Final cu artificii la WTA Finals: Dominika Cibulkova câștigă titlul în fața lui Angie Kerber!

Adrian Țoca | 30 octombrie 2016

Este al doilea an la rând în care campioana din Singapore este jucătoarea care pierde primele două meciuri din grupă, apoi se califică ajutată de jocul rezultatelor, după ce Radwanska a reușit același lucru în 2015.

Rezultat final remarcabil în Singapore, turneul care închide sezonul și aduce la start cele mai bune opt jucătoare ale sezonului. Dominika Cibulkova a învins-o în finală pe liderul mondial, Angelique Kerber, 6-3, 6-4, obținând cel mai important titlu al carierei. Angie, care a reușit anul acesta să câștige 2 titluri de Grand Slam, adaugă și finala din Singapore celor de la Wimbledon și Rio, și consolidează sezonul carierei. 

Cibulkova a făcut un nou joc aproape perfect de atac și a fost mereu dispusă să preia inițiativa la primire, în special în condițiile în care Kerber a avut o zi foarte slabă la serviciu. Cu excepția unui mic segment în setul al doilea, Kerber nu a reușit să intre în meci, fiind limitată la a încerca să pareze atacurile în valuri ale Dominikăi. Cibulkova și-a ținut bine nervii în frâu după ce a făcut break-ul decisiv în setul secund, apoi a reușit să închidă, deși presiunea și emoțiile de după primele trei mingi de meci ratate ar fi putut să o afecteze. A închis meciul ajutată și de fileu, la fel ca și în semifinala cu Svetlana Kuznetsova. 

Nu e nici pe departe cea mai importantă dintre repetițiile remarcabile ale acestei ediții. Este al doilea an la rând în care campioana din Singapore este jucătoarea care pierde primele două meciuri din grupă, apoi se califică ajutată de jocul rezultatelor, după ce Radwanska a reușit același lucru în 2015. De asemenea, s-a repetat și scenariul din 2014: ca și Simona cu Serena atunci, Kerber a ajutat-o indirect pe Cibulkova să se califice din grupe, apoi a pierdut rejucarea cu ea din finală, după ce câștigase meciul din grupe. 

Sezonul WTA, care se va încheia cu turneul de la Zhuhai de săptămâna viitoare, are deja bătut în cuie Top 5, cu campioana din Singapore ultima intrată: Kerber, Serena, Radwanska, Simona Halep, Cibulkova. Kerber devine al 13-lea lider de final de sezon al WTA, în vreme ce Simona Halep rămâne în Top 5 pentru al 3-lea sezon la rând. 

***

“Pur și simplu, am știut ce am avut de făcut” a fost una dintre liniile cheie ale conferinței Dominikăi. La fel de bună vorbitoare și calmă ca și la precedentele conferințe, fără să arate prea mult din bucuria extremă de pe teren, Cibulkova a făcut o analiză clară și lucidă a meciului și a progresului ei din ultimii ani. “Sunt jucătoare de Top 5 acum”. “Poți să crezi asta?”, a întrebat-o cineva din sală. “Da, de fapt chiar pot să cred. Știți, de fapt nu mă mai îndoiesc de mine acum. Nu am avut dubii în ce mă privește tot anul. Cred că asta a fost problema mea în trecut, sau nu problemă, ci lucrul cu care am avut de-a face. Că nu mă consideram o jucătoare foarte bună, constantă, una care ar putea atinge Top 5. Când antrenorul meu a venit după Wimbledon și mi-a spus: Domi, ai avut o primă jumătate de an foarte bună, dar ești capabilă să ai o a doua jumătate de sezon la fel de bună. Trebuie doar să stai concentrată și să muncești din greu și poți să fii Top 5 la final de an. Și l-am crezut cu adevărat, cu totul, pentru prima dată în viața mea. Am crezut, mi-am zis: ok, asta-i ceva ce-mi doresc să fac și ce vreau să se întâmple. Nu zic că am venit la acest turneu convinsă că-l câștig, dar când eram foarte aproape de finală, am fost convinsă că pot s-o bat pe Angie azi”, a spus Domi, fără să-i tresară un mușchi pe față, la fel de convinsă de ceea ce spunea precum a fost că poate câștiga finala.

Și a arătat această convingere de la primul game și până la ultima secvență. Care secvență, apropo, ar fi nedrept să fie redusă doar la acel fileu norocos – al doilea al ei în tot atâtea meciuri. Însăși Kerber a fost rapidă în a respinge discuția despre fileu. “Și eu am avut cu Simona, lucrurile astea se întâmplă, așa că…”. Cibulkova a câștigat azi pentru că a fost net mai bună, pentru că a crezut mai mult și a fost mai motivată, pentru că s-a simțit mai în largul ei pe teren. A ajutat-o și Kerber, care a avut o zi groaznică la serviciu și n-a găsit decât rare ori acea magie din defensivă pe care anul acesta a învățat-o să o transforme într-o ofensivă care mușcă. Strigătul ei de luptă de după un punct mare – unul din preferatele mele din tenis – s-a auzit în setul al doilea, după unul dintre rally-urile extreme văzute în acest turneu, încheiat cu un forehand în lung de linie ca un clopot de catedrală: sonor, puternic, impresionant și cu reverberații.

