Love-story-ul Azarenka – Australian Open merge mai departe. Serena, Stan și Novak au trecut cu bine în optimi

Filmul de aventură „Vika la Melbourne” a continuat azi cu partea a treia, în care, greu de crezut dar adevărat, personajul principal a dat peste o jucătoare care o depăşeşte la arţag: Barbora Zahlavova Strycova, zisă şi BZS (din motive evidente). Cehoaica are un tenis solid (ca toţi jucătorii cehi) asezonat în plus cu un joc competent la fileu, antrenat la dublu. Mai are, de asemenea, un temperament foarte expresiv şi o lipsă de constanţă de la un punct la altul care alimentează acel temperament şi produce cea mai largă gamă de reacţii pe care le-am văzut vreodată pe un teren de tenis. Pe lângă obişnuitele priviri lungi şi monoloage către lojă, pe lângă braţe aruncate spre cer şi rachete trântite, am mai avut parte de ţipete, pantomimă, încurajări bilingve, stropşiri la copiii de mingi, false cereri de prosop („dă-mi prosopul ăla odată!” ca după ce-l primea să-l arunce imediat înapoi „ce să fac cu el?”) căderi pe jos stilul „bătălia de la Plevna” sau stilul „tragedie greacă, actul trei” şi favorita mea, la sfârșitul setului doi: o alunecare ca o deposedare de fotbal incompletă, redresată în ultimul moment cu răsucire la sol gen figură de breakdance sau piruetă pe gheaţă.

Mai punem peste toată această coregrafie faptul că au fost cam un milion de breakuri (cu aproximaţie), lovituri senzaţionale urmate de out-uri de un metru, sau volee care fie sfidau gravitaţia, fie ratau cu poarta goală. Cu mâna pe inimă mă bucur că nu sunt fană a niciuneia şi am putut să iau meciul drept o partidă distractivă în timp ce-mi luam micul dejun şi nu un motiv de preinfarct dis de dimineaţă.

Acum, partea serioasă e că Victoria îşi doreşte tare mult să facă treabă bună la AO. A fost surclasată la capitolul melodramă, dar nu şi la tenis. N-a fost cea mai bună partidă ai ei la acest turneu (o statistică: târziu în setul doi, avea ZERO winnere făcute cu forehandul) dar a suplinit prin ce suplinesc campionii: încăpăţânare, scrâşnete de dinţi şi memorie scurtă. A ajutat de asemenea că oscilaţiile din jocul ei nu au fost atât de violente ca cele din jocul Barborei. Chiar dacă a greşit, Azarenka a ţinut cumva mai mult mingea în teren şi n-a făcut atâtea cadouri ca adversara sa.

Acum, întrebarea mea este: pentru Azarenka, a fost acest meci sughiţul obligatoriu care apare la un moment dat pe parcursul unei traiectorii lungi la un Slam sau este cumva un semn de oboseală, fizică sau mentală, care se va accentua de acum înainte, dată fiind pauza mare competiţională şi lipsa de meciuri consecutive de până acum? Probabil va trebui să aşteptăm meciul următor cu Cibulkova pentru a afla. Nu ştiu dacă Azarenka este favorită la titlu, dar de vrut, vrea cu siguranţă. Acum, să vedem dacă şi poate.

Dacă nu aţi văzut-o azi cu BZS, nu rataţi meciul contra Cibulkovei, alt temperament şi joc exploziv care va fi ultramotivată să câştige: îşi apără la Melbourne cam jumătate din punctele pe care le are în clasament. Meciul câştigat contra lui Alize Cornet a arătat destul de clar că Cibulkova n-are altă variantă decât victoria. A salvat şase mingi de set şi a tras cu dinţii mai mult de-o oră pentru a-l lua în sfârşit pe primul cu 7-5, pentru a defila în al doilea cu 6-2.

