Irina Begu și lupta cu stările ei, după un meci „după care-ți vine să lași racheta în cui. Dar, la 5 minute, te ridici și mergi mai departe“

Meciul

Zi grea pentru Irina Begu, care a pierdut contra unei adversare cu joc variat și agresiv: Petra Martic. Croata de 26 de ani, actualmente clasată pe locul 81 (cea mai înaltă poziție, 42) a îmbinat retururile agresive cu loviturile adânci, urmate de urcări la fileu. Irina s-a găsit deseori împinsă în defensivă și forțată să greșească: a fost sub asediu încă din primul game pe serviciu, când  a trebuit să apere un break point. Totalul acestora a urcat la 8 în primul set – Martic a fructificat două. Comparativ, Irina a avut doar două șanse de break, din care a convertit una. O posibilă explicație ar fi felul conservator în care a servit: deși a avut procentaj bun pe primul – 69% tot meciul- Irina a câștigat doar 59% din punctele jucate cu acesta. Martic a reușit deseori retururi câștigătoare sau agresive chiar și pe primul serviciu al Irinei, care a avut (conform statisticilor de pe site-ul AO) o viteză maximă de doar 150 km/h. Nici Martic nu a servit imparabil (viteza maximă 160), însă la retur a fost mai oportunistă.

Odată intrată în avantaj în schimburi prin intermediul returului, croata a menținut presiunea prin lovituri adânci, varietatea plasamentului și spinului (a aruncat periodic în joc sliceuri, scurte) și a profitat de mingile mai scurte ale Irinei prin încheieri la fileu. Martic a rezistat bine și în schimburile lungi, de anduranță. Irina a reușit să ridice nivelul de agresivitate și să întoarcă un pic foaia când a servit să stea în set la 5-2. Acolo a apărat mingi de set și a apăsat pe lovituri, dictând ea, pentru prima dată, ritmul. Mesajul a fost recepționat și Martic și-a pierdut prompt serviciul game-ul următor. Păcat însă că Irina n-a putut împinge un pic mai departe schimbarea de direcție, pierzându-și serviciul și setul la 4-5.

Irina a menținut presiunea și la începutul setului doi, forțând-o pe Martic să apere două mingi de break în chiar primul game. A urmat un hold la zero, iar în următorul game a reușit breakul la a doua șansă, pe o dublă a adversarei. Însă nu avea să fie floare la ureche nici de aici înainte: următorul hold a fost dificil, un game cu cinci egalități, în care Irina a apărat trei mingi de break. La 4-3 Irina și-a pierdut avantajul breakului. A fost aceeași poveste din setul 1, Martic forțând trei greșeli consecutive: două pe retururi agresive și una pe o lovitură adâncă, iar apoi Irina a completat cu o neforțată.

Apoi a fost rândul Irinei să treacă în ofensivă, dar croata a rezistat apărând un break point în game-ul următor, însă nu și la 5-5, când și-a pierdut serviciul. Însă Irina n-a reușit să se țină de avantaj (a fost povestea meciului), pierzându-și la rândul ei serviciul, după ce a avut trei mingi de set – un moment care ar fi putut schimba soarta meciului.

S-a ajuns astfel la tiebreak, pierdut cu 7-3, în care din nou serviciul a fost veriga slabă (trei mini breakuri reusite de croată). O victorie meritată a Petrei Martic: și-a apărat mai bine serviciul, a jucat mai variat și mai agresiv și a avut răspuns la tot ce a încercat Irina. (Camelia)

 

Discuția | Irina: „Presiunea există oricum, va fi întotdeauna, dar depinde de cum abordezi tu situația. Eu azi n-am abordat bine”

Ca în viață, în tenis orice proces de schimbare și de îmbunătățire presupune o luptă permanentă cu vechile obiceiuri, cu potecile pe care instinctele împământenite în ani întregi de repetări ne îndeamnă să alunecăm, doar pentru că e convenabil. De aceea, orice schimbare importantă va avea nevoie de timp și va presupune și ceea ce seamănă cu un pas înapoi; în realitate, doar acea luptă cu vechile deprinderi.

Irina spunea după meciul câștigat impresionant cu Makarova că a muncit bine și s-a antrenat bine, și că rezultatele se vor simți. Asta nu înseamnă că, brusc, două zile mai târziu, după eșecul cu Martic, acel lucru nu mai e valabil. De aceea e important să punem mereu în context evenimente și, eventual, să așteptăm mai mult timp pentru a detecta un pattern. Ce s-a întâmplat azi, după spusele Irinei, este că și-a făcut gânduri pe care nu trebuia să le facă.

