Serena vs Masha reloaded. Sharapova mai încearcă o dată să rupă tradiția contra Serenei

Camelia Butuligă | 29 ianuarie 2015

Madison Keys are un potențial până la cer, dar azi n-a putut trece de Serena Williams. Cum era de așteptat, Maria Sharapova a învins-o fără mari emoții pe Makarova, ceea ce înseamnă că Australian Open are o finală feminină care opune favoritele 1 și 2. Va fi a șasea finală de AO pentru Serena (18 Slamuri) și a patra pentru Masha (5 Slamuri)

Atâtea nume noi cu potenţial în tenisul feminin în ultimii ani! Ultima sosită pe această listă, numită de Rennae Stubbs „viitorul tenisului feminin”, Madison Keys are un joc şi o personalitate care dă multe motive de entuziasm nu numai americanilor, dar fanilor tenisului în general.

Primul lucru pe care îl vezi este forţa serviciului, o calitate atât de rară în circuitul feminin. În semifinala contra Serenei Williams, am putut vedea imagini neobişnuite la simplu: două jucătoare care schimbau aşi mai degrabă decât lovituri din spatele terenului. Williams este considerată posesoarea celui mai bun serviciu feminin din toate timpurile, dar Keys are calităţi care pe viitor ar putea să-i ia acest titlu onorific Serenei. Serviciul ei are forţă, dar şi varietate şi plasament. Singurul lucru care mai trebuie ajustat este să reuşească să-l folosească la maxim şi sub presiune. În semifinală a avut fluctuaţii, ca în game-ul gigantic de la 5-1 din setul doi, când a trebuit să salveze şase mingi de meci.

Ce mai este extraordinar la jocul lui Keys este lovitura de dreapta. Rareori (ok, aproape niciodată) vezi pe cineva care poate lovi mai tare decât Serena, până la a o dezechilibra şi o arunca în spate. Aceasta este o privelişte rarisimă. Keys are un forehand cu o mişcare amplă şi fluidă, care se transformă într-o minge propulsată fără fasoane, drept şi greu ca o rachetă, dar foarte curat. „Keys is not just a hitter, she’s a player.” Pe lângă forţă, are acel ritm intrinsec în care se sincronizează cu mingea, cu tempo-ul schimbului, cu terenul şi cu adversara. E un dans pe care Keys îl simte înstinctiv şi se vede asta din felul în care se mişcă, în care îşi alege loviturile şi în care vede terenul. În ciuda înălţimii şi gabaritului de „big babe”, Keys nu dă nicio clipă senzaţia de joc greoi, ci de suplu, genul de agilitate monumentală al unui crucişător.

Keys şi-a limpezit foarte mult jocul de când lucrează cu Linsday Davenport, câştigătoare de Grand Slam şi fostă numărul unu mondial, una din primele reprezentante de succes al tenisului de forţă în circuitul WTA. Davenport seamănă mult cu Keys, atât la joc, cât şi la personalitatea gentilă şi realistă. Cine a ascultat-o comentând a putut să-i aprecieze atât atitudinea echilibrată cât şi excelentele calităţi analitice. În opinia mea, Davenport are una din cele mai strălucite minţi pentru înţelegerea tenisului, împreună cu Martina Navratilova.

Influenţa ei asupra lui Madison s-a văzut foarte repede. „Am mai înţeles nişte lucruri” a spus Keys, când a fost întrebată ce a adus Davenport jocului ei. Keys nu mai joacă la întâmplare, pare că ştie exact unde vrea să lovească. Pe lângă foarte utilele sfaturi tactice, Davenport a adus ceea ce aduc toţi superantrenorii care au fost mari campioni: încredere. Înainte de începerea asezonului, ea a avut o discuţie cu Madison în care a întrebat-o: „De ce eşti doar locul 33 mondial? Poţi mult mai mult, locul tău e în top.” De-a lungul acestui Australian Open, în toate victoriile, inclusiv asupra jucătoarelor ca Kvitova şi Venus Williams, chiar şi azi în înfrângerea contra Serenei, Keys s-a comportat ca o jucătoare care aparţine elitei. Şi-a păstrat firea, indiferent de situaţie (mai ales după accidentarea din meciul cu Venus) şi a arătat nişte lovituri fenomenale chiar când pierdea.

