Cilic, Andy Murray îi lua locul în fruntea clasamentului și declinul avea să înceapă, încet, dar sigur. A urmat o înfrângere în finala Turneului Campionilor în fața lui Murray, despărțirea de Boris Becker și un 2017 în care și-a demis întreaga echipă, a suferit și pierdut mult din cauza accidentării la cot și a încercat o colaborare de scurtă durată cu Andre Agassi.

Pentru că accidentarea la cot a continuat să-l jeneze, iar progresul însemna un pas în față, trei în spate, după retragerea din sferturile de finală de la Wimbledon 2017, cauzată de aceeași problemă la cot, Djokovic avea să anunțe că își încheie sezonul 2017. Era pentru prima dată în cariera lui când trăgea linie peste un sezon atât de repede, chiar la mijlocul anului. Și tot o premieră era și faptul că niciodată până atunci nu avusese o pauză mai mare de șase luni. Semnele nu erau deloc bune.

Ceea ce avea să se confirme anul acesta, când a constatat la Melbourne, unde a fost învins în optimi de Hyeon Chung, că pauza forțată nu avea să fie suficientă pentru a scăpa de dureri. După mai bine de șase luni de pauză și tratament, accidentarea încă exista, iar durerea, despre care spunea că a apărut în 2016, încă era acolo. Singurul lucru schimbat era mișcarea la serviciu ușor modificată (abreviată), o ajustare făcută tocmai pentru a nu mai solicita cotul atât de mult încât să apară dureri ori sa agraveze accidentarea.

Așa că operația la cot devenise inevitabilă. Ea a avut loc la scurt timp după Melbourne; nu mult după aceea, Djokovic anunța că e gata să revină în circuit. Și-a făcut surprinzător apariția, dat fiind timpul relativ scurt de recuperare, la Indian Wells și Miami, turnee de la care a plecat cu două înfrângeri seci, transfigurat, epuizat, declarând că s-a simțit ca și cum ar fi jucat primul său meci în circuit.

Era limpede o revenire grăbită, lucru admis de sârb ulterior. Limbajul corpului, nivelul jocului, lipsa de prospețime fizică arătate în cele două turnee conturau acum și mai clar perioada gri spre neagră pe care Novak o traversa la acea vreme. Era speriat, preocupat și fără prea multe orizonturi; voia să joace, dar era nepregătit și fără meciuri în picioare, voia să adune victorii pentru a-și recăpăta încrederea, dar fizic era departe de ceea ce ar fi trebuit. Din jucătorul consistent și clar în decizii devenise o “mașină de erori neforțate”, cum bine spunea recent Christopher Clarey.

Teoretic, punctul de cotitură a fost înfrângerea suferită în sferturi la Roland Garros, în fața italianului Marco Cechinnato, având în vedere ce a urmat după acel eșec. Doar că, de fapt, adevăratul moment-cheie, și una dintre cele mai înțelepte decizii luate de sârb în acești doi ani, a fost readucerea în echipa sa, chiar în timpul turneului de la MonteCarlo, a vechiului său antrenor, Marian Vajda, dar și a celorlalți membrii ai echipei, pe care îi concediase în 2017.

Marian Vajda, omul care l-a antrenat aproape întreaga carieră pe Nole, era persoana potrivită la locul potrivit. Cu Djokovic în criză de formă și fără experiența necesară gestionării unei astfel de perioade de revenire, Vajda era omul care îl cunoștea cel mai bine pe sârb.

Reunit cu vechea echipă, de acum fără dureri, proaspăt fizic, dar și motivat în sfârșit să demonstreze că poate fi din nou acel Nole imbatabil, Djokovic a redevenit curând impresionant. Și-a făcut din nou loc către vârful ierarhiei, dominând autoritar jumătatea a doua a anului. Iar de săptămâna viitoare, după doi ani grei, în care puțini au mai crezut că Nole va putea fi din nou Nole, va fi cel mai bun dintre cei buni. Din nou.

***

Bunătăți din Shop-ul 30-0 despre care tu și prietenii tăi ar trebui să știți:

1. Pachetul One e reeditat: după ce tricourile Onederful au fost sold-out, pachetul One, dedicat Simonei, revine și e compus acum din tricoul Onederful Tricolor și ediția a doua a albumului foto Simona de Păstrat. Cum Simona va încheia un nou sezon pe locul 1 în lume, iată un cadou perfect pentru fanii ei: c combinație de două produse populare, la un preț mult mai avantajos.

 

2. Tricoul „N-o să”. Considerat de mulți dintre voi (și de noi :D) drept cel mai bun tricou făcut de 30-0. „N-o să” vorbește pentru sine. Prinde o mărime aici, cât încă mai găsești!

3. Neînvinșii. Cartea colegei Andreea Giuclea e o colecție grozavă de povești motivaționale a unora dintre cei mai buni sportivi români. Merită să le ducem aceste povești mai departe, fie și ca o formă de inspirație pentru viitorii campioni, de care sportul românesc are atâta nevoie.

4. „Povestea Primului Slam”. Unii dintre voi i-ați zis „carte”, alții, „revistă”. Dar cei mai mulți ați descris-o drept o publicație la standardele cele mai înalte, așa cum găsim în străinătate, despre campionii altora. Ei bine, avem și noi campionii noștri world-class. Simona Halep și titlul ei câștigat la Roland Garros sunt în centrul acestei colecții de articole, reportaje, interviuri și texte de opinie, colecție pe care n-o mai găsiți nicăieri în altă parte.

5. Tricoul „Icecream”. Iubim cu toții tenisul de ne topim după el. Ce mod mai bun de a transmite asta decât printr-un tricou cu mesaj? Tennis to melt for. 

6. Ești genul care preferă bundle-urile? Iată un super pachet, care cuprinde toate produsele de print scoase vreodată de 30-0, în cea mai avantajoasă ofertă cu putință: album foto + trei reviste, la un super preț promoțional, disponibil un timp limitat.

7. Îți plac stickerele 30-0? Acum sunt disponibile și în pack-uri de 7 sau de 10, la un preț mai bun.

Verifică aici toate produsele din Shop.