Simona pierde în trei seturi sfertul cu Serena după o luptă intensă. Iar Slamurile din 2017 n-ar putea veni mai repede

Serena Williams a rezistat unei replici puternice din partea Simonei Halep și a câștigat, 6-2, 4-6, 6-3, în două ore și 14 minute, păstrându-și pentru cel puțin încă o zi locul 1 în clasament. Liderul mondial a făcut un prim set aproape ireproșabil, dar replica Simonei a fost pe măsură, intensă și de o calitate excelentă. Simona a făcut față unei ploi de mingi de break, a făcut ajustări, și-a asumat riscuri, a dominat-o pe americancă în schimburile lungi și a luat setul secund la a 5-a oportunitate. A început decisivul cu două șanse de break, dar meciul i-a scăpat din vedere în game-ul al patrulea, singurul slab după mai bine de o oră de tenis foarte bun. Momentul i-a fost suficient Serenei, care a fugit cu meciul și cu calificarea. 

Semifinalele US Open sunt Serena Williams – Karolina Pliskova și Caroline Wozniacki – Angelique Kerber. 

***

În Expresso-ul de ieri menționam două dintre meciurile cheie ale head-to-head-ului Serena vs Simona: cel din Singapore și cel de la Miami. Până la urmă, în meciul de aseară am recunoscut câte ceva din ambele. Dar, deși a jucat cu nonșalanța din Singapore, Simona a pierdut sprintul ca la Miami; a plecat de pe teren având motive să fie mulțumită de ce a jucat, dar cu gândul la oportunitățile ratate.

În lungul proces de îmbunătățire al Simonei, meciul acesta va avea un rol important. Simona știe foarte bine să identifice esența celor petrecute pe teren, dovadă ce a spus la conferință: “A fost un meci bun. Am jucat bine și aș fi putut juca mai bine în acele momente în care am avut oportunități. Dar cred că nivelul a fost înalt și sunt mulțumită de cum am luptat până la final, ceea ce este acum normal pentru mine. Ea a jucat foarte bine, iar serviciul ei a fost imens azi. Sunt un pic tristă, dar trebuie să iau lucrurile pozitive, pentru că am multe lucruri în fața mea. Cred că a fost cel mai bun meci al meu din cele cu Serena. Simt că am fost foarte aproape și că am avut șansele mele să câștig. Am jucat foarte bine, dar aș fi putut să mă descurc mai bine în unele momente”.

Când se referă la momentele în care ar fi trebuit să se descurce mai bine, Simona se gândește, cu siguranță, la cele două șanse de break pe care le-a avut în primul game din decisiv. Când, cu amintirea proaspătă a unui set doi în care a aruncat, cu succes, tot ce a avut înspre Serena, Simona arăta drept jucătoarea mai bună, cu mai multe resurse fizice și cu mai multe posibilități înainte de linia dreaptă. Avea momentul de partea ei: tocmai ce câștigase setul doi cu un game epic la final, cu multiple șanse de ambele părți, dar pe care românca l-a dus la capăt cu mult curaj și determinare. Simo a rămas cu câteva secunde mai mult decât trebuia agățată cu gândul la breakul ratat și și-a pierdut concentrarea pe serviciu. Întâi “a anunțat” scăderea focusului cu cele două duble greșeli consecutive la 0-1 și 40-15. Și-a făcut serviciul, dar game-ul următor a fost cap-coadă slab și n-a mai putut evita pierderea serviciului. A fost exact ce i-a trebuit Serenei, care devenise foarte precaută și îngrijită în schimburi, întinzându-i un soi de capcană lui Halep. La experiența ei, liderul mondial a simțit imediat oportunitatea; a luat breakul cadou, a mărit intensitatea pe serviciu și a închis setul și meciul fără alte complicații.

Dar oportunitatea Simonei a existat și a fost reală, iar sentimentul a fost că Simona putea să fugă cu meciul în acel început de set decisiv; atâta doar că ea nu s-a proțăpit cu mai mult curaj în tocul ușii, ca s-o blocheze și să intre în cameră. Rămâne să profite data viitoare, într-o situație similară. La cum a învățat din greșeli în trecut, sunt toate șansele că va înțelege culege lucrurile folositoare din acest episod.

