Pentru a doua săptămână la rând, Mihaela Buzărnescu se califică în sferturile de finală ale unui turneu WTA, după 4-6, 6-3, 6-2 cu Petra Martic. Calificarea în sferturi la Birmingham e o nouă premieră pentru ea: primul sfert într-un turneu Premier, rezultat ce o va duce de săptămâna viitoare cel puțin până pe locul 29 – un nou career high ranking.
Că Mihaela depășește noi praguri și câștigă nu ar trebui să mai mire pe nimeni. Ceea ce trebuie scos în evidență acum la povestea ei e faptul că începe să urce la alt nivel: câștigă meciurile ce trebuie câștigate, își confirmă statutul de favorită și nu are mari probleme cu jucătoarele mai slab clasate decât ea. Ultimele patru turnee confirmă treaba asta. Mihaela a avansat de fiecare dată spre fazele finale, învingând jucătoarele mai slab cotate și fiind învinsă doar de jucătoare ceva mai valoroase. Sau în formă mai bună. Asta nu se întâmplă tocmai des în circuitul feminin. Dimpotrivă: se întâmplă destul de rar ca o jucătoare să-și respecte statutul mai multe turnee la rând; de șapte turnee încoace, Mihaela a fost eliminată de o singură jucătoare mai slab clasată decât ea (Maria Sharapova, la Madrid); în rest, toate înfrângerile au venit la jucătoare precum Petra Kvitova, Shuai Zhang, Dominika Cibulkova, Madison Keys sau Naomi Osaka, fete mai bine clasate decât ea. Uneori, Buzărnescu reușește să treacă și de aceste hopuri, cum s-a întâmplat la Doha, cu Jelena Ostapenko, sau la Paris, cu Elina Svitolina, dar pentru a replica asta mai des e nevoie de timp și experiență. E o altă treaptă de depășit.
În meciul contra Petrei Martic, nu s-a simțit o diferență de valoare netă, dar s-a văzut clar modul diferit de abordare al partidei: Mihaela a intrat în meci cu gândul de a-și impune jocul și de a-și face punctele, Martic a mizat pe jocul la așteptare.
O vreme, tactica aleasă de Martic, care o mai învinsese pe Mihaela anul trecut, la Wimbledon, i-a ieșit, dar ceea ce a salvat-o de fapt și a ajutat-o substanțial în câștigarea primului set a fost serviciul, care i-a mers strună, cedând doar patru puncte în total. Momentul de desprindere în primul set a venit la 4-4, când acel joc variat, destul de înșelător și la așteptare al croatei a făcut-o pe Mihaela să apese mai tare pe accelerație. Riscul suplimentar a adus câteva erori neforțate pentru româncă și, implicit, break-ul pentru Martic.
Ceea ce Mihaela a schimbat în ultimele două seturi a fost viteza jocului. Dacă în primul set a alternat, făcând deseori schimb de ștafetă cu adversara, preluând când una, când alta controlul, în ultimele două seturi n-a mai ezitat. A preluat controlul și s-a dus peste Martic la fiecare minge, încercând în felul acesta să nu o mai lase să-și întindă capcanele: slice-uri foarte joase, lovituri de forehand cu mult top spin sau plate care au deranjat-o suficient de mult pe Mihaela în primul set.
La 2-1 în setul doi, Martic se plângea antrenoarei sale, spunându-i că Mihaela lovește prea repede și în viteză, mai ales pe partea de rever, și nu reușește să stea în schimburi cu ea. E important de subliniat acest lucru, pentru că nu este singură adversara a Mihaelei care se plânge la OCC de modul rapid în care Mihaela răspunde, reușind în felul acesta să ia din timpul de reacție a adversarei. O soluție dată de antrenoarea croatei a fost lovituri mai înalte spre rever și cât mai multe slice-uri. N-a fost de prea mare ajutor. Câteva game-uri mai târziu, la 3-2, Mihaela a reușit primul break, iar până la sfârșitul setului a mai cedat doar două puncte.
Ce a urmat în decisiv a fost, probabil, unul din cele mai bune seturi făcute de Mihaela pe iarbă: o agresivitate controlată, joc echilibrat și foarte multă luciditate. A urcat des spre fileu, a jucat adesea voleuri drive și a pus o presiune fantastică încă de la retur, reușind să încheie socotelile doar cu o singură lovitură, cum s-a întâmplat, de exemplu, în game-ul de la 4-2, când a reușit al doilea break: trei retururi minunate consecutive, care au dus-o rapid la 5-2 și au pus-o în situația de a servi pentru meci.
Mihaela se revede acum cu Elina Svitolina, care a trecut în două seturi de Alize Cornet. Va fi al doilea meci între ele, după cel de la Roland Garros, câștigat de Buzărnescu. Despre acest meci – care va fi cu siguranță diferit de cel de la Paris, pentru că acum Svitolina știe cam ce adversară primește -, Mihaela spunea că va fi mulțumită indiferent de rezultat. Condiția? Să-și facă jocul ei.
***
Simona Halep este, de acum, campioană de Grand Slam. O performanță istorică, a cărei însemnătate merită contextualizată. Cu șase ani de experiență în spate, echipa Treizecizero s-a pregătit pentru a putea pune în pagină Povestea Primului Slam. Nu o rata!
“Simona Halep. Povestea Primului Slam” este, la fel ca toate celelalte apariții editoriale Treizecizero, o revistă atent îngrijită, un produs premium de pus în colecție. Dedicată unei performanțe unice, publicația este o combinație între cuvânt și fotografie, între frumusețea detaliilor de atmosferă, profunzimea analizelor și emoția imaginilor. Ea oferă o imagine amplă asupra drumului parcurs de Simona Halep pentru cucerirea Primului Slam: apariția în elită, ratările premergătoare marelui triumf, oamenii care i-au fost alături și, bineînțeles, punctul culminant – turneul la care s-a petrecut totul.