După victoria contra lui Venus, cea mai mare din surorile Williams a declarat despre Keys: „The sky is the limit.” La doar 19 ani, cu atâta potenţial nativ şi cu o personalitate echilibrată şi modestă, sper că Madison va deveni un nume de care vom auzi din ce în ce mai des în anii care vor veni. Acest Australian Open a arătat de ce este capabilă.

În cealaltă semifinală, Maria Sharapova a trecut în două seturi (6-3, 6-2) de Ekaterina Makarova, a treia oară la rând când îi pune capăt parcursului la AO, după 2012 şi 2013. Sharapova pare să-i fi descifrat jocul Makarovei, o jucătoare incomodă pentru atâta lume. De la meciul cu Panova, în care a evitat cu greu o ieşire prematură, Maria pare a fi în alertă maximă: extra motivată şi concentrată, hotărâtă să nu mai lase portiţe adversarelor. Serviciul a ajutat-o în mod deosebit azi, iar de partea cealaltă, Makarova a fost neinspirată, făcând prea multe neforţate (29) şi doar 11 winnere. Loviturile plate şi adânci ale Mariei au fost o dilemă de nerezolvat pentru Makarova, care a pierdut în plus multe puncte jucate pe serviciul doi.

Ca fapt divers, Makarova s-a plâns, după meci, într-un interviu acordat în rusește, despre tacticile Mariei, sugerând că aceasta nu se „comportă fair în unele ocazii” – cu referire la timpul peste limita de 20 de secunde pe care și-l ia Maria între puncte – și că a lăsat strategiile Sharapovei să-i distragă atenția și să o abată de la planul de joc. 

Maria şi-a făcut foarte bine datoria până acum: a luptat când a fost nevoie, şi-a afirmat dominaţia şi a defilat când a trebuit. Iat-o deci în finală pentru a patra oară la Melbourne, şi de cealaltă parte a fileului o va aştepta jucătoarea care i-a pus cele mai mari probleme de-a lungul carierei, nuca tare pe care n-a mai reuşit s-o spargă în ultimii 10 ani: Serena Williams. La fel ca Sharapova, şi Serena a tras o sperietură zdravănă, contra lui Garbine, meci care a zgâlţâit-o serios şi a pus-o în alertă. De atunci, Serena şi-a ridicat nivelul şi a cam măturat tot în cale.

Asupra Mariei, Serena Williams are un ascendent moral care s-a dovedit insurmontabil pentru rusoaică până acum. Jocurile lor sunt similare, de forţă maximă din spatele terenului, cu o mică mare diferenţă: Serena poate lovi mai tare şi mai variat. Orice face Maria, Serena poate să facă mai bine. Mai este apoi the jolly joker, adică serviciul Mariei, care nu ştii încotro va vira: ori la bal ori la spital. Şi în meciurile contra Serenei, unde presiunea returului este zdrobitoare, serviciul Mariei tinde să vireze către spitalul de urgenţă.
Va fi un meci între două veterane experimentate, care se ştiu una pe cealaltă ca pe propriul buzunar.

Diferenţa este că Serena (care și-a asigurat, prin calificarea în finală locul 1 indiferent de rezultatul de sâmbătă) a mai îmbătrânit un pic, şi de la 30 de ani încolo, un an atârnă din ce în ce mai greu pentru un sportiv profesionist. Sharapova pare într-o formă fizică foarte bună şi dacă Serena greşeşte destul cât Maria să poată transforma meciul într-o bătălie fizică, am putea avea un meci mai echilibrat decât ultimele lor întâlniri. Pe de altă parte, Serena este mereu extra motivată când joacă cu Maria şi cred că ştie cât e de important să strivească din start celebrul spirit de luptător de guerrillă al Sharapovei. Cred că Serena va câştiga în două seturi, cu condiţia să joace bine de la început şi s-o înfrângă psihic pe Maria. Dacă nivelul lui Williams fluctuează, Sharapova are o şansă mare, cu condiţia să-şi ţină firea şi să uite ultimii 10 ani. Greu, dar ca fan care nu mai vrea să vadă încă un meci fără suspens, sper să se întâmple a doua variantă şi să avem o finală disputată.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi