Mihaela Buzărnescu o învinge încă o dată pe Svitolina, chiar mai zdravăn decât la Roland Garros. Semifinale la Birmingham!

Când joacă precum azi, Mihaela Buzărnescu lasă impresia că poate atinge performanțe la care nici nu ne-am fi gândit și care încă par improbabile. Însă nimic nu mai arată improbabil pentru jucătoarea română, care a învins-o azi din nou pe Elina Svitolina, chiar mai clar decât a făcut-o în urmă cu aproape trei săptămâni la Paris.

A fost 6-3, 6-2 pentru Mihaela, care și-a folosit din plin armele pe o suprafață care pare să îi vină ca o mănușă.

*

Mihaela știa ea ce știa când la finalul meciului din optimi afirma că indiferent de ce se va întâmpla în meciul cu Svitolina va fi mulțumită, dacă va reuși să-și facă jocul ei. Aceasta era condiția esențială pusă de ea, pe care astăzi, încă o dată, a reușit să o îndeplinească: și-a făcut jocul ei și a dominat-o categoric pe Elina Svitolina, învingând-o pentru a doua oară în decurs de câteva săptămâni, 6-3, 6-2. A bifat a treia victorie vs. top 10 din acest an. Desigur, prin asta, Mihaela reușește o nouă premieră în cariera ei, calificându-se în prima semifinală de turneu Premier.

Ce înseamnă de fapt acest “să-mi fac jocul”? În primul rând, faptul că Mihaela se cunoaște și își cunoaște foarte bine tenisul, fiind conștientă că are jocul și loviturile pentru a face ca totul să depindă doar de ea. Meciul de la Paris cu Svitolina i-a arătat acest lucru și i-a confirmat că se poate, iar astăzi a luat lucrurile de unde le-a lăsat la Roland Garros. Ba chiar a zdruncinat-o și mai rău pe ucraineancă, surclasând-o la toate capitolele, după o evoluție pur și simplu încântătoare.

Mihaela e clar ceea ce numim bad match-up pentru Elina. În ultimii doi ani, foarte rar am văzut-o pe Svitolina atât de neputincioasă în fața unei adversare. Singurele jucătoare care o fac/făceau să pară complet fără soluții într-un meci erau Petra Kvitova, Ana Ivanovic și, uneori, Serena Williams. După ceea ce am văzut azi, Mihaela a intrat și ea pe mica listă, pentru că imaginea meciului asta a fost: Mihaela a fost prea solidă și prea clară în decizii pentru Svitolina, lăsând-o de foarte multe ori pe parcursul meciului fără nicio replică. Aceasta chiar este o victorie de ținut minte, și nu pentru că e obținută în fața unei adversare de top 5. Ci pentru modul nonșalant, sclipitor și dominant în care Mihaela și-a impus tenisul și a gestionat această partidă.

Unul dintre comentatorii meciului asemăna jocul Mihaelei cu cel al Monicăi Seles prin modul natural în care lovește, tenisul rapid cu lovituri luate tot timpul devreme și calmitatea pe care o afișează în momentele importante ale meciului. Acest ultim aspect a fost, într-adevăr un factor esențial, dacă nu chiar decisiv al meciului de astăzi.

Elina Svitolina a început meciul hotărâtă, așa cum era de altfel de așteptat; era limpede că va veni să șteargă impresia lăsată la Roland Garros. Primul indiciu că-i hotărâtă să-și ia victoria a fost modul agresiv în care a demarat, fiind la controlul multor raliuri și impunând ritmul, lucru care nu se întâmplă tocmai des în meciurile ei, ea preferând mai degrabă să aștepte și să răspundă ritmul primit.

În felul acesta a reușit să rămână la conducere, iar la 2-1 și-a făcut rost de primele mingi de break al partidei. Răspunsul Mihaelei ? Un as. A urmat o altă minge de break. Răspunsul? Un semi as, urmat de un forehand câștigător al Mihaelei. Calmă, cu nervii tari și tenisul la ea, Mihaela a transmis exact ceea ce trebuie prin acel game de serviciu, tăiand din elanul luat de Svitolina. Iar de aici și până la finalul meciului, Svitolina nu a mai contat, sau altfel spus, nimic, dar absolut nimic nu a mai depins de ea.

În game-ul imediat următor, Miki a făcut break-ul după câteva greșeli ușoare ale Elinei, dar forțate de jocul româncei, și dinamica meciului s-a schimbat complet. Acest break obținut de Buzărnescu a fost reușit pe fondul unui joc foarte deștept, pe care mai apoi l-a replicat (cu mult succes) de câte ori a avut ocazia: schimbând tot timpul înălțimea, traiectoriile, efectele și încercând aproape în permanență să nu dea nicio minge la fel. Faptul că Svitolina a greșit ușor trei mingi consecutive, unele cu tot terenul în față, cedându-și astfel serva, pe care nu și-a mai putut-o recupera, nu ar trebui să mire prea mult: ea își pierduse complet direcția.

Ucraineanca nu se simte deloc confortabil în fața a două tipuri de jucătoare: cele care lovesc prin ea și cele foarte creative, care țes în jurul ei o plasă din care nu mai reușește să iasă. Faptul că nu are prea mult succes cu jucătoare ca Aga Radwanska (0-4 la H2H), Roberta Vinci (1-2 la H2H) și Monica Niculescu (o înfrângere 6-0, 6-0) nu-i deloc întâmplător. Și am primit confirmarea, încă o dată astăzi, cu Mihaela, care a înțeles asta rapid și a mizat și pe această carte, alături de cea a atacului. De fapt, aici este cheia meciului și motivul pentru care, deocamdată, Svitolina nu prea are șanse în fața româncei: Miki reușește să îmbine aproape perfect exact ceea ce Elina urăște cel mai tare.

