Recap: Avem sferturi de finală decise pe cele două tablouri de la Wimbledon. Cum s-a ajuns la ele

Îmi plac sferturile masculine, s-au aranjat frumușel. Îmi pare rău că Gasquet și Nishikori au abandonat azi din cauza unor probleme medicale; erau buni amândoi pentru spectacol, dar niciunul nu are potențial de giant killer. Cine a rămas? O combinație de tineri și mai puțin tineri, majoritatea băieți înalți, care lovesc mingea cu simț de răspundere.

Să o luăm metodic, cu jumătatea de sus. Legenda lui Sam Querrey (sună a titlu de western asta) continuă. Reputația de jucător apatic lipsit de orice haz a lui Sam a fost anulată într-o singură zi de Twitter cu trei filmulețe înregistrate pe vremea când a participat la un reality show numit, în traducere aproximativă, ”Milionar, caut mireasă”. Din aceste filmulețe reiese 1. că Sam Querrey are umor și 2. că e capabil de niște mișcări de dans foarte, foarte bune.

Pe lângă aceste realizări offcourt, Querrey a făcut ceva ce puțini jucători reușesc după ce bat un nume mare: să mai câștige încă un meci. Deși Mahut îl bătuse pe iarbă înainte de Wimbledon, Querrey n-a avut nicio problemă, câștigând în trei seturi pentru a-și rezerva în premieră un loc în sferturi, contra unui coleg de continent, limbă și stil de joc: Milos Raonic.

Milos a muncit azi serios contra lui Goffin într-un meci care a început oribil pentru canadian, cu două seturi pierdute. Raonic nu întorsese niciodată în carieră un meci de la acest scor. Și apoi…s- a întâmplat asta: John McEnroe, pe care Milos l-a angajat special pentru a-l consilia la Wimbledon, a trebuit să plece din tribună pentru că avea de comentat un meci la BBC. După plecarea sa, Raonic a câștigat trei seturi consecutive și meciul. Eu una nu cred în coincidențe.

Deci, Querrey – Raonic, pentru un loc în semifinale. Serviciu și forehand versus serviciu și voleu. Sam ar face bine să exerseze passing shoturi la antrenament, Milos ar face bine să-l țină pe McEnroe departe de teren.

Federer a defilat și azi contra lui Johnson, ca de altfel în toate meciurile de până acum. Pentru că n-au prea avut ce să-l întrebe despre meci, ziariștii l-au interogat pe alte subiecte, printre care dacă ar fi oportună introducerea tiebreakului în decisiv la Wimbledon. Federer a dat o soluție interesantă: ”Poate ar fi bine dacă s-ar juca tiebreak undeva la 12-12 în decisiv. Ai avut destule șanse să faci break până atunci.”

Life? The wife knows about life, I only know about tennis ???????????? https://t.co/OFb77B6c7A

— Camelia (@TreizecizeroFST) July 4, 2016

Cât despre adversarul din sferturi? Vechiul său prieten, Marin Cilic, care, în cuvintele lui Federer, ”m-a spulberat la US Open” în 2014, meci în jurul căruia s-a învârtit o bună bucată din conferința lui Federer. De altfel, va fi prima lor întâlnire de la acel meci. Cilic a beneficiat de abandonul bietului Kei, care iar s-a defectat mai devreme decât îl îndreptățește talentul său. Sfertul ăsta e de urmărit: avem doi jucători în formă bună care au niște conturi de reglat. ”Știu în ce mă bag”, a zis Federer serios la conferință. Cilic nu prea a avut cine știe ce teste importante la acest turneu, pierzând un set doar la Stakhovsky. Meciul cu Federer ne va spune dacă a fost el prea bun sau adversarii săi au fost prea slabi. Oricum, miză mare pentru Olderer, care a mărturisit că vrea să mai câștige un Wimbledon înainte să se retragă; acum are o șansă foarte bună, dat fiind că jucătorul care l-a învins în ultimele două finale aici a fost eliminat.

Însă până acolo, mai sunt niște jucători în jumătatea de jos care au și ei ceva de zis. Cel mai periculos pare Murray, care l-a școlit azi pe Nick Kyrgios în trei seturi. Australianul a opus o rezistență onorabilă până la sfârșitul primului set, dar după ce l-a pierdut cu 7-5, a dispărut din meci. „Cred că devin un pic soft când lucrurile devin grele cu adevărat”, a spus Nick, și s-ar putea să-și fi dat verdictul bine. Murray va juca în sferturi contra lui Tsonga, care a stat azi foarte puțin pe teren. Compatriotul Gasquet s-a retras în primul set din cauza unor dureri la spate. Jo trebuie să fi fost tare recunoscător, dat fiind meciul foarte lung de ieri contra lui Isner. Așa de recunoscător că i-a cărat geanta lui Richie la ieșirea de pe teren.

