Prima zi la BRD Năstase Țiriac Trophy: despre Borna Coric, Marius Copil și bagajul genetic în tenis

Meciurile Coric – Stakhovsky şi Youzhny – Copil au avut evoluţii similare, cu favoriţii începând lent şi cedând primul set la scor categoric: 6-2, respectiv 6-1. Ambii veterani au reuşit să mai stăvilească avântul tinerilor lor adversari în setul doi, când au înăbuşit vâlvătaia cu o combinaţie de joc solid şi aşteptare vicleană. Şi-au făcut serviciul, au stat aproape şi şi-au aşteptat şansa. Stakhovsky a trebuit să aştepte până în tiebreak pentru a se furişa cu setul în buzunar, dar Youznhy a profitat chiar mai devreme, făcând break la finalul setului doi.

„Nu contează cum începi un meci, contează doar cum îl termini”, spunea unul dintre cei mai buni manageri de meci, o jucătoare care poate stoarce victoria şi din piatră seacă: Maria Sharapova. În setul trei, poveştile noastre se despart – Coric a rămas conectat şi a reuşit să câştige cel de-al doilea tiebreak, al decisivului, dar Marius nu a mai rezistat asalturilor din ce în ce mai insistente ale lui Youzhny şi nici nu a putut profita de şansele avute pe serviciul advers.

„A rezista” şi „a profita” sunt verbele care au definit aceste ultime două meciuri de simplu ale zilei 1 de la BRD Năstase Țiriac Open de pe Central, şi orice meci, de fapt. Tenisul este un sport care va răsplăti mereu oportunismul. Adevărul simplu şi crud este că anumite puncte valorează mult mai mult decât restul, iar cei care le înhaţă cu sânge rece pleacă acasă învingători. Exemplu: Youzhny nu s-a putut apropia de serviciul lui Marius tot meciul. Dar în gameurile în care a ajuns la 30, i-a făcut break. Odată în setul doi, de două ori în setul trei. Suficient cât să deşire încrederea şi jocul românului. Atunci când s-a apropiat suficient, a atacat decisiv.

Sunt multe lucruri pozitive pe care Marius le poate lua din acest meci: timp de un set l-a surclasat pe Youzhny şi încă un set au jucat de la egal la egal. Dar atunci când trebuia să strângă şurubul, a clipit. Rusul, fost jucător de top 10, hârşit în atâtea bătălii, n-a avut nevoie de mai mult şi a profitat fără ezitare. Îl va întâlni acum pe Monfils, într-un must-see al turului secund. Cât despre Coric, va avea alt test greu: duelul cu croatul Ivo Karlovic, un test al nervilor pentru orice tânăr jucător. 

Stakhovsky este alt soi. Unde Youzhny atacă cu virulenţă, ucraineanul se strecoară viclean ca o vulpe. Nedotat cu un fizic sau cu lovituri de speriat, Stakhovsky este totuşi, la 29 de ani, un adversar dificil pentru oricine din ATP de la locul 10 în jos (şi poate şi pentru câţiva din top 10). Specialitatea lui: deconstrucţia jocului adversarului. Are în acest sens şi temperamentul şi mintea şi jocul necesar. Nu se precipită, nu se agită. Merge agale între puncte, zâmbeşte ironic sau teatral. Nu pare că joacă mare lucru şi cu toate astea este acolo, suflând în ceafa adversarului. Pe teren se mişcă cu o nonşalanţă înşelătoare, scurtând punctele cu atacuri la fileu sau ţesând o pânză de sliceuri, loburi şi drepte în zigzag din care Coric abia s-a descâlcit azi. Nu-i trebuie decât umbra unei oportunităţi pentru a-şi lăsa adversarul cu buza umflată. După care se îndreaptă leneş spre scaun, mustăcind.

Cred că dacă pierdea astăzi, Coric ar fi plâns trei zile. Dacă ar fi pierdut, ar fi fost una din acele lecţii crude pe care tenisul le serveşte în fiecare zi: nu contează cât de frumos joci, contează doar cât de bine profiţi de şansele avute.  Din fericire pentru el, Coric are pe lângă lovituri, deplasare şi tennis IQ, şi încredere că poate şi merită să câştige acest gen de meciuri. Este o combinaţie, trebuie să recunoaştem, destul de rar întâlnită la un jucător de 18 ani.

Adrian Cruciat, comentatorul meciului, a fost întrebat de colegul său jurnalist ce impresie îi face Coric. Răspunsul său a fost că nu este teribil de impresionat şi că nu-i pare genul de jucător care să poată domina circuitul. Nu este suficient de înalt şi pare că este destul de aproape de potenţialul său maxim. Nu ştiu dacă se referea la fizic sau la joc. În orice caz, spre deosebire de Kyrgios sau Dimitrov, Coric nu a primit un rating foarte încurajator.

Sunt multe necunoscute atunci când încerci să prezici cariera unui jucător de 18 ani. La această vârstă nimeni nu este la capacitate maximă, în primul rând fizic. Coric ar mai putea să mai crească, dacă nu pe lungime, atunci pe lăţime. Îşi va dezvolta (sau nu) condiţia fizică, arsenalul de cunoştinţe tehnico-tactice, va deveni (sau nu) mai abil în gestionarea meciurilor.

Citesc acum o carte teribil de interesantă, The Sports Gene, despre cum performanţele sportive ne sunt determinate de bagajul genetic. Există două variabile esenţiale în alcătuirea atletică a oricărui individ. Prima este nivelul atletic de bază (adică la ce parametri atletici te poţi ridica cu zero antrenament) şi gradul de antrenabilitate („trainability” în original), mai exact cât de mult poţi progresa din momentul în care ai început să te antrenezi serios. Ambele sunt determinate genetic. Toţi avem înscris de la început în ADN de la ce nivel pornim şi cât de departe putem ajunge. Atleţii de performanţă sunt cei care pornesc de la un nivel de bază ridicat, iar geniile, Federerii, Nadalii şi Jordanii au în plus şi un plafon mai generos până unde pot să progreseze.

Cât de mare este acest factor „trainability” la Coric, la Kyrgios, la Thiem, la Nishikori, la Raonic? Numai timpul ne va spune. Unii dintre ei vor deveni Roddick şi Hewitt, alţii poate Nadal sau Federer. Dar ce este sigur, la ora asta, este doar ce vedem cu ochii noştri. Ori eu la Coric am văzut azi aşa: serviciu eficient ; lovituri curate, adânci şi explozive, pe ambele părţi; competenţă la fileu; delpasare foarte bună şi acoperire instinctivă a întregului teren; tactică clară; atitudine de luptător. Faptul că nu are o lovitură zdrobitoare, ca servicul sau dreapta, este adevărat. Dar de vreo câţiva ani circuitul este dominat de un tip care n-are lovituri care să scoată adversarii din adidaşi.

Sunt bucuroasă că Borna Coric l-a învins azi pe Stakhovsky. Am motivele mele, egoiste: voi putea să-l văd şi live, şi voi mai adăuga informaţii la fişa lui. Deocamdată, alături de Thiem şi Kyrgios, este pe lista scurtă a jucătorilor tineri care-mi plac.