Rafa arată din nou bine. Se revede cu Djokovic, dar, de data asta, cu motive de speranță în ce privește jocul său

Nu există un turneu de hard la care Rafa Nadal să se simtă mai bine decât la Indian Wells, iar spaniolul a reamintit acest lucru trecând pe Kei Nishikori, un adversar care-l dominase clar în ultimele două meciuri, e drept, învingându-l doar într-unul. Nu tocmai impresionant în drumul către sferturi, Kei a început mai bine, a lovit un passing de highlights și apoi a atacat fileul inspirat, în pregătirea break-ului de la 2-1. Dar Rafa a răspuns cu câteva momente sclipitoare. Forehandul a funcționat ca-n vremurile bune, deplasarea pe teren arată altfel față de începutul de an, iar agresivitatea la retur, în special pe serviciul secund, a făcut diferența. Mai important, nici nu s-a mai pierdut cu firea când Nishikori și-a recuperat break-ul în setul secund. Cea mai importantă victorie a lui Rafa în 2016 și, vorba cuiva de pe Twitter, “when the win is big, the vamos is bigger”.

Să fie Indian Wells momentul revenirii la viață mult așteptate a lui Rafa? Nu știu dacă e cineva pe planeta asta care crede că Rafa are o șansă reală să-l învingă acum pe Novak. Nadal a avut noroc și nevoie ca Zverev să se prăbușească psihic în ultima parte a decisivului pentru a-i smulge victoria, dar și-a făcut frumos loc pe o parte de tablou care arăta minată la începutul turneului. Să vedem în semifinale, unde Nadal dă marele test, în fața unui adversar cu care n-a avut prea multe șanse recent. Sârbul a avut treabă timp de două tiebreak-uri cu Tsonga și, anterior în turneu, a avut acel set curios cu Frantangelo. După un start mai greoi, sârbul și-a regăsit viteza de croazieră contra lui Feliciano Lopez și n-a lăsat să-i scape meciul din control cu Jo-Wilfried. E drept, șansele lui Nadal arată ceva mai bine acum decât arătau la Doha, de exemplu, dar tot va avea nevoie de o zi extraordinară ca să oprească direcția în care merge rivalitatea lui cu Nole. Și, cine știe, poate nici asta nu-i va fi de ajuns. Nadal pare, însă, mult mai credibil acum, când spune lucruri precum acesta: „Mă simt puternic mental, simt că am energia potrivită. Sunt în stare să lupt pentru fiecare minge, să lupt tot meciul și să cred în mine din nou. Joc cu mai multă energie și mai puține emoții. E foarte important pentru mine, pentru că așa am putut juca tot timpul carierei. Această săptămână e foarte, foarte pozitivă pentru mine”. 

Chiar dacă și pe tabloul feminin și pe cel masculin sferturile și semifinalele sunt populate doar de capi de serie, Indian Wells parcă a pus până acum mai multe întrebări decât răspunsuri. În afară de Novak și Serena care par în continuare săpați în piatră, restul batalionului se rotește într-un ritm amețitor. Wawrinka a pierdut un meci ”fără creier” la Goffin, care a continuat forma bună scoțându-l și pe Cilic în trei seturi. Acum trebuie să-l reintroduc pe Goffin pe lista scurtă a speranțelor de viitor? Tocmai ce-l scosesem. Va juca în semifinală cu Milos Raonic, care este din ce în ce mai ferm poziționat pe această listă. Milos a servit și lovit voleuri prin Tomic, Berdych și Monfils până acum, consolidându-și din ce în ce mai mult brandul personal de jucător. Cu Goffin vom avea un meci foarte interesant tocmai prin prisma diferenței de stiluri: serviciu versus retur, atac al fileului versus iuțime de pe linia de fund.