Când vine vorba de reușitele Simonei, reacțiile din presa americană se vor axa, probabil, pe elemente statistice, precum “primul break făcut Serenei în turneu” sau “primul set pierdut de Serena în turneu”. Dar Simona a făcut mai mult decât niște premiere drăguțe (dar irelevante la trasul liniei): a împins-o serios pe Serena până aproape de margine, în condițiile în care Serena nu a avut o zi off, ca la alte înfrângeri în Slamuri, ci a jucat foarte bine. Pentru prima dată din Singapore încoace, am văzut-o pe Simona crezând cu convingere că poate să o bată pe Williams și comportându-se ca atare. Asta, în condițiile în care a avut de depășit și formidabilul serviciu al Serenei și și-a văzut adesea atacat brutal serviciul al doilea, pe care a câștigat 38 la sută din puncte. 18 ași a servit americanca; trei dintre ei cu prima minge, alți doi cu a doua repunere. Trecuseră doar șase minute când scorul fugise deja la 3-0. Era genul de început înspăimântător de care e în stare Serena, semn că adversara înseamnă ceva pentru ea, că i-a câștigat respectul. Atentă și alertă, cu o deplasare excelentă, devreme la mingi și adesea prezentă la fileu pe serviciul doi, favorita 1 părea unplayable.

Ca la Miami, Simona nu s-a panicat și s-a cățărat înapoi în meci. A început să returneze bine și să lovească lung, tare și pe centru, o tactică adesea folosită cu succes împotriva Serenei. Au început să apară și loviturile direct câștigătoare, dar în ciuda revirimentului, românca n-a putut să facă serviciul la 2-3, într-un game de nouă minute; a fost o oportunitate să deregleze startul lansat al Serenei, dar odată irosită, setul întâi a devenit repede o chestiune pierdută.

Setul al doilea părea că va avea același scenariu. Pe primul ei serviciu, Simona a început practic de la 0-40. Doar că acum a reușit să salveze nu doar cele trei mingi de break consecutive, ci și alte patru care au urmat: șapte mingi de break salvate într-un singur game. Holdul eroic a descătușat-o pe Halep, iar în cele ce a urmat, ea a pus cap la cap unul dintre cele mai bune seturi jucate vreodată în toată cariera ei. A completat în același puzzle bucăți din toate lucrurile bune pe care am văzut-o făcându-le în ultimii doi ani și care le dau susținătorilor ei speranțe că se uită la o posibilă multiplă câștigătoare de Slamuri în viitor. A lovit cu abandon, dar fără să sacrifice plasamentul. A făcut o ajustare importantă, redirecționând majoritatea mingilor spre backhandul Serenei, parte de pe care a obținut o mulțime de erori. A luat inițiativa, a controlat ritmul, a alergat-o pe Serena din colț în colț, iar calitatea mingilor lovite a înflăcărat Twitterul. Și în toată tensiunea momentului, a zâmbit larg când a obținut a patra șansă de break, în game-ul de 1-1, într-o perioadă a jocului în care fiecare raliu cerea epitet după epitet. Cu câteva secunde înainte, în situație de 15-40, Serena servise trei ași consecutivi! Plus, mai apoi, un alt serviciu nereturnat. Și cu toate astea, Simona n-a lăsat-o să-i fure momentul și a continuat să-și exercite autoritatea în schimburi. Poate nu întâmplător, după acel schimb fantastic care a provocat zâmbetul Simonei și pe care aceasta l-a câștigat cu un backhand imens, Serena și-a predat serviciul cu o dublă greșeală.

Dar la capitolul șanse irosite poate intra cu siguranță și durata setului secund, care putea fi scurtată dramatic, ceea ce putea avea un impact în desfășurarea decisivului. Întâi, Simona putea face dublu break, însă a scăpat un forehand moale într-un moment cheie. Apoi, la 5-3, a avut o primă minge de set pe serviciul Serenei, dar a trimis în fileu pe serviciul doi. Spre meritul ei, n-a lăsat nereușita să o afecteze. În alte situații, am fi văzut-o poate pe Simona pierzându-se. Nu și acum: a salvat cinci mingi de break în acel game zece fabulos (la acel moment, totalul oportunităților de break salvate de Simona urcase la 16) și a închis setul cu 6-4. S-a poziționat astfel solid pentru ultima turnantă. Totul bine, până la acel serviciu pierdut la 1-2 în decisiv. Când Serena a încetat să mai greșească. Iar ușa s-a închis la loc și definitiv.

 

Am avut întotdeauna dificultăți să găsesc sensul și rostul expresiei-clișeu “o înfrângere cât o victorie”. O înfrângere nu poate fi cât o victorie nici la propriu, nici la figurat, de oriunde te-ai uita la ea; în special în tenis, un sport atât de dependent de ultimul rezultat și de expresia „ce-ai mai făcut pentru mine recent?”. Însă există înfrângeri care pot anunța un salt iminent, iar acest eșec al Simonei cu Serena are toate datele să corespundă șablonului. E un rezultat care o lasă într-un loc bun pe Simona, care are meritul de a fi făcut un set secund excepțional, cu un nivel al jocului cu care se pot câștiga Slamuri, și care a pierdut contra liderului mondial doar pentru că și-a pierdut preț de câteva secunde concentrarea.

