Australian Open: Stan Wawrinka este eliminat de Milos Raonic după un disputat meci de cinci seturi

Începe Milos Raonic să-și îndeplinească promisiunile? Nu mai departe de Brisbane, după finala câștigată contra lui Federer, Raonic răspundea afirmativ eternei întrebări pe care jurnaliștii o aruncă înspre fiecare jucător cu ceva potențial, și anume dacă poate merge până la capăt în Australia. Raonic nu a fost niciodată genul care să se ascundă după declarații vagi. ”Joc ca să am succes”, spunea el super serios într-unul din acele interviuri pe care Grand Slamurile le fac în mașină și care ar trebui să fie fun și ușurele. Milos n-are timp pentru prostii d-astea. Are mânecă și are mai nou un dispozitiv pe care-l ține în gură pentru a-și proteja dinții pentru că are tendința să scrâșnească din ei în timpul meciurilor. Nu mă surprinde.

Singurul lucru care-i lipsea până de curând era acel ceva care să încheie ce începea serviciul și ce continua dreapta nimicitoare. Era ca și cum Milos începea propozitia frumos cu subiectul, apoi punea și predicatul, dar când ajungea la un complement care să rotunjească și să definitiveze construcția…rămânea fără opțiuni. Mult timp s-a învârtit pe baseline, căutând acolo eventualele complemente, dar fără succes. Cu picioroangele sale puțin sprintene și cu înălțimea sa impunătoare, Milos nu era genul care să-și câștige pâinea făcând ture stânga-dreapta. Reverul său din alergare era o vulnerabilitate și anduranța sa în schimburi lungi nu era grozavă. Cu toate astea, a insistat și a obținut stagnare sau accidentări. ”Am fost foarte deprimat de-a lungul celor nouă luni când am fost accidentat. Stăteam și mă gândeam tot timpul, enervat din cauza situației fizice: ce pot face mai bine?”

Anii trecuți, uitându-mă la jocul lui, am scris de câteva ori că nu înțeleg de ce Raonic nu vine în față mai des. Era opțiunea logică și cam singura realistă pe care putea construi. Putea să-și folosească serviciul și dreapta pentru a pregăti venirea și apoi, ce-i mai trebuia era un voleu, două, bune. Alonjă are, slavă Domnului, deci se putea construi acolo. Mă bucur că în sfârșit, Milos și-a găsit drumul spre fileu și insistă cu această tactică chiar și în timpul perioadelor mai puțin bune din meci. Este obositor și fizic, dar și psihic să ataci tot timpul fileul, să fii în alertă maximă, mereu atent, mereu pe vârfuri. Mai ales când adversarul conduce, e ușor să bați în retragere și să te refugiezi în spatele liniei. Dar Raonic cred că începe să vadă și el roadele acestei strategii, pentru că nu mai bate în retragere. În seturile trei și patru, pierdute în optimea contra lui Wawrinka, Raonic a continuat să vină la fileu. În total, a adunat 54 de puncte câștigate din 83 de urcări. Pentru comparație, Wawrinka a atacat fileul de 31 de ori și a câștigat 21.

Raonic spunea la conferință că e mândru de cum s-a comportat, mai ales că a intrat în decisiv cu meciul curgând în favoarea lui Wawrinka. ”Mi-era clar ce aveam de făcut și am crezut că o pot face. Cu cât mă maturizez mai mult și-mi înțeleg mai bine jocul, cu atât pot să-mi păstrez mai bine calmul în meci.” Întrebat despre această strategie de a ataca fileul, Milos a răspuns: ”Am lovit primul voleu bine și am încheiat puncte repede, punând astfel presiune pe el și punându-l într-o situație în care nu era în largul lui. Poate în seturile trei si patru am venit prea des și am devenit un pic previzibil. Cred că datorită acestei strategii de atac am câștigat Brisbane și primele meciuri aici. Sunt încrezător și mă simt confortabil când urc la fileu. Dar nu se rezumă doar la încredere. În off-season am lucrat mult la asta: trebuie să înțeleg ce fac, unde mă duc în anumite situații. Nu e vorba doar despre cum termin punctul, dar și cum apăr mai bine, cum acopăr fileul, cum mă mișc astfel încât să-l fac pe adversar să gândească.” Și într-adevăr, l-a făcut pe Stan să gândească, până în punctul în care în decisiv, parcă elevețianul nu mai știa cum să-l paseze. Tot ce-a putut oferi Wawrinka au fost câteva sliceuri nehotărâte.

”Simțeam că, tactic, aceasta e o schimbare necesară pentru mine. Carlos (Moya, care îl antrenează pe Raonic alături de Ricardo Piatti) a preluat uneltele la care eu și Ricardo am muncit în iarnă și îmi dă încredere că sunt pe drumul cel bun. Într-un fel, îmi organizează punctele forte și-mi spune cum să le folosesc mai bine.” Raonic spune că muncește mai mult la antrenamente la voleuri, până la o oră, și este mult mai stabil pe picioare la fileu. ”Nu mai încerc să lovesc doar din braț.”

Următoarea provocare va fi foarte diferită: Gael Monfils, care a trecut în patru seturi de rusul Kuznetsov. Umblă vorba că Gael s-a comportat serios până acum la Melbourne și-a văzut de treabă, și-a câștigat meciurile. CU toate astea, tot nu s-a putut abține și s-a aruncat după o minge în stilu-i caracteristic. Ce dacă a avut apoi nevoie de îngrijiri medicale pentru julitura cu care s-a ales la mână? No pain, no gain.

Replay : l'envol de @Gael_Monfils #AusOpen (via @Bola_Amarela) pic.twitter.com/d9u36vRyCl

— We Are Tennis France (@WeAreTennisFR) January 25, 2016

Raonic: ”Din ce-am văzut până acum, joacă bine. Este foarte distractiv dar foarte dificil să joci contra lui. Poate să joace în feluri diametral opuse în același game. Deci va fi un meci intern pentru mine. Va trebui să-mi impun jocul și să-l fac să se simtă incomod. Să nu-l las să intre in zona sa de comfort. Dacă aș putea să-mi mențin eficiența urcărilor la fileu, sigur voi avea oportunități.”

”Eficient” este cuvântul care Milos simte că îl descrie cel mai bine ca personalitate. Întrebat de ce nu se exteriorizează mai mult pe teren, Raonic a răspuns că a învățat destul de devreme că dacă se lasă copleșit de emoțiile pozitive, la fel de ușor se va lăsa copleșit și de cele negative. Cât de mult înseamnă câștigarea acestui meci, prima sa victorie la un Slam împotriva unui câștigător de Slam? ”Este un mesaj foarte concret despre munca pe care o depun și direcția în care merg. Pentru mine, totul e să progresez în fiecare zi. Chiar dacă doar dorm mai bine, e un progres și sunt mulțumit.”

Canadian @milosraonic becomes the first player from his country to reach four Grand Slam quarter-finals #AusOpen pic.twitter.com/o8aAvUsxpR

— Australian Open (@AustralianOpen) January 25, 2016