Notițe după prima zi de Fed Cup: despre publicul clujean și despre așteptări de toate felurile

Camelia:

1. Este 1-1 după prima zi. E bine, e rău? Rusia este condusă cu 2-0 de Olanda: şi Kuznetsova şi Makarova au pierdut la jucătoare clasate mult sub ele. Cât despre Franţa – Italia şi Germania – Elveţia, se găsesc şi ele la egalitate. Nu putem decât să fim recunoscători că ziua proastă a Simonei s-a suprapus peste ziua bună a Monicăi. Asta înseamnă că vom trăi să mai luptăm încă o zi. Dar acelaşi lucru este valabil şi pentru Cehia. Mâine o luăm iar de la zero.

2. Atunci când se joacă pentru ţară, putem să aruncăm pe geam clasamentele, head-to-headul şi forma de moment a jucătoarelor. Fed Cup are propriile reguli şi acestea sunt că nu există reguli. În tenis oricine poate bate pe oricine, dar în Fed Cup şi Davis Cup acest lucru este şi mai evidenţiat. Absolut nimeni nu este în siguranţă. Emoţiile de a juca pentru propria ţară pot să dea aripi unora, sau să toarne plumb în adidaşii altora.

3. Meciurile de azi au fost câştigate de jucătoarele nr 2 prin adaptabilitate şi varietate. Pliskova şi-a ajustat tactica în timpul meciului, cu rezultate foarte bune, iar Monica nu i-a dat două mingi la fel Kvitovei. Încă odată, se dovedeşte că hotărârile pe care jucătoarele le iau în timpul meciului sunt cruciale, ca şi răspunsul la deciziile adversarei.

 

Adrian:

Publicul. Superb, după mine. Incredibil de civilizat și de plăcut, divers, multe doamne și domnișoare, mulți tineri, cu toții foarte respectuoși. E greu să alcătuiești o audiență așa de faină chiar și dacă ai alege-o cu mâna. Cu un cusur, însă. E publicul ideal pentru tenis, dar, fără ca asta să însemne că n-a încurajat-o pe Simona, poate a fost un pic prea timid pe alocuri. Poate și pentru că nu e obișnuit cu astfel de meciuri, n-a simțit cele câteva momente cruciale ale unui meci de acest tip când trebuia să-și impună prezența mai acătării și să fie mult mai vocal. Sunt momente în care un 10 la sută în plus din partea publicului poate să facă și să desfacă un meci de tenis dintr-o competiție bazată pe sentimente precum Fed Cup. Publicul clujean n-a prea intuit acele puncte de cotitură, sau probabil le-a recunoscut prea târziu. Mi-a plăcut zâmbetul Pliskovei care, întrebată de presiunea publicului, a spus nonșalantă că, de fapt, fanii au fost foarte „drăguți cu noi, am văzut mult mai rău de atât”. Au fost doar unul-două momente, unul la început de set 1, altul, pe când Simona servea pentru setul 1, când toată sala a ridicat volumul la unison, sincronizându-se, ceea ce a dat acea atmosferă electrică, genul care-ți dă fiori. Nu-i mai puțin adevărat că Simona e o jucătoare diferită în felul în care comunică cu publicul față de Monica, de exemplu. Dezlănțuită, energică și expresivă, Moni a știut cum să-i implice pe fani, iar sentimentul de „cuțit la os” dat de scorul de 0-1 a contribuit și el la implicarea tribunei.

În ciuda interpretărilor multora, Simona e incredibil de timidă și nu-i vine natural să fie expansivă, să cheme fanii, să se joace cu publicul, să comunice vizual cu el, să-l țină în palmă. În condițiile astea, fanii înțeleg ce pot din zbaterile arătate de Simona. Care, la rândul ei, are un dialog interior continuu cu acea parte a ei care îi reamintește mereu că joacă pentru România, deci e cazul să se simtă presată și responsabilă, pentru că lumea „așteaptă” lucruri mari de la ea. Poate că ambele „tabere” trebuie să vină undeva la mijlocul drumului, una către cealaltă, dar astfel de lucruri se învață în timp. Și, oricum, ele nu-s valabile decât la meciurile de Fed Cup (și, într-o altă nuanță, la cele de Grand Slam, fazele avansate), așa că, lăsând asta la o parte, Clujul poate să fie mândru că are un public frumos foc pentru tenis.

