Alexandra Dulgheru: "Îmi place mult să joc cu cele mai bune din lume, dar aș vrea să am șansa să le întâlnesc și când sunt 100 la 100 fizic. Să fie și-n condițiile mele"

Pentru al doilea Slam consecutiv, Alexandra Dulgheru a fost oprită de Angelique Kerber. Ca și la US Open, anul trecut, românca nu a găsit soluții la jocul robust al lui Angie, dar de data aceasta a ieșit zâmbind de pe teren, bucuroasă după un set secund foarte frumos, în care a condus jocul, și-a asumat riscuri, a venit în față și a construit câteva puncte superbe. Ne-a dat speranțe că îl poate împinge în decisiv, înainte de a-și pierde serviciul la 4-5, într-un final cumva brusc de meci. “Mi-a fost și ciudă, s-a terminat așa, nu știu cum”, spune Alexandra, dar nu îi e deloc ciudă. E mulțumită, cum ne spunea și după primul tur, că se pune în situația să joace de la egal la egal cu jucătoarele de top ale lumii. Într-o seară răcoroasă la Melbourne, am povestit cu Alexandra în Centrul de Presă, în timp ce de alături, de pe Rod Laver, se aud aplauze intense la retragerea lui Hewitt.

Cu un amendament, explică Alexandra: “Mie-mi place foarte mult să joc cu jucătoarele cele mai bune din lume, dar mi-ar plăcea să vină și momentul în care să le întâlnesc când sunt și eu ok fizic. Să fiu competitivă. Așa, doar din talent n-ai cum să bați jucătoarele de top”.

Îi spun că s-a simțit din tribune că a trăit din plin și s-a bucurat de setul al doilea. “Da, mi-am dorit mult să mă lase fizicul să pot să mă desfășor. Primul set mi-a lipsit încrederea în mișcare pe teren, efectiv, dar am încercat să uit repede de el. În setul doi m-am încălzit, deja începusem să fiu în ritm și mi-ar fi plăcut să se mai lungească un pic, chiar îmi găsisem ritmul. Cu o jucătoare precum Kerber sau altele ca ea trebuie neapărat să fii foarte fit, ca să poți să ții pasul. Mi-aș dori ca data viitoare să ne întâlnim când sunt la același nivel fizic, pentru că sunt sigur că o să fie un rezultat mai strâns.”

Alexandra spune însă că acumulează încredere după startul bun de sezon (“Gata, s-a dus liniuța din dreptul Australiei”) și e convinsă că e un semn pozitiv pentru restul sezonului. Cu condiția să își poată pune la punct nivelul fizic, capitol la care jucătoarea spune că lucrează din plin, în același timp încercând să își protejeze genunchii (“M-am antrenat de pe loc la Hobart”). Va vedea un doctor la venirea în România, să vadă exact ce se întâmplă. “Să joci numai cu antiinflamatoare nu e o soluție. Faci asta pentru un Grand Slam, dar… Sper să mă refac până la Fed Cup.”

Și detaliază despre conexiunea între condiția fizică și încredere: “În primul rând, încrederea în joc și încrederea în sine vin la pachet cu forma fizică, toate merg mână în mână. Nu poți să ai încredere și să nu poți să faci doi pași la minge. Sau poți să ai zile în care nu ai atâta încredere în tine, dar pentru că te miști foarte bine, îți iese jocul. Sper să rezolv cât mai repede problemele pe care le am acum. Mi-a fost și un pic teamă că n-o să mă pornesc, aș fi rămas cu un gust amar dacă era, tot așa, un 6-1. Dar când m-am încălzit și am intrat în meci, aș fi putut foarte bine să merg în decisiv, aveam și poftă de joc, și tot. Mi-a plăcut setul doi”.

Discutăm despre acest set doi și despre cum a gândit Alexandra meciul. Până la acel game de final, ea a avut și un break avans, plus câteva servicii foarte solide, care au frustrat-o la un moment dat pe Angie. Spune Alexandra:

“Kerber nu face ceva deosebit, dar e un perete. Speculează foarte bine și-ți dă niște unghiuri… Trebuie să servești bine și să joci cum am jucat în setul doi. Trebuie să stai cu ea la joc, să ții schimburile, să accepți că va avea și ea momentele ei incredibile. Simte atât de bine mingea, o blochează foarte bine. E inteligentă și meticuloasă. Cu ea dacă nu servești bine, e o problemă, pentru că te chinui să-i faci break. Are serviciu de stângace, cu un efect foarte complicat, mingea se duce mult în exterior și e greu de pus înapoi în teren; își poate face foarte ușor serviciul. Iar mingea ei nu e ușoară, trebuie să te lași mereu pe genunchi să o ridici. Trebuie să schimbi tot timpul câte ceva, nu poți nici să dai tare-tare, că ei îi convine de minune. Trebuie să joci cu răbdare și când ai ocazia să te duci să faci punct”.

Discuția trece un pic către startul de sezon mai puțin reușit al româncelor, dar Alexandra, ultima dintre românce care a părăsit turneul de simplu, nu vede neapărat un motiv de alarmă, punând lucrurile în context.

“Au pierdut atâția favoriți în primul tur. E Australia, tot timpul sunt surprize aici. Începutul de an e tot timpul foarte greu. Vii după vacanțe, vii după pregătire, lumea încă nu și-a găsit forma. Australia a fost tot timpul așa. Normal, dintre înfrângerile noastre, surpriza cea mai mare este că a pierdut Simona, dar pe Simona chiar trebuie s-o bați, rareori împrăștie ea jocul. Shuai Zheng a jucat incredibil de bine, ca atare a ajuns și în turul III. Nu e o surpriză că la Australian Open sunt mereu surprize”.

Încheiem cu Fed Cup, meci la care Alexandra își dorește în mod evident să fie prezentă. Spune, însă, că e pregătită să ajute echipa oricum ar fi. Știe că fetele au probleme de sănătate mai mici sau mai mari, dar e bine că avem opțiuni, încheie Alexandra.

“Dacă ar fi așa ușor, am fi ca mașinile, ne-am duce, ne-am repara, am schimba piesele și apoi, gata. Marea problemă cu sportul de performanță e că nu poți să controlezi, va fi tot timpul o problemă cu accidentările”. După Fed Cup, dacă totul va fi bine, Alex merge către St. Petersburg, Monterrey, Acapulco, Indian Wells, Miami “și tot așa”.

Ne despărțim și-i urez să ne vedem sănătoși la Cluj. “Așa să fie!”, salută, zâmbind.  Pentru Alex, Australia a fost în sfârșit motiv de mulțumire.

Foto: Jimmie48Photography