În celălalt sfert, știm doar un combatant, Lucas Pouille, care devine din ce în ce mai prezent în conversațiile din ultimul timp. Până la acest Wimbledon nu câștigase niciun meci pe iarbă și acum iată-l în sferturi, după 10-8 în decisiv contra lui Tomic. Înainte de el, i-a scos pe Copil, Young și Del Potro. Puiul învață repede și din schimbul încins de replici cu Delpo am senzația că băiatul sfios din interviuri nu mai chiar așa sfios pe teren. Așteaptă învingătorul din meciul Berdych – Vesely, întrerupt înainte de decisiv. Cum altfel decât cu un pui de dramă, finalul potrivit pentru o zi lungă și intensă. Tomas crede, probabil, că e într-o zi din Ziua Cârtiței, pentru că i se întâmplă iar un scenariu asemănător cu cel de acum doi ani, când a pierdut cu Cilic un meci încheiat aproape pe beznă. De data asta, Berd a irosit cinci mingi de meci și, după un tiebreak sălbatic, s-a văzut împins într-un decisiv pe care va trebui să-l joace marți. Asta, deși Tomas a cerut să fie mutat pe Centre Court, ca meciul să se termine la timp. Un precedent era (meciul Monfils – Simon), dar organizatorii n-au cedat rugăminților. 

Fetele

Și pe tabloul feminin, care nu are timp de pauză, este un mix interesant, de jucătoare mai vechi sau mai noi, dar cu stiluri care se potrivesc bine cu iarba. Serena a trecut de Sveta într-un meci care a avut două părți foarte diferite. Kuznetsova a jucat foarte bine și s-a ținut de Serena până la sfârșitul primului set, când s-a luat o pauză pentru închiderea acoperișului. După pauză, a revenit pe teren doar Serena, care a jucat cam singură până la final. E ceva cu Sveta și cu închisul acoperișului într-un meci cu Serena: la AO 2009 s-a întâmplat la fel. 

Următoarea adversară a Serenei este tot o rusoaică, Anastasia Pavlyuchenkova, care a pierdut doar un set până acum și a bătut niște jucătoare foarte diferite: Hsieh, Putintseva, Bacszinsky, Vanderweghe. Să vedem ce va face cu Serena. Trebuie să prindă o zi miraculoasă în care să-i intre tot înainte să se prindă Serena ce i se întâmplă, dar asta e frumusețea Wimbledonului, e un turneu unde asemenea zile se pot întâmpla.

Cibulkova – Radwanska a fost declarat meciul turneului până acum la fete și una din rivalitățile minore, dar aprige, ale circuitului feminin. Domi a câștigat până la urmă cu 9-7 în decisiv, după multe răsturnări și chiar și mai multe hotshoturi. Cibulkova are o problemă însă: în weekendul ăsta e programată la starea civilă. A spus că n-a amânat încă nunta, așteaptă să vadă dacă trece mâine de Vesnina. Eu zic că are șanse. Rusoaica a trecut azi de partenera ei de dublu, Makarova, pe care n-o mai bătuse de 12 ani. La fel ca la Radwanska – Cibulkova, scorul a fost dramatic, 9-7 în decisiv, și înțeleg că pe teren emoțiile au fost pe măsura abisalului suflet slav.

În jumătatea de jos, avem Halep – Kerber și Venus Williams – Shvedova. Venus știam că poate juca pe iarbă, iar Carla Suarez-Navarro, învinsa ei de azi, nu e chiar o specialistă a suprafeței. Shvedova este surpriza (chiar și ea a spus că spera să câștige un tur), mai ales prin prisma adversarelor de calibru lăsate în urmă: Goerges, Svitolina, Lisicki, Safarova. Shedova este o jucătoare înaltă, puternică și cu o carieră bunicică la dublu, așa că succesul ei pe iarbă nu este chiar așa de întâmplător. Cireașa de pe tort? E antrenată de Victor Ioniță. Are o șansă mare aici: Venus se resimte de obicei fizic în ultimele faze ale turneelor.

Deci Williams – Halep, da? Știm cu toții că e cea mai ușoară adversară pe care ar putea-o avea Simona într-o finală de Slam.