 

Așteptările. Și apropo de ce simte Simona că se așteaptă de la ea când joacă pentru România: vom mai scrie pe subiect, dar apăsările ei mi-au amintit de ce mi-a spus Horia Tecău la AO despre propria lui revelație, vizavi de frații Bryan. Frații reprezentau pentru perechile din care a făcut parte Horia cam ceea ce este acum Fed Cup pentru Simona: o greutate. „Aveam de fiecare dată impresia că trebuie să facem ceva cu adevărat excepțional ca să-i batem. Când, de fapt, nu era nevoie. Tot ce trebuia era să executăm planul cu încredere. Ei ne băteau mental”. Poate că Simona ar trebui să nu se mai simtă obligată să facă de fiecare dată ceva excepțional atunci când vine acasă, pentru că nu e nevoie. E nevoie doar să-și facă jocul. Iar restul va veni de la sine.

Asemănări. Incredibil cât de mult seamănă această primă zi cu prima zi din meciul din Canada, precedentul al României din Fed Cup. Ca și atunci, numărul 1 a pierdut surprinzător în fața numărului 2 al adversarilor, iar punctul a venit de unde ne așteptam mai puțin. Într-o măsură mai mică, și cu Serbia a fost cam la fel, doar că ordinea a fost alta. În ambele cazuri, România a câștigat meciul. Să vedem dacă tradiția se păstrează.

Soluții. Ce ușor de uitat că Monica n-a fost niciodată o opțiune de simplu în acești ultimi trei ani de Fed Cup. Au fost Simona, Sorana, Irina, Alexandra și Andreea; Monica a jucat doar dublu. Când, în fine, îi vine rândul, Moni țâșnește din blockstart-uri și bate în stil o jucătoare de Top 10. Cum să nu-ți placă de această generație?

Notă. Ideea e așa: e ok să spui în Press Room că de azi începe „sigur” declinul iremediabil al Simonei. E ok și să susții că Pliskova e cea mai în formă jucătoare din lume la acest moment. Dar nu e ok să o întrebi pe Monica Niculescu, într-o conferință de presă la câteva minute de la succesul carierei, ce cote și-ar fi acordat sieși dacă ar fi jucat la pariuri înainte de meci (dacă ar fi jucat pe ea, presupun). Nu, nu e ok. E urât, nu se face. Chiar mai urât decât ce fac eu acum, fiind urâcios pentru că scriu treaba asta. Nu e ok. Fie și numai să fi știut că doar ce s-a potolit un ditamai scandalul internațional pe acest subiect, scandal provocat de niște vorbe, nu dovezi noi. Vorbele fac mult rău, iar noi suntem niște oameni cu privilegiul de a ne adresa direct unor sportivi de talie mondială, nu sătească – iar ei n-au voie să refuze. Puțină responsabilitate nu strică atunci când folosim acest drept. Nu-i nimic rușinos să cerem mai mult de la noi și să pretindem niște standarde un strop mai înalte.

Amestecate. Setul 1 al Simonei e măcar încurajator, dacă mai mult ne temem să lipim pe el… Lacrimi serioase au fost vărsate pe un anume drum către una din cele patru conferințe… E prima oară când văd un teren de hard fiind tras cu plugul între seturi, ca pe zgură… Pascal Maria e incredibil de dur cu timpul luat de jucătoare înainte de serviciu; două time violation aplicate în câteva minute Petrei…  

De final. Să ne ținem bine, urmează o zi cu potențial de roller coaster. S-a resetat meciul, se ia de la zero. Se poate termina bine sau rău, la câteva puncte. Mi-a plăcut observația căpitanului cehoaicelor. Omul era foarte serios și încântat de build-up-ul făcut de această primă zi pentru cea de duminică: „O să fie o zi grozavă pentru tenis!” E tot ce contează, la urma urmelor. În rest, n-au cum să fie toate perfecte. Dacă plecăm acasă știind că am dat totul în ziua respectivă, asta-i ce rămâne în urmă.

| Fotografii: Călin Ilea