“Nu sunt multe de zis. După multe meciuri de la începutul anului încoace, acesta a fost primul meci în care m-am gândit la victorie. În loc să mă gândesc la joc. M-am gândit mai puțin la ce trebuia să fac, iar lucrul ăsta m-a blocat un pic. Am pus prea multă presiune, mi-am dorit foarte mult, știam că am o șansă, și… Cam asta ar fi totul. Fiind totul blocat… nu m-am mișcat, am fost blocată. Și se simte, la nivelul ăsta nu ai cum să treci. Trebuie să te gândești la joc în sine, nu la lucruri de genul “pot să câștig“. “Dacă eu pun presiune pe mine și-mi zic că trebuie să câștig, dacă eu gândesc așa, automat nu e o abordare corectă. Indiferent de situație, indiferent cu cine joci, trebuie să te gândești la ce poți să faci tu. Nu la probabilități.”

Am întrebat-o dacă acest blocaj a fost unul de tipul “acesta este un meci pe care ar trebui să-l câștig, pentru că sunt îndreptățită să-l câștig, se presupune că îl câștig”.

“Da, cam asta. Cât am fost acasă, la asta am lucrat, pe partea mentală, să mă gândesc pe joc, punct de punct, și nu la altele. Adică ai de multe ori gândirea asta. Îți vine în cap “ăsta e un meci pe care pot să-l câștig”. Și e ceva ce-am încercat să fac, să schimb foarte mult. Am reușit la Shenzhen, am putut. Pe de o parte bineînțeles sunt tristă și dezamăgită  că n-am reușit să fac și aici același lucru, dar voi lucra în continuare. Voi încerca la antrenamente să simulăm cât mai multe faze în care presiunea e mai mare și să încerc să le gestionez cât mai bine”, spune Irina, care, după ce a identificat clar problema, nu are de gând să o lase să o tragă în jos:

“Partea bună e că e o singură concluzie, nu sunt mai multe. E sigur și clar ceea ce am făcut greșit. Dar sunt ok, sunt pozitivă, m-am antrenat foarte bine, sunt bine fizic, îmi face plăcere să joc, mă bucur mai mult de anumite lucruri și cred că asta e cel mai important. Și, lăsând meciul ăsta la o parte, cred că joc foarte bine și sunt optimistă pentru turneele următoare. Am început anul foarte bine, cu Shenzhen, semifinală și titlu, cu Makarova, de la un punct în sus am jucat foarte bine, iar meciul de azi n-aș vrea să-l despic în patru, pentru că e o singură concluzie. Dacă-l iau în calcul m-ar trage în jos și nu asta e ideea.”

Dublul a ajutat-o

Irina spune că nu a fost vorba de o cădere naturală de focus care intervine uneori după o victorie cu revenire contra unei jucătoare bune, cum a fost cazul cu Makarova. “Deși recunosc că n-am dormit toată noaptea după, din cauza adrenalinei. Dar am avut o zi de pauză. Sunt dezamăgită că n-am reușit să mă țin de planul meu, dar până la urmă noi suntem norocoși că săptămână de săptămână avem turnee, avem 4 Slamuri pe an și sper ca la următorul să fiu mai bine“.

A ajutat-o că s-a întors repede pe teren, pentru victoria de la dublu, dar recunoaște că nu a fost ușor să se încarce. “A fost bine, dar a fost că s-a terminat cu o victorie, iar atunci am terminat ziua un pic pe plus. Bineînțeles că după meciul de simplu nu m-am simțit bine și mi-aș fi dorit să fi stat undeva, să mă gândesc la ce am de făcut. Dar pe de altă parte a fost bine că în 2 ore a trebuit să joc și m-am concentrat la meciul de dublu.”

Plus că Monica e o prezență tonică și a ajutat-o. “Cu ea oricum râzi mereu, așa că… Imediat ce am ajuns pe teren am început să râdem, așa că era ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Normal că m-a văzut tristă și normal că a încercat să-mi ridice moralul. Mie-mi place să joc cu Moni, mă simt foarte bine. Și în general cu româncele, și cu Simona, și cu Raluca, ori de câte ori am jucat… am încercat la toate turneele să joc cu româncele. M-am simțit bine și se vede și în rezultate“, spune Irina, care are titluri WTA câștigate cu toate cele trei jucătoare menționate.

Nici echipa ei nu era foarte fericită după meci, spune Irina, “dar suntem și la bine și la greu împreună, am trecut prin atâtea împreună.”

Poate suna ciudat, dar e încurajator și foarte pozitiv să o auzi apoi pe Irina vorbind deschis despre sentimentele ei și despre cum trăiește pe repede-înainte acel foc continuu de sentimente contradictorii prin care te trece tenisul săptămână de săptămână: “Întotdeauna am fost sinceră și am recunoscut când e greu. După un meci ca ăsta, îți vine să pui racheta-n cui! Adică ești dezamăgit de tine. Dar la 5 minute distanță am fost ok, m-am relaxat și mergem înainte”.

