Calificare la braț: Irina Begu și Monica Niculescu confirmă momentul bun, trec în optimi la Miami

Luni e o zi plină pentru românce. Toate cele trei jucătoare calificate în optimile de finală sunt programate pe același teren, Court 1, al treilea ca importanță din complex. Simona Halep deschide de la ora 18:00, urmând s-o întâlnească pe Heather Watson (2-0 la meciuri directe). Al treilea meci e cel dintre Monica Niculescu și Johanna Konta. Al cincilea meci de pe acest teren e cel dintre Irina Begu și Madison Keys, prima întâlnire directă dintre cele două.

Monica Niculescu mai are treabă și la dublu, urmând să joace în turul doi, alături de Margarita Gasparyan, contra Hingis/Mirza. Meciul e ultimul pe Court 2. 

***

Cum ar fi o semifinală Begu-Niculescu la Miami? Doar Konta, Muguruza, Azarenka, Keys sau Kerber mai stau în fața acestui lucru. Lăsând gluma la o parte, ziua de azi a adus din nou o pereche de victorii foarte solide celor două românce. Spre deosebire de turul anterior, când au câștigat într-o manieră similară, azi victoriile au fost obținute diferit. Monica n-a pierdut prea mut timp cu Coco Vandeweghe, în timp ce Irina a trebuit să lupte serios pentru a o depăși pe Kristyna Pliskova, sora mai puțin celebră a Karolinei.

Teoretic, Vandeweghe a intrat pe teren favorită: ambele întâlniri anterioare cu Monica fuseseră câștigate de ea. E încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că H2H poate fi irelevant și că dictonul ”o nouă zi, un nou meci”, poate fi folosit ca slogan al WTA. Apropo de zi, a fost una înnăbușitoare, cu regula pentru căldură în vigoare: între seturile doi și trei, la cererea jucătoarelor s-a acordat o pauză de 10 minute. Din fericire, Moni n-a avut nevoie de ea: a terminat treaba în două seturi și o oră și 42 de minute.

Vandeweghe a fost încă de la început prinsă în capcanele Monicăi. Masiva americancă nu acoperă cu ușurință terenul, jocul ei este bazat pe serviciu și încheierea rapidă a punctelor. Atunci când este obligată să joce, cu cât joacă mai mult, cu atât greșește mai mult. Pe lângă numărul sănătos de neforțate făcute, a mai avut două probleme farte mari: ineficiența serviciului doi (doar 13% din puncte câștigate pe el) și lipsa fatală de inspirație și îndemânare la fileu. Coco trebuie să mai joace niște meciuri de mixt cu Horia: am pierdut șirul voleurilor pe care le-a dat în fileu sau în out.

Dacă în primul set americanca a reușit să se țină cum-necum de Monica, în setul doi, într-una din multe urcări eșuate la fileu a călcat ciudat și a cerut o pauză medicală pentru gleznă. Lipsa de mobilitate era deja un mare dezavantaj: în aceste condiții setul doi a fost o formalitate: 6-4, 6-1. 

Irina a avut o adversară cu un joc similar cu cel al lui Vanderweghe, însă, spre deosebire de americancă, Pliskova nu a greșit atât de mult. O jucătoare de forță pune o presiune foarte mare cu loviturile ei și cere concentrare neîntreruptă. Au fost nu mai puțin de 11 breakuri (6 la Irina, 5 la Kristyna) și multe game-uri care s-au blocat la egalitate-avantaj. De aici și durata meciului: 2 ore și 38 de minute. O încercare, atât din punct de vedere fizic, datorită condițiilor meteo, dar și psihic. Irina nu este o jucătoare care să se exteriorizeze foarte des, dar strigătul de la sfârșit a dovedit cât de mult a însemnat că a câștigat acest meci.

Cum l-a câștigat? În primul rând, stând în el chiar și după ce a pierdut setul doi. Ar fi fost foarte ușor să depună armele în decisiv: meciul se târa cu viteza melcului, căldura era înăbușitoare, adversara trăznea fiecare minge și tocmai egalase la seturi. Însă, în decisiv, Irina și-a menținut sus procentajele pe ambele servicii în timp ce a atacat servicul doi al adversarei. Au fost cinci breakuri numai în acest set, dar Irina a profitat mai bine de oportunitățile de break: din 7 a fructificat 3.

În optimi, urmează o reprezentantă și mai redutabilă a tenisului first strike: Madison Keys, care l-a adăugat recent la echipa sa pe nimeni altul decât Mats Wilander. Madison a trecut relativ fără dureri de Roberta Vinci: 6-4, 6-4. Irina va avea nevoie de toată puterea de concentrare pentru a returna bombele americancei. Este o misiune grea, dar nu imposibilă: Keys poate avea perioade slabe în meciuri și este și ea înclinată să lovească prea tare din poziții neavantajoase. Depinde doar de Irina s-o pună în acele poziții dezavantajoase. Returul va un element cheie. Dacă Irina reușeșete să pună suficientă presiune pe retur și Keys scade nivelul serviciului suficient cât să se profileze la orizont niște șanse de break, avem meci. De asemenea, Madison mai suferă de aceeași boală a tuturor jucătoarelor masive: reverul din alergare.

Monica are ocazia să își încerce inimitabilele ei talente pe Johanna Konta, una dinte jucătoarele cu progres substanțial în ultimele 12 luni. Moni a mai jucat o dată cu sportiva britanică, anul trecut, chiar înainte ca ascensiunea acesteia să capete avânt. A învins-o pe iarbă, la Nottingham, 6-2, 2-6, 6-2. 

Konta, care-i la granița cu Top 20, a avut de tras în seara asta ca s-o depășească pe Vesnina în două ore și 23 de minute și e de văzut dacă va putea să se recupereze la timp pentru întâlnirea cu Monica de mâine, în condițiile unui turneu greu pentru toată lumea. 

Așadar, după două întâlniri cu germancele, mâine avem un dublu meci România – Marea Britanie, plus unul vs SUA. Ce nu trebuie uitat, la fete și noi suntem printre puteri.