Dar Angie n-a putut să construiască pe acel punct; nici venirile lui Torben Beltz, limpede antrenorul anului în WTA, n-au putut să o mai ajute. “Nu mai pot să mă mișc, sunt mereu târziu la minge. Pur și simplu, azi nu merge!”, i-a strigat exasperată Angie, iar Torben s-a așezat empatic în genunchi și a încercat să o recalibreze. Nu am apucat să aflu ce i-a spus, dar mi-a plăcut (din nou) chimia dintre cei doi. Proiectată pe ecranele din Singapore Indoor Stadium, discuția celor doi a arătat ca una între doi camarazi de arme, care au trecut prin multe de-a lungul unui război întreg. N-a mers azi, dar poți înțelege și de aici de ce Angie a avut anul pe care l-a avut. O înfrângere în finala din Singapore nu-i șterge cu nimic din merite și n-o face un lider mondial mai puțin remarcabil. Pentru o calitate și mai mare a spectacolului, ar fi fost grozav ca azi să apară și Die Reale Angelique Kerber; ar fi ieșit un contrast pe cinste și poate un set decisiv glorios. Dar, la câte astfel de meciuri a dovedit anul acesta, pe care îl încheie cu un bilanț de 63-18, e de înțeles că azi n-a mai găsit energie.

Îi iei lui Angie picioarele și i-ai luat o viață. Chiar și așa, Kerber a salvat mingi imposibile, în special în acel ultim game monstruos, care a smuls țipete din tribune, în care a alergat stânga-dreapta-stânga-dreapta până când am simțit că ne sufocăm cu toții privind-o. A salvat trei mingi de meci și a avut șansă de break, însă în niciun moment nu a apucat să ia inițiativa. Aceasta i-a aparținut toată ziua Cibulkovei. Care a mai spus că și-a găsit inspirație și în meciul pierdut în grupe cu Kerber, unul dintre cele mai bune ale turneului. “Meciul acela mi-a dat încredere că o pot bate”. Pe dărăpănăturile acelor sutimi de secundă cu care Kerber a fost mai lentă decât în primul meci, Domi a direcționat un adevărat tir, până când zidul nemțesc s-a prăbușit. Fără să mai strălucească la loviturile din alergare și la redirecționarea mingii, Kerber a fost mereu expusă, în cazul în care slovaca reușea acel “one more shot”, ceea ce s-a întâmplat de cele mai multe ori. Iar Domi a atacat exploziv, dar și calm, o combinație importantă dacă vrei să o dovedești pe Angie. Nu-i mai puțin adevărat că tenisul e un dans în doi; poate că acest calm, această robustețe mentală, acea liniște din atacul slovacei (într-o contradicție perfectă cu zgomotul pe care-l aduce prezența ei pe teren) n-ar fi fost posibile dacă Kerber ar fi avut nivelul normal, dacă ar fi creat presiune la rândul ei. Dar cea care a greșit mai mult a fost tot Angie (23 vs 14), în vreme ce la loviturile direct câștigătoare diferența a fost dublă în favoarea lui Domi: 28-14.

Cibulkova a mai câștigat și pentru că, pur și simplu, i-a venit rândul. Printre atâtea storylines remarcabile sau neobișnuite din sezonul 2016, a trecut aproape neobservată ascensiunea ei – ceea ce a făcut-o să pară un pic de victimă sigură și contra Simonei. Dar Cibulkova joacă bine și foarte bine încă de la începutul anului. A făcut finale la Acapulco și la Madrid, a câștigat la Katowice și Eastbourne (patru suprafețe diferite până aici). La Wimbledon a câștigat acel meci-mamut cu Radwanska în optimi, rămânând fără benzină cu Vesnina în sferturi. Apoi s-a dus până în finală la Wuhan și a câștigat titlul la Linz, executând exact baremul de care avea nevoie pentru calificarea în Singapore. Atât de departe de “vechea Domi”, cea care obișnuia să clacheze sub presiune. Poate că Cibulkova a venit pe turnantă, dar cursa se termină la linia de sosire, așa că sprintul final nu o face o ocupantă a locului 5 mai puțin meritorie. Ca multe alte jucătoare care au cunoscut un succes-breakthrough în ultimii ani de WTA, Cibulkova s-a maturizat și a câștigat niște meciuri cu sine, permițându-și astfel să ajungă la un succes precum cel de azi. Sunt tot mai multe astfel de cazuri în WTA recent, ceea ce nu ne spune că circuitul e mai slab, ci e mai condensat. Acel “depth” despre care vorbesc americanii. Dar despre asta vom mai vorbi pe parcurs; până acolo, Singapore se încheie cu o finală reușită și un turneu extraordinar; mai e Zhuhai de jucat, dar sentimentul e că peste sezonul WTA 2016 a căzut cortina într-un mod admirabil.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi