Învinsă de o tendinită mai veche, va fi nevoită Simona să facă ajustări în jocul său?

Printre avioane amânate, întârzieri, pregătiri de relansare și somn dereglat din cauza fusului orar, mini-previewul meu la tabloul Simonei s-a pierdut, însă aș vrea să inserez aici, post-factum, ce scrisesem despre întâlnirea cu Shelby. 

”Ca de fiecare dată pe hard, Simona va fi vulnerabiă împotriva unor jucătoare big hitter într-o zi bună. Sunt câteva care au profilul în calea ei, dar de obicei acest tenis este riscant și trebuie ca ele să prindă o zi în care să le intre loviturile. Am citit în comentariile voastre că Shelby ar fi o jucătoare rudimentară. Am văzut-o jucând de câteva ori și vreau să vă reamintesc că poti câștiga liniștit un meci doar cu serviciul și forehandul, dacă astea două îți intră. Deci argumentul cu rudimentar nu ține: ne uităm la stilul de joc, ”rudimentar” sau nu, și Shelby are un stil care e kriptonită pentru Halep, DACĂ acest stil de joc este implementat. Aici intră în scenă Simona și ziua ei, care trebuie să fie mai bună decât a lui Shelby, astfel încât s-o țină în mișcare și să lungească schimburile. În general, aș zice totuși să nu luăm meciul ăsta ca deja câștigat. Shelby este underdog, nu are nimic de pierdut și asta o poate ajuta să lovească relaxat.”

Dn păcate, Simona a intrat în scenă purtând după ea o mai veche tendinită la genunchi, care nu i-a dat voie să facă exact ce avea nevoie: să lungească schimburile, obligând-o pe americancă să producă mai multe lovituri decât e obișnuită. Problema nu este nouă, Simona pierzând la Shenzen (singurul turneu pe care l-a jucat înainte de Australian Open) din același motiv. Iată o bucată din cronica meciului contra Siniakovei de acolo:

”Mașinăria Halep a scârțâit azi din toate încheieturile, dar cea mai îngrijorătoare dintre ele a fost, la propriu, genunchiul ei stâng. Același genunchi care a scos-o din cărți la WTA Finals, și pe care Simona a început să-l îndoiască și să-l apuce de pe la jumătatea meciului. Deși incomodată, Simona a alergat totuși din plin până la sfârșitul meciului după fiecare minge, deci trag nădejde că durerile sunt cauzate de scuturarea ruginei de pe articulații și nu ceva mai îngrijorător. Deși orice accidentare cu istoric anterior declanșează automat niște semne de întrebare, sper ca echipa ei să le rezolve.”

S-a dovedit că îngrijorarea era întemeiată. Mai ales în tenis, unde 90% din accidentări sunt cauzate de uzură, orice problemă care se încăpățânează să reapară este motiv legitim de îngrijorare. Simona are, deci, tendinită la genunchiul stâng, care este, colac peste pupăză, și piciorul de aterizare la serviciu. Cel mai celebru jucător care s-a confruntat cu această problemă este Rafa Nadal. Genunchii săi au fost atât de discutați ani de-a rândul, că deveniseră niște vedete separate aproape de posesorul lor. Îl citez din memorie pe doctorul său, care spunea că tendinita este dificil de tratat, pentru că fizioterapia și tratamentul nu sunt suficiente: necesită perioade de repaus total, departe de teren.

Bănuiesc că sunt cazuri și cazuri de tendinită și trag nădejde ca al Simonei să nu fie atât de drastic ca al lui Rafa. Însă nu mi se pare întâmplător că amândoi sunt predispuși către acest gen de problemă, pentru că amândoi au un stil de joc foarte intens fizic, bazat mai cu seamă pe deplasare. Iar Simona mi se pare că a alergat din ce în ce mai mult în ultimul an, an și jumătate. Parcă s-au înmulțit meciurile pe cae le-a câștigat prin voință pură, apelând la partea fizică și trăgând din greu în defensivă.

Ea a mai avut o perioadă, la sfârșitul lui 2012 începutul lui 2013, când s-a confruntat cu probleme destul de serioase la spate din cauză că alerga prea mult în spatele terenului. Amenințată de spectrul încheierii premature a carierei, Simona a decis să schimbe foaia de joc și să devină mai agresivă. A făcut un pas în față spre baseline, a lovit cu mai multă virulență și a căutat să-și facă viața ușoară scurtând punctele. Mișcarea a dat roade: 2013 a fost anul în care ea a explodat și și-a început ascensiunea către top 10. 

Acum, Simona se confruntă cu o situație similară. După perioada de odihnă necesară vindecării genunchiului, cred că va trebui să se gândească și la prevenție. Tendinita e vindecabilă, dar este de asemenea o problemă care recidivează dacă nu dispare cauza rădăcină. Iar cauza rădăcină este faptul că jocul Simonei, așa cum este el acum, pune o presiune mare pe corpul ei. Acest lucru este inevitabil după trei ani și jumătate la vârf, jucând atâtea meciuri câte joacă ea. Însă mai are câțiva ani buni în tenis, ani în care ar trebui să culeagă roadele experienței acumulate până acum și cred că dacă vrea să profite, trebuie să se asigure că genunchii ei nu vor deveni la fel de celebri ca ai lui Rafa.