Simona, după eliminarea de la AO: "N-am de ce să fiu descurajată. O să merg mai departe. Înapoi la antrenamente și cu gândul spre următoarele turnee"

Simona a folosit conferința de presă ca pe un prilej să-și reamintească sieși și să reafirme cu voce tare o serie de idei în care crede, pe care le spune și atunci când câștigă și de care se agață pentru echilibru atunci când pierde. “Oricine poate câștiga, oricine poate pierde, trebuie să accept asta. E doar un meci, doar o zi, dar urmează multe alte meciuri și nu trebuie să mă descurajez că am pierdut un Grand Slam. Mâine e o nouă zi și trebuie să o iau de la capăt”. De-a lungul discuției, avea să transmită acest lucru de mai multe ori și în mai multe feluri, dar dacă i-ai urmărit declarațiile din ultimii trei ani, vei fi știind că nu e nimic nou. Asta spune mereu, așa crede, așa face. Face parte din pachetul cu care a câștigat și a pierdut. E felul ei de a face față emoțiilor extreme și de a nu-și pierde capul, indiferent de fierbințeala clipei, în momente în care verdictele pică repede, iar cuvintele grele sunt împărțite cu multă dărnicie. Ceea ce n-o împiedică să simtă din plin amarul înfrângerii. La aproximativ o oră după ce a pierdut cu Shuai Zhang, în cea mai mare surpriză a turneului feminin, Simona spune fără ocolișuri ce simte: “Sunt foarte dezamăgită. E greu. Dar mergem înainte”.

Vorbește calm, la fel de echilibrat ca și acum două zile, doar privirea îi trădează supărarea. E al treilea Grand Slam din ultimele patru în care Simona nu trece de primele două tururi și asta face și mai greu să găsească vreo parte pozitivă în ceea ce tocmai s-a întâmplat. Dar românca se leagă de reperele pe care i le dă munca de la antrenamente. Sunt acele certitudini pe care noi, ceilalți, nu le vedem cu ochiul liber. În ele își pune încrederea ca să treacă peste acest moment neplăcut. “Cu siguranță, tot ce am muncit în offseason trebuie să … De fapt, le am pe toate, că la antrenament joc bine, îmi trebuie un pic de încredere, îmi trebuie meciuri”.

Ce am muncit în offseason trebuie să dea rezultate, mai devreme sau mai târziu – probabil că voia să spună Simona înainte de a se opri. O întrebasem dacă găsește ceva reasigurator în pregătirea de dinainte de sezon. La urma urmelor, când „pui bine” în ceea ce faci, trebuie să se întâmple tot bine într-un final, nu? Vezi la ea același tip de frustrare ca la Irina Begu, ceva mai devreme: frustrarea că planul din vacanță nu a putut fi dus la capăt în condiții grozave la primele turnee. Doar exprimarea diferă – Irina lăsase un pic loc emoțiilor, Simona și le-a păstrat pe ale ei doar pentru ea – dar concluzia e aceeași la ambele fete. La antrenament, totul merge cum trebuie, dar jocul oficial, cum știe orice jucător de tenis, comportă un alt tip de viteză și o altă emoție, iar ritmul se capătă greu și se pierde repede.

“La antrenamente totul e foarte bine. La fel și de dimineață. Dar contează că nu am meciuri în picioare. Am început anul cu ceva probleme, poate de aceea am fost un pic jos mental”.

Acel “un pic”, coroborat cu ziua foarte bună a chinezoaicei, a adus-o la o conferință pe care nu și-o dorea așa. Simona are grijă să dea credit adversarei și să nu lege eșecul de propriile-i probleme de sănătate. Vorbește și despre cum a pregătit meciul cu o jucătoare pe care o învinsese 6-1, 6-1 la precedentul meci, respingând ideea că n-ar fi urmărit-o pe chinezoaică. “Am știut ce trebuie să joc, ce trebuie să fac, m-am uitat la meciurile ei, o știam, dar azi a fost mult mai solidă decât îmi imaginam. Cred că și eu i-am dat voie să-și facă jocul. A avut încredere. A avut trei meciuri deja la activ, din calificări. E meritul ei că m-a bătut. A fost mai bună azi și m-a învins pe merit”.

Am întrebat-o la ce s-a gândit în primele minute de după final și ce și-a dorit atunci să fi făcut altfel în timpul meciului: “Da, aș fi putut să joc mult mai înalt, mai lung, să o presez un pic mai mult și să-mi deschid terenul mai bine. Dar eu am jucat foarte scurt, mingea mea nu a avut forță și a lăsat-o pe ea să lovească în continuare până la sfârșit. Cred că a avut un joc solid și chiar merită felicitată. Am lăsat-o foarte mult să-și facă jocul, iar ea a jucat fără nicio emoție, fără nicio teamă, a lovit în toate mingile și i-au intrat, iar după aceea a prins multă încredere”. Plus momentele importante, toate irosite. Știe: “Da, mi-am revenit un pic acolo în setul al doilea (la 3.1), de fapt am încercat să schimb ceva, a mers pentru puțin timp. După acel moment, au fost câteva mingi acolo, decisive, pe care nu le-am luat și ea a venit din nou cu încredere și m-a dominat”. Zice apoi ca pentru ea, așa cum spui atunci când încă n-ai digerat bine momentul. “O seară dificilă, n-am prea înțeles eu prea multe din ce s-a întâmplat. Totul a curs foarte repede”. Mai devreme, în engleză, spusese că îi lipsesc reperele pe teren, din cauza lipsei de meciuri. “Pot să spun că sunt un pic pierdută pe teren”.

