Cădere dureroasă: Simona pierde cu Vesnina de la set și 4-1, se adâncește în criza de rezultate

Simona Halep a câștigat un prim set strâns, genul de set de care avea nevoie. Apoi românca s-a desprins confortabil în setul secund și totul părea în regulă, orice emoții păreau îndepărtate. A avut de două ori un avans de două break-uri și s-a apropiat de victorie, conducând cu 4-1. Numai că de la 7-6, 4-1, nimic n-a mai urmat firul logic: 11 din ultimele 12 game-uri s-au scurs în contul Vesninei. Este prima oară din 2012 încoace când Simona Halep pierde patru meciuri consecutive în circuitul WTA. Atunci a pierdut finala de la Bruxelles și în primele tururi la Roland Garros, Hertogenbosch și Wimbledon. Acum a pierdut semifinala de la Sydney, turul 1 de la Australian Open și în tururile doi de la Dubai și Doha. 

***

Simona Halep are multe probleme acum, dar cea mai mare este una filozofică. De filozofie a jocului. Știți des citata afirmație a lui Federer, care aproape că a ajuns poantă: ”Tenisul nu e fizică atomică. Tot ce trebuie să faci e să pui mingea în colțuri.” Când a spus-o, toată lumea a râs, din două motive: odată pentru simplitatea evidentă a ideii, și apoi pentru dificultatea evidentă a înfăptuirii ideii. De câte ori era nevoie de o frază care să rezume strategia câștigătoare în tenis, era băgată asta cu colțurile, și ne dădeam apoi jankovician ochii peste cap: ”Da, pentru că ATÂT de simplu s-o pui în colțuri”.

Prima oară când am văzut-o jucând pe Simona Halep nu mi-a venit a crede ochilor: cineva punea, CONSTANT și eficient, mingea în proverbialele colțuri. Nu tare, doar lung și plasat acolo în pătrățelele acelea imaginare dintre tușele laterale și linia de fund. Acolo erau țintite rapid în schimburi mingile, prin toate mijloacele, dar mai ales prin drepte și revere în lung de linie. Zona de lovire a Simonei n-avea nicio treabă cu mijlocul terenului. Liniile laterale erau aperitivul și colțurile felul principal. Ăsta, împreună cu un serviciu care stătea bine pe picioare, a fost tenisul smart aggressive al Simonei. Simplu și eficient; adevărat, nu este fizică atomică.

Acum însă Simona nu mai ajunge să mai plaseze cu sânge rece mingea în colțuri pentru că este hăituită și alergată de la prima minge, adică de la retur. Acesta este piciorul pe care l-au înfipt în ușa sa adversarele ei, inclusiv Vesnina azi. O Simona alergată la doi metri în spatele liniei de fund nu mai are timp nici să respire, darmite să mai plaseze mingi în colțuri. Și avantajul Vesninei din primul set, și întoarcerea cu 180 de grade a situației de la 4-1 pentru Simona în al doilea au fost înfăptuite așa: atacându-i-se cu ferocitate serviciul, nu numai al doilea, ci și primul. La al doilea break pierdut în setul doi, la 4-3, Simona a fost în absolut toate mingile jucate în acel game în apărare; era atât de în spate, încât ultimul retur, prost lovit de Vesnina și aterizat scurt, a fost greșit tocmai pentru că nu a avut timp să ajungă la el.

Cum de a ajuns serviciul ei atât de atacabil, asta e întrebarea? E posibil ca asta să se datoreze problemelor la mușchiul pulpei și tendonului de la piciorul stâng, picior de aterizare la serviciu? Tot ce se poate. În game-ul de la 4-2, Simona s-a oprit ciudat dintr-un sprint și și-a masat și flexat piciorul stâng. Iar apoi și-a pierdut serviciul și cel de-al doilea break avantaj. Aceste probleme la serviciu pot avea și cauze mentale, dar și cauze fizice. Uneori, poate nici nu mai are sens să le diferențiezi, e un fel de cine a fost primul, oul sau găina. Adevărul e că se hrănesc unele din altele.

Problema rămâne: serviciul e călcâiul lui Ahile, pardon de expresie. Este poarta prin care se infiltrează jocul agresiv al adversarelor. Iar restul, e istorie. Atunci când Vesnina s-a tăiat la sfârșitul setului unu și a lăsat-o mai moale cu agresivitatea, Simona a putut înainta în teren și lucrurile s-au întors în favoarea ei. Dar condusă cu set și 4-1, rusoaica și-a spus: ”Ești pe terenul principal la Doha, joci, cu favorita a doua și ești condusă cu două breakuri. Ce ai de pierdut?” Și a început din nou să lovească mingea de parcă nu avea nimic de pierdut, pentru că nu avea nimic de pierdut. Pe când Simona, are tot timpul de pierdut ceva. Deocamdată, cel mai enervant, dincolo de faptul că pierde meciuri, puncte și locuri în clasament, este că și-a pierdut abilitatea de a pune mingea în colțuri.