Dintr-un turneu masculin haotic, cine se desprinde? Rafa are o oportunitate mare la un nou Slam. Delpo îi stă în față

”Doar Carreno-Busta n-a avut nicio problemă până acum. Restul, toți ne-am chinuit.” Dacă îmi zicea cineva că Federer va declara așa ceva după sferturile de finală, aș fi râs ca la o glumă bună. Deși nu este chiar în aceeași stare tumultoasă ca circuitul feminin (unde nu mai puțin de opt jucătoare aveau șanse să urce pe locul 1 înainte de US Open), ATP nu-i departe. Aș zice că-i într-o stare semi-tumultoasă: cu jumătatea inferioară decimată încă din primele tururi, iar sus, cu un reprezentant #NextGen ne-cap de serie (Rublev) strecurându-se până în sferturi.

Lumea a stat cu ochii pe cele două jumătăți, ce-i drept, din motive diferite. Sus, ca să vedem dacă se va întâmpla în sfârșit Fedalul newyorkez, și dacă nu, cine se va pune în calea sa. Iar jos, ca să vedem cine va avea sângele rece ca să profite de această mană cerească a tragerii.

Acum știm: de data asta, Rafa a ajuns la întâlnire, dar Juan Martin Del Potro s-a pus de-a curmezișul și a expus forma nesatisfăcătoare a lui Federer, iar jos, veteranul Kevin Anderson, cu o mentalitate mult mai agresivă și pozitivă și Pablo Carreno-Busta, cu una lucidă și echilibrată, au răzbit până aici. Sunt două semifinale cum nu se poate mai diferite, și ca rezonanță a numelor, dar și ca povești.

Federer a recunoscut că nu a jucat destul de bine de-a lungul turneului ca să aibă pretenția să fie în semifinală. Pregătirea insuficientă din cauza spatelui s-a văzut în primele două tururi, unde abia a câștigat în cinci seturi. ”Știam că cei trei stâlpi (fizic, mental, joc) nu erau la parametrii optimi. Am avut mereu senzația că dacă dau peste un jucător suficient de bun, nu va mai depinde doar de mine rezultatul.” Acest lucru s-a întâmplat contra lui Del Potro, care a avut timp să-și vindece răceala din meciul cu Thiem, și care teoretic avea și armele și experiența necesare să-l scoată pe Federer din ale lui. Era doar o chestiune de execuție și azi-noapte Juan Martin a executat mai bine decât Federer: a folosit cu eficiență serviciul și forehandul, a rezistat bine pe rever (aruncând de pe partea stângă chiar câteva passinguri sau lovituri de finețe în momente cheie), dar cel mai important, cum a remarcat și Federer, a fost că a jucat mai bine punctele mari. Iar cele mai mari au fost în tiebreakul setului 3, unde Federer a ratat patru mingi de set.

A fost acela momentul de cotitură? ”Dacă aș fi câștigat, da” a spus Federer. ”Dar dacă e să ne uităm la tot meciul, au fost multe lucruri pe care le-am ratat pe parcurs. Erori pe care nu le fac de obicei, voleuri date în gard, mingi în fileu.” Federer a arătat și spre plasamentul serviciului sau spre returul nesatisfăcător ca posibile cauze, care, cumulate cu restul, explică rezultatul final. ”Juan Martin a fost jucătorul mai bun azi. Într-un fel, mă bucur că a ajuns el în semifinală, pentru că are șanse mai multe decât mine să facă un meci bun contra lui Rafa.”