Nu ăsta era planul. Spune că în intersezon pregătirea a decurs foarte bine, s-a antrenat din greu, în ciuda unor probleme recurente, care i-au tot rupt ritmul. Azi n-a avut dureri, spune de mai multe ori, a fost doar despre joc.

“M-am antrenat foarte bine în offseason, n-am avut probleme, dureri, nimic, dar după aceea am fost în spital cu stomacul, n-a fost ușor să trec peste momentul acela și nu prea m-am antrenat înainte să plec în Australia”. Insistăm să aflăm despre ce-a fost vorba cu spitalul și spune pe un ton coborât că a avut o infecție la stomac și a trebuit să urmeze un tratament cu antibiotice, zile în care s-a antrenat greu sau deloc.

După stomac, a revenit tendonul și altă pauză: “Când am ajuns la Brisbane m-a luat iar tendonul. Chiar cum am coborât din avion. Am simțit o durere puternică și n-am mai putut să merg. Am avut multe probleme în perioada asta, înainte să vin la Melbourne”. În română ezită: “Da, pot să zic că am jucat un pic cu ideea că ar putea să mă ia din nou, sau să mă gândesc dacă mă mai doare, dar nu e nicio scuză, azi a fost totul despre meci, despre jocul meu. Am lăsat-o să joace, să-și facă jocul, iar ea și-a făcut jocul fără emoție”.

Poate fi asta o parte bună, comparativ cu ultimii doi ani, când n-a fost deloc fericită cu efortul depus la meciurile pierdute aici? “Da, când am jucat sferturi în ultimii doi ani am fost blocată, am pierdut pentru că n-am putut să gestionez situația și emoțiile. Dar azi a fost altceva. Nu mi-am făcut jocul meu, am fost prea moale. E ok, nu vreau să fac acest meci mai dramatic. S-a întâmplat așa. Oricine poate să câștige sau să piardă. Trebuie să iau lucrurile așa cum sunt și să merg înainte. Nu mă descurajez, nu am de ce, nu o să dramatizez că am pierdut un turneu. Bineînțeles că e un Grand Slam, e foarte important, dar viața merge înainte, mâine e o nouă zi și trebuie să o iau de la capăt”.

„De la capăt” înseamnă câteva zile de pauză și înapoi la antrenamente, acasă. Urmează o perioadă în care Simona a jucat bine și foarte bine în ultimii ani: segmentul Dubai/Doha – Indian Wells. Și, mai întâi, Clujul, pentru Fed Cup.

“Încerc să dau tot ce pot acolo, sper să-mi câștig meciurile. Va fi greu, bineînțeles, cehoaicele au multă experiență în Fed Cup, au câștigat de atâtea ori. Vreau să nu comentez prea mult despre meci, vreau să merg acolo și să-mi văd de treabă, să-mi fac treaba și să încerc să fiu alături de echipă cât pot eu de bine și de mult. Și să câștigăm, e tot ce ne dorim, și eu și fetele: ne dorim să câștigăm”.

În ciuda startului ratat, Halep se consolează cu ideea că anul e abia la început: “N-o să fie ușor, îmi trebuie un pic de timp să consolidez ceea ce am progresat în iarnă, ceea ce am schimbat. Sunt multe chestii pe care vreau să le fac să fie mai puternice în jocul meu, cum ar fi atitudinea (azi am avut o atitudine ok). Eu cred cu tărie că sunt pe drumul cel bun, dar îmi trebuie timp și încredere și răbdare. O să fie bine și chiar dacă nu se va întâmpla să câștig din nou Dubai sau Indian Wells, tot înainte merg, pentru că sunt multe meciuri și multe turnee”.

Încheie în cel mai tipic stil pentru ea, burzuluindu-se pentru a-și arăta determinarea de a depăși orice greutate cu o frază-statement. Aceeași atitudine pe care o are orice om care muncește din greu la visul lui, care s-a ridicat pe propriile-i puteri, încasează o lovitură, cade, e copleșit pentru moment, apoi se îndârjește, se ridică, se scutură și merge mai departe. Toate astea care i se întâmplă Simonei sunt asumate. Vin cu popularitatea adusă de victorii și cu singurătatea eliminărilor din turul 1: “Am muncit mult ca să fiu aici unde am ajuns. Sunt momente grele uneori când pierzi, dar fac parte din viață, te fac mai puternic. Bineînțeles că atunci când e mai greu ești un pic mai demoralizat, dar întotdeauna e o nouă zi și mâine o iau de la capăt.”

Se ridică, mulțumește și pleacă. Ecoul de acum două zile o însoțește: „Sunt tot eu, și la victorii și la înfrângeri”.