Despre presiune și despre abordarea unui meci se pot scrie cărți. Irina sumarizează foarte bine:  “Ca joc și ca mental, abordarea unui meci trebuie să fie aceeași cu oricine, indiferent de clasament.”

Bună perspectivă și înțelegere despre presiune și despre detaliile nevăzute

„Presiunea există oricum, va fi întotdeauna, dar depinde de cum abordezi tu situația”, spune Irina. „Eu pot să-mi pun presiune din varii motive, și cu locul 100, dacă așa consider. Cine știe, poate e o adversară care nu-mi place și, deși e 100, am o presiune. Și invers, dacă joc cu cineva din Top 10, n-am ce pierde, poate îmi și place stilul ei și joc liber, fără presiune. E irelevant clasamentul, din punctul meu de vedere, pentru că sunt jucătoare foarte bune care-s 50, 60 care joacă de Top 20. Tenisul a ajuns la un nivel la care oricine poate bate pe oricine. E o egalizare a valorilor, sunt atâtea schimbări în Top 10, ies, intră. Nu e o constanță de genul jucătoarea asta câștigă de fiecare dată, sau jucătoarea asta domină clar. Și atunci e în funcție de cum abordezi tu orice situație. O presiune și un stres vor fi oricând. Că dacă n-ar fi, n-ai avea pasiune. Când stai acasă, îți lipsesc lucrurile astea.”

Am încheiat discuția cu un mic chat despre chestiuni mai pragmatice.

Așa am aflat de la Irina că e adevărat că Roland Garros se simte mai rapid decât Wimbledon. Însă felul în care sare mingea face toată diferența. La AO, paradoxal, Rod Laver – declarat cel mai iute dintre Slamuri – e mai lent decât terenurile exterioare. “M-am antrenat cu Simona de două ori. Și e lent“. E genul de situație cu care jucătoarele se confruntă frecvent, pentru că adesea sunt diferențe mari de la un teren la altul din același complex, explică Irina, dând exemplu terenurile de antrenament de la USO, mult mai iuți decât cele pe care se joacă. Dacă nu ești seeded player, nu apuci să te antrenezi pe cele de joc, așa că acomodarea vine adesea din mers, în timpul jocului! Pentru jucători e complicat cu diferențele dintre terenuri, e unul “dintre lucrurile pe care oamenii de afară nu le știu. Doar dacă joci sau te antrenezi începi să vezi lucrurile altfel.“

Tot Irina mai spune că Steve Simon, CEO-ul WTA este foarte bun, că a schimbat multe lucruri și e foarte preocupat spre a îmbunătăți lucrurile. Și Irina a devenit mai interesată de partea asta; se implică la meetingurile cu jucătoarele și-și spune mereu părerea. Și pe același plan, al motivării reciproce, Irina e de acord, în timp ce vorbim despre infrastructura grozavă de la Australian Open, că genul acesta de lucruri îi motivează suplimentar pe jucători. Cu alte cuvinte, când văd că altora le pasă de ce fac ei, asta îi obligă să devină mai buni.

E ceea ce va încerca și Irina să facă anul acesta.

(Adrian)

 

***

Ca să sărbătorim 6 ani de 30-0 ai o reducere masivă în Shop: 30% OFF, timp de patru zile (duminică, luni, marți, miercuri, până la 23:59) din valoarea întregului coș*

Tot ce trebuie să faceți este să introduceți codul de voucher Treizecizero6aniLetsGo la plasarea comenzii, în câmpul corespunzător, iar valoarea coșului se va actualiza automat.

 

Ce-ți poți lua 

1. Simona de păstrat

Dedicat momentelor importante din cariera Simonei, albumul foto „Simona de păstrat” este tipărit în condiții grafice de calitate înaltă. Cu peste 140 de pagini cu cele mai bune imagini din cariera Simonei și drumul ei spre locul 1, „Simona de păstrat” este un cadou perfect pentru fanii Simonei și fanii tenisului. Albumul este într-un tiraj limitat, așa că nu întârzia să-ți iei un exemplar de aici. 

2.  Noul set de tricouri 30-0 Onederful

Tricourile care marchează un moment istoric: prima jucătoare din România clasată pe locul 1 în lume! Noutatea colecției este Onederful Tricolor, pe care îl poți lua de aici. 

De asemenea, mai ai disponibile opțiunile Onederful White și Onederful Black.

3. Noul tricou 30-0 Tee

Un design fresh, cu care ieși din rând și îți faci cunoscută apartenența, ca fan, la sportul cu cel mai atipic sistem de scor din lume.

 

Verifică toată oferta din Shop AICI

Am structurat mai bine produsele, le ai acum împărțite pe categorii: Publicații | Tricouri | Bundle

(* excepție, tricourile 30-0 Onederful Tricolor și 30-0 Tee).