Sorana Cîrstea a învins-o pe Mona Barthel în primul tur de la Beijing, 7-6, 6-1; e a patra victorie pentru Sorana în circuitul asiatic, în care a mai reușit un sfert de finală la Seul. În turul următor, românca ar putea-o întâlni pe campioana US Open, Sloane Stephens, care joacă în primul tur cu o sportivă din calificări.
Sorana își continuă trendul pozitiv de la turneele mari ale acestui sezon; fie că a fost vorba de Slamuri sau de Premier Mandatory (IW, Miami, Madrid, Beijing), jocul ei a fost de fiecare dată bun în aceste ocazii. În fapt, în cele opt turnee mari menționate, o singură dată a pierdut Sorana în primul tur – la Indian Wells, când a eliminat-o Monica Niculescu. Momentele de vârf au fost turul patru la Australian Open și sferturile de la Madrid.
Cu Barthel, Sorana a fost din nou într-o dispoziție de joc bună și a fost, în general, jucătoarea cu inițiativă. A fost și jucătoarea care a pus mai des întrebări pe serviciul advers și, cu excepția celor două game-uri pierdute succesiv destul de ușor în primul set, și-a ținut serviciul fără mari emoții. În cele două ocazii menționate, Sorana tocmai venea după câte un break făcut, dar pe care n-a reușit să-l consolideze nici la 3-2, nici la 4-3. Așa că Barthel, după alte două hold-uri muncite, a obligat-o pe româncă să servească pentru a rămâne în set la 4-5 și la 5-6, situație de care Sorana s-a achitat excelent, construind frumos și închizând și din preajma fileului. În tiebreak, Sorana a fost jucătoarea mai calmă, proactivă, mai agresivă, în vreme ce Barthel s-a crispat, aducând acel joc încordat, temător, care-i maschează atât de bine calitățile. Abia la 6-2, când înfrunta patru mingi de set, germanca a făcut două puncte pe atac, dar era prea târziu, iar Sorana a închis primul set în o oră fără trei minute.
Setul secund a mers într-o singură direcție. Sorana a făcut repede break-ul cu aceeași selecție inspirată a loviturilor, iar apoi a fost de neoprit în restul setului, lăsându-i lui Barthel un singur game.
Tot în primul tur la Beijing, Angelique Kerber a învins-o din nou pe Naomi Osaka (6-2, 7-5), pentru a doua oară după eliminarea suferită în fața acesteia la US Open, iar Petra Kvitova a trecut de Kristina Pliskova (6-3, 7-5).
***
Ia-ți 30-0 Pe Curat 2017 pentru o privire spre „Cum s-a întors înapoi în fruntea tenisului cea mai faimoasă pereche de rivali a istoriei lui”
Același progres îl dusese pe Federer în ultimii trei ani, în trei finale de Grand Slam, două la Wimbledon, în 2014 și 2015, una la US Open, în 2015. Toate trei fuseseră pierdute la Novak Djokovic. De altfel, rivalitatea cu Nole părea să înlocuiască și să eclipseze, în acei ani, marea rivalitate a elvețianului cu Rafa. În timp ce, în ultimii trei ani, Federer se văzuse extrem de rar cu Rafa, meciurile cu Nole, dese și cu miză mare, au devenit prilej de tenis de calitate și de suspans mereu reînnoit, rezumat în întrebarea: îl mai poate bate Federer pe Djokovic?
Jocul de-a șoarecele și pisica pe care l-au executat Federer și Djokovic în 2014–2016 un numai că a dat o nouă față rivalității lor, dar a făcut să se nască și o nouă întrebare, care ronțăia încet, dar sigur, la temelia unui fapt care părea de necontestat până de curând: statutul lui Federer drept cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, statut sprijinit solid pe numărul de titluri de Grand Slam deținute de el. Grație unei forme de invidiat, susținută în mod constant, Nole ajunsese, la sfârșitul lui 2016, la impresionantul număr de 12 astfel de titluri. Voci, mai puțin sau mai mult avizate, au ajuns să între- be dacă, în aceste condiții, nu cumva galoanele de Cel mai mare jucător al tuturor timpurilor vor sări de pe umerii lui Federer pe umerii sârbului într-un viitor apropiat.
30-0 Pe Curat 2017 este disponibil și în pachet cu Ediția „Pe Curat de Colecție” sau într-un bundle cu Ediția de Colecție și cu carnețelul 30-0.