Aici este, probabil, următorul pas de rezolvat de către Simona și Darren. De câteva ori, Simona a pierdut meciurile cu Serena sau cu Sharapova pentru că nu a mai avut resurse să mențină și în decisiv același nivel intens cu ajutorul căruia anulase armele ofensive ale rivalelor ei ȘI limitările impuse de capitolul fizic. Limitări care vor exista întotdeauna și pe care Simona trebuie să muncească de două ori mai mult ca să le anuleze. Dar e o intensitate care vine cu un preț costisitor, pe care Simona l-a plătit în linia dreaptă a acelor meciuri mari. Așa a fost cu Sharapova, la RG și la Cincy, la fel a fost cu Serena, la Miami.

Însă semnele sunt tot mai clare că ea face progrese însemnate și la acest capitol, așa cum a făcut la altele importante. Precum “dispariția” fără luptă din meciuri scăpate din mână (episoadele Makarova nu mai există), reducerea timpului petrecut pe teren în meciurile din primele tururi (meciuri lungi fără rost nu mai există) sau căderile de concentrare care duc la serii lungi de game-uri pierdute (tot mai rare).  

E întotdeauna dificil pentru un sportiv de top să citească optim informația dintr-o înfrângere. E important să rămână pozitiv și să ia lucrurile bune – nimeni nu-și permite să plângă în circuit pentru o eliminare, indiferent cât de dureroasă ar fi. Dar în același timp trebuie să fie atent și la ce nu a făcut bine în acel meci, să nu le facă scăpate sub preșul unei “înfrângeri cât o victorie”. Cu alte cuvinte, trebuie să știe cum să aleagă ce-i de ales din fiecare rezultat. Dar impresia puternică este că această întâlnire cu Serena, deși pierdută, e posibil să-i fi șters și ultimele complexe ale Simonei față de Serena. E posibil să o fi convins definitiv că diferența nu mai e așa de mare (“am făcut cel mai bun meci al meu contra Serenei” – e interesant că alege să plaseze acest meci peste victoria din Singapore) și că vremea ei se apropie cu adevărat („pentru că am multe lucruri în fața mea”). Da, a pierdut azi; da, nu a fost în ecuație pentru Slamuri anul acesta. Dar, după toate semnele, a făcut progrese enorme, iar dinamica evoluției din WTA îi e favorabilă în perspectivă, plecând de la premisa că va continua în aceeași direcție ca și până acum.

Bilanțul Simonei din turneele de Grand Slam de anul acesta poate suna sub așteptări la prima citire, dar sunt așteptările create tot de ea. În același timp, poate fi foarte înșelător dacă nu trecem dincolo de suprafață. “Don’t sleep on it”, cum ar spune americanii. Un tur 1, o optime de finală, două sferturi de finală. Ar putea să sune deloc încurajator în ce privește perspectiva lui 2017. Dar, în realitate, Simona este cu ușurință în Top 3 cele mai bune și mai constante jucătoare din circuit, încă de la Madrid încoace, și se profilează a fi o candidată puternică la absolut fiecare turneu de Grand Slam din 2017, într-un sezon în care, pentru prima dată, perspectivele Serenei încep să nu mai fie atât de clare ca până acum. În vreme ce Serena și Kerber își desfășoară bătălia pentru locul 1, undeva în plan secund, Simona poate continua să lucreze în liniște pentru sezonul următor, fără vreo presiune venită din circuit sau de aiurea. Eventual, să se asigure doar că va termina în Top 4 sezonul, tocmai în perspectiva tragerii la sorți din Australia. Foarte probabil și pregătirea din intersezon va arăta altfel față de anii trecuți, cu mai mult timp petrecut în afara țării.

Ironia e că 2016 va fi primul an al carierei în care ea nu va mai urca în clasament la final de sezon față de anul precedent, însă șansele sunt că saltul făcut anul acesta să fi fost în altă parte, și să fie infinit mai prețios decât vreun clasament. La 25 de ani, cu Darren alături și o mult mai bună înțelegere a lucrurilor, după un sezon dificil de întors în direcția bună, dar motivant, Simona se pregătește de Peak Years. Meciul de azi s-ar putea să aibă marele rol de Declic. Abia acum începe treaba.  

 

Fantastic quarterfinal. Halep brought it in that second set. Serena stepped up when she was forced to do so.#peakWTA

— René Denfeld (@Renestance) September 8, 2016

Simona: „Am avut șanse în primul game din setul trei, trebuia să le iau. Am jucat bine, dar pot mai bine de atât”

— Treizecizero.ro (@treizecizero) September 8, 2016

Halep is aggressively outhitting Williams in many of the baseline rallies in the second set. It's a rare sight. Halep leads the set 5-3.

— Carl Bialik (@CarlBialik) September 8, 2016

This Williams-Halep quarterfinal second set has the star power, firepower and crowd involvement of a final.

— Carl Bialik (@CarlBialik) September 8, 2016