Se clatină, dar se ridică iar în picioare: Novak Djokovic începe sezonul cu un trofeu, seria de victorii a lui Murray se oprește

Nu-s dese turnee de Master care să primească o astfel de finală, cu atât mai puțin una de 250. Dar miza adunată pe masă trecea cu mult dincolo de trofeul de la Doha; era vorba de întreaga dinamică a unei rivalități care împarte titlurile importante din circuit și care amenință să facă la fel și în anul care vine. De data asta, era Djokovic cel care venea din urmă, și Murray cu o țintă desenată pe spate. Dincolo de inversarea trendului de la final de sezon, era vorba, firește, și de un moral excelent înainte de startul Australian Open, turneu pe care cei doi și l-au disputat în patru ocazii, de fiecare dată sârbul având câștig de cauză. 

Dacă s-a grăbit cineva să se plângă de calitatea meciului de la Londra, finala de la Doha a arătat că un meci între Djokovic și Murray e capabil să producă mult mai mult spectacol decât i se oferă credit; încă o dovadă că în tenis contextul înseamnă totul. Evoluția scorului a sporit drama. Murray a fost mai încordat la început și a pierdut controlul pe la jumătatea setului întâi, pe care Nole l-a închis confortabil și virulent, cu un winner-mesaj în lung de linie. Dar britanicul s-a ridicat la înălțimea locului pe care-l ocupă exact atunci când avea nevoie mai mare, când Djokovic era în full-control, iar înfrângerea era la puncte distanță. Condus cu 5-3 în setul doi, Murray a dat drumul la joc și a produs cele mai bune game-uri ale meciului; până atunci, Djokovic fusese jucătorul mai bun per ansamblu, în acele patru game-uri, Murray a fost jucătorul mai impresionant. Punctul culminant al meciului a fost game-ul de 12 minute în care Nole a servit pentru titlu. Dar după trei mingi de meci salvate (doar una a jucat Nole ezitant), Murray făcea break-ul cu un winner impresionant cu dreapta.

Scoțianul a dus jocul bun și în decisiv, iar impresia era că va ști să rupă meciul în favoarea lui. Un alt schimb de momentum s-a întâmplat însă la 3-2, când Murray a ratat mingi de break, apoi și-a pierdut concentrarea și serviciul. Ajunși iar la 5-4, scenariul dădea să se repete, dar deși s-a urcat la 0-30, Andy n-a mai găsit niște retururi potrivite la următoarele servicii, iar finala s-a decis după trei ore fără șase minute. „E cel mai bun scenariu la care puteam spera: cinci meciuri în această săptămână, apoi trei ore cu numărul 1 mondial și cel mai mare rival și să câștig într-un meci-maraton. A fost o evoluție foarte bună pentru noi doi”, a spus Djokovic. Sârbul a urcat de 35 de ori la fileu, câștigând 70 la sută din aceste veniri în față și a fost impresionant când a venit vorba de smash-uri, capitol la care avea emoții în trecut. Când s-a mulțumit însă să-l plimbe pe Murray dintr-un colț în altul, ideea s-a întors împotriva lui, Murray folosind o defensivă stelară ca să capete controlul în puncte. 

Două serii s-au oprit cu ocazia asta. Novak nu mai luase un titlu tocmai de la Toronto, anul trecut, iar Murray nu mai pierduse de la întâlnirea cu Del Potro, din septembrie. 

Nu după o finală de 250 se desprind cele mai înțelepte concluzii, și cu atât mai puțin după una din prima săptămână a sezonului. Dacă ar fi să rămân cu ceva, impresia nu e neapărat că victoria de azi a lui Djokovic ar anunța reîntoarcerea la realitatea primelor șase luni din 2016, sau că Nole îl va domina din nou autoritar pe Andy. Tind să cred mai degrabă că niciunul dintre cei doi nu va domina categoric sezonul, în schimb își vor căra cât mai mulți pumni în întâlnirile directe și-și vor împărți perioadele bune. 