Surorile Williams au trecut şi ele, după ce au jucat în paralel cu jucătoare mult mai tinere. Au avut o evoluţie similară, pierzând amândouă primul set cu 6-4 dar au pus la cale nişte reveniri fulminante. Serena a părut iar înceată în debutul partidei cu Svitolina, o jucătoare care atrage din ce în ce mai multe laude pentru tenisul ei atletic şi natural, dar s-a deşteptat încă de la începutul setului doi. Venus, departe de zilele ei de glorie, a aşteptat un pic mai mult (până în tiebreak), ca să declanşeze sprintul contra Camillei Giorgi. „Mai ştiu încă nişte trucuri” a spus ea la conferinţă. Va avea mare nevoie de toate trucurile pe care le ştie în turul următor, când se va întâlni cu „magiciana” Aga Radwanska, care a trecut în două seturi de Lepchenko. Venus n-a mai ajuns în săptămâna a doua la un GS de la Wimbledon 2011.

Cât despre Serena, odată ce s-a trezit şi ea, s-a apucat serios de muncă. A stat în schimburi, a avut răbdare şi şi-a găsit încet încet jocul câştigător. Odată ce l-a găsit a fost de neoprit, ca de obicei. Setul trei a fost un antrenament cu public pentru Williams, iar pentru Svitolina s-a soldat cu un covrig. În interviu, Serena a spus ca revenirea lui Venus a motivat-o: „M-am uitat la scor şi am vazut că avea 4-1. Mi-am spus: „Haide, Serena, poţi şi tu!” Williams va înfrunta poimâine altă jucătoare tânără care loveşte puternic: Garbine Muguruza. Ca Williams, i-a servit şi ea un covrigel în decisiv Timeei Bacsinszky. Spre deosebire de Svitolina, Muguruza are două avantaje: e ceva mai experimentată şi a scos-o pe Serena anul trecut la Roland Garros. Sau faptul că a scos-o pe Serena e un dezavantaj? Williams: „Faptul c-am pierdut la ea m-a ajutat. Voi fi pregătită.” Ohoh.

Şi la capitolul surpriza turneului o avem pe Madison Brengle, care a intrat în a doua săptămână şi în top 50 cu victoria contra compatrioatei Coco Vanderweghe. Nimeni n-a văzut-o venind, dar se zvoneşte că aduce cu Clijsters la lovituri, ceea ce nu e un zvon tocmai rău.

ATP: Stan și Nole fac pași siguri către o nouă reîntâlnire

Milos Raonic şi-a făcut până acum loc prin tablou cu o eficienţă tăcută care, zic unii, ar trebui să-i cam îngrijoreze pe adversarii viitori. Ultima victimă a fost Benjamin Becker în trei seturi şi martorii spun că Raonic joacă un tenis îmbunătăţit, cu un forehand care merge ceas. Se pare că unul dintre motive este pierderea a şase kilograme, decizie pe care Milos a luat-o la sfârşitul anului trecut, după ce s-a accidentat la picior. Gata cu nucile macadamia, şi-a spus el. „Am început să mă simt imediat mai bine, şi dormeam mai bine pentru că nu mai mâncam târziu.” Tenisul este un sport de agilitate în care cel mai bun tip de fizic este cel longilin, fără prea multă masă musculară care poate îngreuna mişcarea pe teren. Raonic a făcut bine c-a slăbit: a ajuns imediat în finală la Brisbane şi acum pare un candidat periculos la ultimele faze ale AO.

În meciul următor, se va vedea cu Feliciano Lopez, care are ca motiv pentru ajungerea în optimi nu neapărat o dietă sau fitness îmbunătăţit, ci… norocul. Bine şi aşa. Feli a salvat mingi de meci cu Denis Kudla şi a fost condus cu două seturi şi două breakuri în turul doi, când Mannarino a binevoit să se îmbolnăvească. Azi s-a mobilizat şi n-a mai lăsat-o doar pe Lady Luck să-i facă treaba pe teren. A salvat totuşi 10 mingi de break din 11, ceea ce e un pic norocos, nu? Nu şi când îl ai adversar pe Crazy Jerzy, care nu trebuie nicodată „subestimat” când vine vorba de punctele mari. Clasicul ăla de cinci seturi contra lui Monfils n-a fost nici el o idee prea bună pe termen lung Jerzy, nu-i aşa?