Fetele își decid finalistele, iar în partea de sus le avem în această dimineață pe Serena și pe Aga, două jucătoare care își confirmă forma bună din ultima jumătate de an. Deși o victorie a polonezei ar fi o surpriză măricică, nu putem să nu ne frecăm mâinile de bucurie la un așa match-up. Sigur, Serena ar putea să intre pe teren și să închidă conversația înainte să înceapă, doar din serviciu și retur, cum a făcut-o în semifinalele AO. Dar dacă îi lasă câteva deschideri, Radwanska este în stare să-și croiască drum și să facă meciul…interesant, măcar un set. Cu siguranță vom avea câteva puncte candidate la categoria hot-shot în acest meci.

Semifinala din a doua jumătate de tablou este Azarenka – Pliskova. Nu pot spune că este surprinzătoare prezența lor aici. Azarenka face de un an presiuni asupra topului, și pe teren, și la nivel declarativ. La IW a spus că are așteptări mari de la ea, că nu mai este o tinerică naivă care acceptă cu bucurie tot ce-i oferă soarta și că își știe valoarea. Nici măcar locul 1 n-o mai impresionează așa tare (been there, done that), scopul ei acum sunt Slamurile. Vika a dat întotdeauna impresia că este o jucătoare cu o misiune clară: lipsa ei de nuanțe, fixismul ei pot fi enervante pentru unii (de unde și porecla Vikasaurus, he), dar măcar cu ea nu sunt ascunzișuri. What you see is what you get și asta mi se pare o calitate reconfortantă uneori, în această lume unde jucătoarele trebuie să fie un hibrid improbabil: competitive, dar și corecte politic și prietenoase cu media și sponsorii. Faptul că Azarenka nu se mai încurcă în amabilități este ceea ce apreciez la ea, chiar dacă uneori calcă în străchini și nu nimerește tonul potrivit. Însă nu se ascunde după piersic atunci când vine vorba de prioritățile ei, care sunt să câștige, și mai ales să câștige chestii mari.

Felul victoriilor de până acum par să transmită un mesaj clar concurenței: Vika n-are de gând să facă favoruri nimănui. A pierdut doar un meci anul acesta, iar la IW doar un set. Din seturile câștigate în turneu până acum, doar unul a ajuns la 6-4. Pliskova, de cealaltă parte, are și ea pretențiile ei bine susținute. La Cluj, cu ocazia întâlnirii Fed Cup dintre România și Cehia, mi-a spus că știe că are joc de Top 10, dar nu vrea să-și pună prea multe așteptări pe umeri și obiectivul anul acesta este să se mențină în Top 20. Deocamdată pare să funcționeze bine această calibrare prudentă. Și ea a pierdut doar un set până acum la Indian Wells și a măturat din cale jucătoare bune: Ivanovic, Konta și o foarte asertivă Kastakina. Azarenka va fi o adversară dintr-o ligă superioară, un test bun pentru pretențiile de Top 10 ale amândurora. De asemenea, contrastul de stiluri va face acest meci interesant de privit și estetic, nu numai ca miză pentru mișcările de forțe din WTA din viitor.

Personal, sper într-o finală Williams – Azarenka. Știu că Vika a încercat anul trecut să străpungă zidul Serena și a eșuat, dar ea rămâne pentru mine una dintre puținele jucătoare care deține, cel puțin teoretic, cheia care poate sparge cifrul extrem de dificil al jocului Serenei. Și chiar dacă nu reușește până la urmă, ele două pot să ofere un spectacol al naibii de bun: pe cât de țâfnos, pe atât de distractiv.

#Djokovic calls himself for touching a #Tsonga out ball. Chair umpire didn't see. Sportsmanship barometer: HIGH https://t.co/lDFdST3Cdu

— BNP Paribas Open (@BNPPARIBASOPEN) March 18, 2016

Was this the shot of the match for #Nadal? Unloads on a forehand to earn set point in the 1st vs #Nishikori #BNPPO16 https://t.co/fZDBifHKsv

— BNP Paribas Open (@BNPPARIBASOPEN) March 18, 2016

#Nadal on court: „This is one of my favorite weeks of the year. This is a special place… It feels like home.” #BNPPO16 #TennisParadise

— BNP Paribas Open (@BNPPARIBASOPEN) March 18, 2016