Pentru că a înțeles că ceea ce a făcut în primul set nu-i va fi suficient pentru o revenire, iar cu un tenis solid de pe linia de fund nu o poate răni pe Mihaela, în setul doi Svitolina a încercat marea cu degetul: a venit la fileu pe prima minge din set, încercând să o surprindă pe Mihaela, dar până la urmă ea a fost cea surprinsă. Apoi și-a înăsprit loviturile, încercând să fie mai decisivă cu forehand-ul. Dar pentru că nu asta-i jocul ei natural și pentru că ea are nevoie de mai multe lovituri pentru a fi decisivă, erorile au tot curs și au adâncit și mai mult groapa în care se afla.

În timp ce Svitolina încerca din răsputeri să găsească ceva prin care să oprească sângerarea, tenisul Mihaelei ajungea la un nivel excepțional. În schimburi a fost impecabilă, la fileu a avut o siguranță dezarmantă. iar cu acele retururi lungi, direcționate spre centru, în picioarele adversarei a avut o eficiență aproape maximă. Și fiind la acest capitol, cred că forehand-ul ei merită mai multă atenție; foarte rar am văzut o jucătoare capabilă să schimbe atât de repede (și bine) direcțiile într-un schimb.

De altfel, nu e doar despre schimbări de direcție. În orice raliu prelungit, Mihaela caută tot timpul să schimbe ceva (unghiul, lungimea, efectul, traiectoria) astfel încât să nu fie previzibilă, iar prin asta reușește să-și surprindă adversarele mai tot timpul. Nu te-ai aștepta ca într-un schimb aspru adversara să-ți schimbe direcția imediat, să-ți vină cu o minge când foarte înaltă, când dreaptă, când foarte joasă.

Cel mai bun exemplu în acest sens este punctul de la 2-1, 30-30, game-ul în care Mihaela a reușit break-ul decisiv și în setul doi: raliu lung, intens, Mihaela alternează înălțimea, lovește când plat, când cu topsin, Svitolina rezistă ce rezistă, dar nu reușește să aibă controlul și se vede învinsă de un forehand winner în unghi scurt, venit de nicăieri al adversarei.

Odată cu break-ul reușit și în setul doi, Mihaela a continuat pe aceeași linie: a fost de neclintit și a oprit fiecare încercare a Svitolinei de a-și face, cumva, loc în meci și de a deschide o portiță. La 4-2, a fost singurul moment ceva mai sensibil pentru Mihaela, dar pe care l-a rezolvat într-un mod uluitor, revenind de la 15-30 și mai apoi salvând o minge de break cu un calm nonșalant și un tenis grozav, care au dus-o la 5-2; o combinație de forță și varietate pe care nu am mai văzut-o la ea. Toate, într-un ritm drăcesc.

A fost un bun prilej de a vedea la lucru și această parte a jocul ei, joc ce are, după câte putem observa, o grămadă de dimensiuni și forme, fiind capabilă să le acceseze atunci când situația sau suprafața o cere. De fapt, cam despre asta e vorba în tenisul Mihaelei: e foarte greu de citit și adversara are nevoie de arme serioase pentru a-l putea răpune.

Petra Kvitova, următoarea adversara a Mihaelei, cu care se va revedea pentru a doua oară în acest an după finală disputată la Praga, este una din jucătoarele ce fac parte categoria celor care au în arsenal arme cu adevărat importante. Și ca și cum nu ar fi fost suficient, meciul se dispută și pe suprafața favorită a Petrei. Însă Mihaela are șansa ei și doar ce ne-a arătat, încă o dată astăzi, că trebuie să credem în ea și, cel mai important, că e capabilă să-și ridice (și să mențină) jocul la un nivel extrem de înalt în fața unei adversare de top.

 

https://twitter.com/MikiBuzarnescu/status/1010202488895692801

"It might be a plus for me that I'm left-handed and I have this, let's say, gift. In my country when we were young, they were supposed to force us to write and play with the right hand. My father was not letting the teacher do this, so I'm happy now." – @MikiBuzarnescu

— Victoria Chiesa (@vrcsports) June 22, 2018

Kvitova vs Buzarnescu in the Birmingham semifinals.

Rematch of what was an extremely intense, gripping Prague final. You'd think it would be more one-sided on grass but the way Buzarnescu played today, maybe not.

— Hannah Wilks (@newballsplease) June 22, 2018

https://twitter.com/WTA/status/1010198938027057152

https://twitter.com/WTA/status/1010199609820368896

.@MikiBuzarnescu completes the upset win and takes the last spot in the #NatureValleyClassic semifinal!

Gets the victory over Svitolina 6-3, 6-2! pic.twitter.com/t4ZCzBcyFc

— WTA (@WTA) June 22, 2018

 

Foto: Jimmie48 Photography

 

***

Simona Halep este, de acum, campioană de Grand Slam. O performanță istorică, a cărei însemnătate merită contextualizată. Cu șase ani de experiență în spate, echipa Treizecizero s-a pregătit pentru a putea pune în pagină Povestea Primului Slam. Nu o rata!

“Simona Halep. Povestea Primului Slam” este, la fel ca toate celelalte apariții editoriale Treizecizero, o revistă atent îngrijită, un produs premium de pus în colecție. Dedicată unei performanțe unice, publicația este o combinație între cuvânt și fotografie, între frumusețea detaliilor de atmosferă, profunzimea analizelor și emoția imaginilor. Ea oferă o imagine amplă asupra drumului parcurs de Simona Halep pentru cucerirea Primului Slam: apariția în elită, ratările premergătoare marelui triumf, oamenii care i-au fost alături și, bineînțeles, punctul culminant – turneul la care s-a petrecut totul.

Precomandă revista de aici.