România a pierdut cele două meciuri din ziua a treia a meciului cu Austria, manșa încheindu-se 4-1 pentru gazde, dar nu înainte de a mai strecura ceva îndoieli în sufletul fanilor austrieci. Premiat pentru evoluția excelentă din meciul de dublu câștigat de români cu o zi înainte, Nicolae Frunză s-a ținut excelent în meciul cu Dominic Thiem, și n-a lipsit mult să-și treacă în cont un set contra mai titratului său adversar.
Fără să-și arate clasamentul (611), Nicu a adus același joc curajos pe care îl văzusem la dublu, la care a atașat și o atitudine pe măsură, fără să pară că e apăsat de eventualul stres dat de debutul la simplu în Cupa Davis, sau de faima oponentului. Și-a asumat riscuri, a lovit variat, a căutat să scurteze punctele și a stat adesea bine și în cele lungi; s-a agățat și a refuzat să se predea când scorul i-a devenit rapid dezavantajos în primul set. Thiem a condus cu 2-0 și 4-2, dar Frunză a revenit excelent dintr-un game în care era condus cu 40-0 și a recuperat break-ul. Când a servit ca să rămână în set la 4-5 a reacționat din nou foarte bine sub presiune, apoi a amenințat cu surpriza, făcând imediat break-ul, iar când a servit pentru set, s-a apropiat la două puncte de câștigarea lui. Din păcate, n-a putut ajunge mai departe de atât; Thiem și-a arătat, în cele din urmă, clasamentul la punctele mari, jucând mai bine atât acest tiebreak, cât și cel care a urmat în setul al doilea, după un set fără break-uri. Nicolae a mai pornit o cursă de urmărire în setul al treilea, revenind de la 4-1 la 4-3, dar s-a recunoscut învins după 2 ore și 23 de minute.
Meciul s-a jucat pe o zgură grea, după o ploaie care a amânat startul jocului cu două ore și jumătate, iar la finalul lui, Thiem l-a lăudat pe Nicu pentru replica dată: „El a jucat foarte bine; de fapt, arătase deja la dublu că poate juca bine”, a spus Domi, adăugând apoi că lui i-a lipsit viteza pe care și-ar fi dorit-o în acest weekend, dar și mai multă agresivitate. „Dar obiectivul a fost să câștig în trei seturi și am reușit”.
Gerald Melzer a câștigat apoi cu Bogdan Borza ultimul meci, 6-1, 7-5, o partidă la care au rămas în jur de 2.500 de spectatori. Gazdele austriece au fost foarte încântate de reușita lor, considerând evenimentul, laolaltă cu rezultatul lui, cu atmosfera din echipă și cu cei aproape 9000 de fani adunați în cele trei zile, o „gură de oxigen pentru tenisul austriac”, conform președintelui federației austriece. În funcție de disponibilitatea lui Thiem pentru la anul, echipa lui Stefan Koubek ar vrea să folosească acest entuziasm și să încerce promovarea în Grupa Mondială.
Dincolo, România se întoarce învinsă, dar cu ceva motive să nu privească încrâncenată la acest meci. S-au văzut destule lucruri bune în meciurile de simplu, iar victoria de la dublu a fost importantă, așa cum e mereu important să lupți, chiar dacă probabilitățile nu te ajută, iar diferența de valoare e foarte mare.
E important și cum pierzi. Componența echipei nu anunța prea multe, dar rezultatul final e onorabil, și e important ca tinerii folosiți în Austria să ia cu ei mai departe această experiență și s-o folosească în circuit cât mai repede. Pe de altă parte, rezultatul nu poate fi glorificat. E o înfrângere care oglindește destul de cinstit situația reală a tenisului masculin românesc: gol la simplu dacă lipsește Marius Copil, mereu cu o soluție competentă la dublu, chiar dacă lipsește unul dintre cei doi jucători de super nivel pe care îi avem în această probă.
Urmează meciul decisiv pentru menținerea în Grupa Euro-Africană, în deplasare în Israel (20-22 octombrie). Dacă pierdem, coborâm un nivel; partea bună e că România ar trebui să poată câștiga chiar și cu lotul subțiat, contra unui adversar care se bazează aproape în întregime pe Dudi Sela. Dacă Marius Copil va reintra în echipă, la dublu reușim să facem punct, iar unul dintre puștii care va fi titularizat la simplu va juca la fel de curajos precum Nicolae Frunză în acest weekend, avem șanse bune să rămânem încă un an în Grupa 1.