Sorana, după Australian Open: "Singurul mod să te îmbunătățești, multă muncă la antrenament. Dacă muncești, la un moment dat trebuie să iasă lucrurile"

Dacă trecuseră 10 minute de la finalul meciului Soranei, iar jucătoarea română era deja anunțată la conferință peste alte 20 de minute. Se întâmplă adesea ca jucătorii să vină destul de repede după o înfrângere; unii, precum Murray, vin pur și simplu de pe teren direct în sala de conferințe. Irina Begu povestea că reacția ei este să-și dorească să plece cât mai repede de la un turneu după ce a pierdut; ca ea simt mulți alți jucători. 

Sorana n-are motive să se uite înapoi cu mânie la AO, dimpotrivă. Dar cu meciul încă proaspăt în minte, îi era încă greu să se gândească la părțile bune ale acestor zile, în care a reușit cel mai bun rezultat al ei la Melbourne și a doua optime de Slam a carierei. “Normal, după înfrângere, e greu să te gândești că a fost un turneu bun, dar clar e un turneu pozitiv. Nu știu dacă (e) așa cum m-am așteptat – sau poate pentru că nu am avut nici un fel de așteptare – însă e un început de an ce-mi spune că m-am antrenat bine în decembrie, că am făcut bine ce aveam de făcut și ușor-ușor trebuie să continui să urc.”

Despre meci, Sorana crede că startul de meci a costat-o, la fel și dificultățile pe serviciu din primul set. “Știam că returnează destul de bine, mai ales pe serviciul doi. Am început meciul jucând foarte mult pe serviciul doi. Ulterior, în setul doi, când am început să joc cu primul (serviciu), lucrurile au decurs altfel. Cred că începutul a fost cel care m-a costat, și am jucat foarte mult cu serviciul doi, destul de multe greșeli. După aia lucrurile ușor ușor s-au mai egalat, însă a jucat mai bine ca mine azi.”

Am întrebat-o dacă simte că Garbine e un matchup prost pentru ea: “Pot să joc și cu jucătoare ofensive și defensive, nu am probleme. Singurul lucru care m-a deranjat a fost faptul că nu o cunoșteam, nu jucasem niciodată cu ea. Iar când joc pentru prima oară cu o jucătoare, sunt puțin stingheră, pentru că nu știu exact viteza, nu știu ce joacă. În general, mi-e destul de greu să joc pentru prima oară cu o jucătoare. Cred însă că am greșit foarte mult, și asta a făcut diferența astăzi.“

Plus oportunitățile ratate, alea câte au fost. Pe care însă și le asumă: “Ea a servit destul de bine, a fost constantă. Știam că servește bine. Am avut câteva oportunități pe care nu le-am fructificat și atunci am pierdut începutul de set doi: acolo am avut 1-0, minge de break, apoi 40-0 pe serviciul meu. Acolo a fost o oportunitare, dacă făceam 3-0, era complet altceva. Însă au fost câteva momente care mi-au scăpat, și îmi asum, pentru că eu nu am gestionat bine situația.”

Dacă ar fi să reia meciul de la capăt? “Probabil aș încerca să joc mult mai mult cu serviciul unu și aș încerca să o fac să joace mai mult. Am încercat să dau eu la început și am greșit destul de mult. Cred eu, dacă începutul era mai constant, probabil lucrurile ar fi fost altfel.”

Sorana pleacă, așadar, de la Melbourne cu o încredere consolidată și un clasament îmbunătățit. “Nu m-am uitat cât o să fiu. Așa cum v-am spus, încerc să nu mă concentrez foarte mult pe clasament. Clasamentul e o consecință, însă trebuie construit. Am de luat lucrurile bune din acest turneu, de văzut ce nu am făcut bine și muncit la antrenamente, pentru că asta e singura modalitate de a îmbunătăți: multă muncă la antrenament. Sper eu, ușor ușor, forma asta să continue și chiar să fie din ce în ce mai bună.“

Am întrebat-o dacă a învățat ceva nou despre ea după această campanie de Slam. “Înveți lucruri noi zi de zi. Eu sunt o persoană destul de deschisă către lucrurile noi, pentru a învăța. Eu consider că și atunci când ești numărul unu mai ai o grămadă de învățat. Niciodată nu atingi punctul în care spui „Știu tot!”. Sunt lucruri, probabil, din teren, din afara terenului, care trebuie îmbunătățite, însă per total, cred eu, sunt pe o pantă ascendentă.“

Vestea bună e că nu se resimte în niciun fel după aceste zile: “Da, sunt ok, umărul e bine, restul corpului este bine. Astăzi am fost puțin lentă pe picioare și nu mai eram în aceeași poziție în momentul în care trebuia să dau în minge. La mine, pentru că dau destul de tare, orice mică diferență de poziționare care nu este cum trebuie – o simt! Nu mai am aceeași consistență. Aici, probabil, pe picioare am fost puțin mai lentă decât în meciurile trecute. Însă luăm lucrurile pozitive, învățăm din ce n-am făcut bine. Astăzi trebuie să recunosc că a jucat mai bine ca mine și capul sus mai departe!”

Sorana mai rămâne și se antrenează alte câteva zile în Australia, de unde pleacă la turneul International în Taiwan. Apoi, Fed Cup și Budapesta.

“Pentru mine nu contează că e meci de 250 sau de ITF 25k sau Grand Slam. Pregătirea pentru fiecare meci e aceeași. Nu am făcut nimic diferit doar pentru că a fost Grand Slam, pur și simplu mi-am văzut de treabă și încerc să nu am foarte multe așteptări.

În general, la tenis, e ca atunci când te duci la un examen. Știi cât ai învățat și te aștepți la o anumită notă: dacă am învățat de 9, 10, n-am cum să iau 4, sau invers. Așa e și în tenis: dacă știi că ți-ai făcut treaba, la un moment dat trebuie să iasă lucrurile, chit că nu iese săptămâna asta, chit că nu iese săptămâna următoare, dar trebuie să se vadă. Cum am mai spus, nimic nu e coincidență, e doar muncă”.