Chiar, cum stă Rafa? După ce l-a expediat rapid (și previzibil) pe Rublev, jocul său a fost rezumat foarte bine de Federer: ”Rafa joacă în parametrii săi normali.” Adică nu a fost scos cu adevărat din zona de confort de niciunul dintre adversari. A pierdut câte un set în două meciuri, dar atât. Del Potro este primul adversar cu adevărat periculos, care îl poate bate, pentru că a mai făcut-o și are armele necesare. Nu mai e niciun secret că Delpo este, dincolo de lacrimi și de aparența sa de uriaș gentil, un competitor redutabil și un jucător de meciuri mari. La New York este mai cu seamă periculos, datorită amintirilor bune din trecut (nu contează că au trecut 8 ani de când a luat titlul aici, un fost campion va juca mereu cu un plus de încredere și afecțiune un turneu pe care l-a câștigat în trecut, iar Delpo este un jucător eminamente emoțional) și suportului fanilor argentinieni. Sunt două elemente care nu trebuie ignorate, pentru că pot schimba soarta unui meci (după cum am văzut în optimile contra lui Thiem). ”Pe acest teren mă simt ca acasă”, a declarat Juan Martin imediat după victoria contra lui Federer, în timp ce fanii argentinieni sărbătoreau încă în tribune.

De partea sa, Nadal simte cât de mare este oportunitatea: ”Sunt în semifinale, de acum înainte totul e de câștigat.” Obiectiv vorbind, Rafa este favorit: e liderul mondial, și chiar dacă hardcourtul new-yorkez nu a fost tot timpul prietenos cu jocul său, este totuși dublu campion aici și săptămânile acestea a jucat suficient de solid cât să nu-și bată singur cuie în talpă și să câștige din ce în ce mai ușor. Del Potro este cel mai periculos și experimentat jucător pe care îl întâlnește, dar și el are o aripă slabă, și dacă nici Rafa nu poate specula un rever vulnerabil… atunci cine? Situația este destul de interesantă și echilibrată: Rafa are de partea sa forehandul de stângaci, experiența și spiritul feroce care simte aroma unui titlu de Grand Slam, Delpo serviciul și forehandul, încăpățânarea sa molcomă și susținerea îndrăcită a fanilor argentinieni. Vamos contra Vamos: e posibil ca aceasta să fie adevărata finală pentru că cel mai probabil cine va ieși de aici va câștiga și titlul.

Pe partea cealaltă, creditez acest US Open cu descoperirea lui Carreno-Busta ca jucător, dar mai ales ca om cu o personalitate extrem de plăcută și o minte brici. Până acum, stilul său de joc mi-era un pic neclar. Cineva l-a caracterizat ca ”somebody who plays smaller than he is”, surprinzând ideea că are un joc bazat pe o soliditate uniformă mai degrabă decât pe forța brută a unei lovituri. Dacă vreți însă să înțelegeți cât de interesant gândește, vă recomand să-i ascultați conferințele (nu cele în engleză, ci cele în spaniolă). Am ciulit urechile când l-am auzit spunând, după victoria contra lui Shapovalov, că și-a dat seama că-l poate bate pe canadian… după ce acesta i-a făcut primul break. ”Pare ciudat, știu. Dar era primul nostru meci și după ce mi-a făcut break, m-am întors către loja mea și le-am spus că pot să-l bat”.

Pe lângă atitudinea modestă, Carreno-Busta pare un jucător inteligent și intuitiv, care simte bine adversarul și e capabil să vadă potențialul unui meci chiar când scorul nu este în favoarea sa. Va avea nevoie de toată puterea sa de deducție și de jocul său echilibrat contra lui Anderson, căruia nu i-a luat niciun set în cele două meciuri jucate până acum. Cel de-al doilea este poate și cel mai relevant: s-a petrecut anul acesta în Canada (6-3, 7-6). Anderson, un veteran de 31 de ani care este în premieră în semifinala unui Slam pune succesul său pe seama atitudinii îmbunătățite cu ajutorul unui mental coach. De felul său rezervat și predispus de a sucomba sub presiunea scorului în meciurile cu miză, sud-africanul a surprins la US Open printr-o atitudine mai înflăcărată și proactivă în timpul meciurilor.

***

În noul Shop 30-0 ai o ofertă specială, valabilă doar pe perioada US Open, la un preț avantajos: un pachet revistă 30-0 Pe Curat 2017 + tricou „Vam10s”. Numărul pachetelor rămase disponibile este limitat.

Sau îți poți lua doar tricoul, fără revistă. De aici.

Aruncă un ochi în Noul 30-0 Shop, aici