Alt jucător care s-a strecurat ca un ninja tăcut în săptămâna a doua este nimeni altul decât Stan Wawrinka, care a trecut în trei seturi de Nieminen azi şi ar trebui să treacă şi de Garcia Lopez în turul următor. Te pomeneşti că Stan the Man îşi va apăra titlul aici? Până acum e în grafic: meciuri fără vâlvă, economie la combustibil, pe principiul „un Slam nu se poate câştiga în prima săptămână, se poate doar pierde”.

Kei Nishikori s-a bâlbâit niţel în primul set cu Steve Johnson, şi a făcut o dublă la momentul cel mai puţin potrivit: în tiebreak, la 7-7. Kei s-a dezmeticit la timp, şi pe modelul Williams le-a câştigat pe următoarele. În cursa lui către un Slam, Nishikori are un adversar serios: statistica. Dânsa zice că niciun jucător sub 6 feet (asta e cam 1.80?) n-a mai câştigat un Grans Slam de mai mult de 10 ani. Kei este singur împotriva statisticii, zic să-l susţinem: Hai, ăsta micu! Oricum ar fi, Kei va avea de alergat în următorul meci. Adversarul se va decide între Ferrer şi Simon, care sunt încleştaţi acum în ceea ce va deveni cu siguranţă încă un clasic minor de cinci seturi specifice primei săptămâni la Slamuri.

L-am lăsat la urmă pe Novak Djokovic, care a fost Novak contra lui Verdasco, care a fost Verdasco. Uneori, raportul unor meciuri e scris dinainte: suntem ceea ce suntem, nu ne schimbăm aşa cu una cu două. Fernando va juca prost în punctele cheie, Novak va juca bine. Meciul s-a decis în tiebreakul primului set, în care Fernando n-a putut găsi terenul când a contat mai mult (adică de la 5-5 încolo) şi în debutul setului doi, când acelaşi Fernando şi pierdut imediat serviciul în timp ce Novak s-a îmbăţoşat şi a salvat trei mingi consecutive de break cu trei servicii nereturnabile. Ce altă fază ar putea rezuma mai bine care e diferenţa între cei doi? Djokovic poate să răsufle uşurat şi c-a scăpat de Isner în următorul tur. Cui pe cui se scoate şi servobot pe servobot. Muller, învingătorul lui Big Izzy, este totuşi un servobot de talie mai mijlocie, Novak mai poate cred să mai clipească pe alocuri fără să se trezească că a pierdut setul. Sper ca Muller să nu fie pentru Novak „sughiţul” de care vorbeam mai sus. Djokovic are lucruri importante de făcut la Melbourne.

Florin Mergea urmează să-i întâlnească, alături de Dominic Inglot, pe frații Bryan, în turul III al turneului masculin de dublu.

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 24, 2015

Horia Tecău și Jean Julien Rojer și-au aflat adversarii pentru optimi la dublu: E. Butorac / S. Groth, favoriții 12.

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 24, 2015

Optimi, feminin Serena-Muguruza Cibulkova-Azarenka Keys-Brengle Venus-Aga Goerges-Makarova Wickmayer-#HALEP Bouchard-#BEGU Peng-Sharapova

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 24, 2015

Optimi masculin: Djokovic-Muller Lopez-Raonic Wawrinka-GGL Nishikori-Ferrer Berdych-Tomic Anderson-Nadal Murray-Dimitrov Seppi-Kyrgios

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 24, 2015

La ce oră joacă fetele noastre mâine: Irina Begu – Eugenie Bouchard, de la ora 2:00 AM; Simona Halep – Yanine Wickmayer, de la ora 10:00 AM

— Treizecizero.ro (@treizecizero) January 24, 2015