Novak e mai câștigat după Doha, fără ca plusul lui să însemne neapărat un minus în dreptul lui Murray. Jocul lui Nole a crescut față de linia dreaptă păcătoasă a anului trecut, iar felul în care a luptat azi sârbul, plus cele cinci mingi de meci salvate în semifinala câștigată contra vântului cu Verdasco, arată că nu se mai pune problema despre lipsa motivației. Plus bucuria unui titlu care înseamnă ceva înainte de Australian Open, în special după cum începuse această săptămână în meciul cu Struff. Dar la Melbourne va avea nevoie de un pic mai mult ca să-l dea din drum pe Murray într-o eventuală finală; britanicul și-a demonstrat din nou azi că poate să-l bată pe Nole, că i-a șters acestuia ascendentul cu care intra în meciurile directe, că se poate cățăra la loc în meci cu apărarea, că poate prelua controlul atacând. Andy a căzut în momente relativ neutre din seturile 1 și 3, dar a fost omul o idee mai impresionant în momentele incredibil de tensionate din setul 2. Murray ajunge și mai relaxat la Melbourne, fără stresul prelungirii unei serii de victorii consecutive care ar fi putut eventual să înceapă să cântărească greu.

E încă devreme de concluzii, dar după ce-am văzut în finala de Doha, cine are prima șansă la titlul Australian Open? Votează în sondaj 😉

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 7, 2017

Raluca Olaru a pierdut finala de dublu la Shenzhen

Lucruri foarte interesante s-au întâmplat și în celălalt 250 tare al săptămânii în circuitul masculin. La o zi după ce trecuse în trei seturi de Rafa Nadal, Milos Raonic s-a văzut eliminat în semifinale de Grigor Dimitrov (7-6, 6-2), alt jucător care avea deja în cont o finală la Brisbane. “Am fost o idee mai lent azi“, a spus Milos, care a avut minge de set în tiebreakul primului set. “Dar sunt pe drumul cel bun și dacă pot evita astfel de mici căderi, pot avea un turneu foarte bun la AO“. Dimitrov îl va înfrunta pentru titlu pe Kei Nishikori, alt jucător cu rezultate solide la începuturile australiene de an. Kei, care pierduse de trei ori în semifinale la Brisbane, a trecut în două seturi de Stan Wawrinka, 7-6, 6-3.  

Fetele au încheiat deja turneul la Brisbane: Karolina Pliskova a luat titlul și a fost remarcabilă în finala cu Alize Cornet (6-0, 6-3). “Am jucat cu Serena de multe ori și mereu am putut să returnez cumva primul serviciu. Dar Pliskova servește foarte, foarte bine. Când adversara are o astfel de armă, e un coșmar pentru tine”, a spus Cornet. 

Lauren Davis (6-3, 6-1 cu Ana Konjuh) și Katerina Siniakova (6-3, 6-4 cu Alison Riske) sunt campioanele surprinzătoare de la Auckland și Shenzhen, în vreme ce Kristina Mladenovic și Richard Gasquet au adus Hopman Cup în contul Franței. După victoria decisă la mixt în semifinalele cu Elveția, tot mixtul a decis și finala. Kiki a pierdut cu Vandeweghe, după ce Richard Gasquet îl învinsese pe Sock, 7-6 în decisiv și 8-6 în supertiebreak, cu minge de meci salvată.  

Prima finală românească a anului a adus-o pe teren pe Raluca Olaru de ziua ei de nume. Ralu și Olga Savchuk au pierdut, 6-1, 7-5 cu Hlavackova/Peng, favoritele 2. Cele două finaliste joacă și la Hobart împreună (în turul întâi le vor întâlni tot pe favoritele 2, Bertens/Larsson de astă dată), iar apoi vor face echipă și la Australian Open.

La Sydney, Irina Begu va debuta cu Svetlana Kuznetsova, iar la Hobart, Monica Niculescu joacă în turul întâi cu Jelena Jankovic.