Cele mai importante momente ale sezonului 2014 în tenis (prima parte)

Ca în fiecare an, încheiem anul pe Treizecizero cu articolul dedicat celor mai importante 30 de evenimente ale anului în tenis. Precum în articolele dedicate sezoanelor 2011, 2012 și 2013, topul păstrează o balanță între rezultatele românilor și cele de interes general. Fără să aibă pretenția că este perfect, Top Treizeci surprinde cele mai relevante episoade pe care le-am urmărit cu toții în 2014. 

 

30. „Băieții răi” au devenit de încredere

Foarte talentați, personaje interesante, care intrigă, dar, în același timp, surse inepuizabile de dureri de cap: este eticheta potrivită atât pentru Ernests Gulbis, cât și pentru Gael Monfils, doi jucători care frustrează în aceeași măsură în care atrag. Dar, față de alți ani, realitatea e că sezonul celor doi a fost chiar bun. Niciunul nu și-a atins încă potențialul maxim, dar parcă niciunul nu l-a mai irosit precum de obicei. Ernie a atins punctul culminant la Roland Garros, unde l-a învins pe Roger Federer, apoi a confirmat învingându-l și pe Berdych, înainte de a capota în semifinala cu Djokovic. Parcă consumat de această performanță, letonul s-a calmat în jumătatea a doua, dar a acumulat suficient cât să termine anul pe locul 13. La rândul său, Monfils a fost la un punct distanță de o semifinală la US Open, învins de același Federer, și a jucat sferturi la RG, unde poate că ar fi trebuit să livreze mai mult în sfertul cu Andy Murray, în care a pierdut frustrant decisivul cu 6-0. Dar faptul că Gael a devenit, la final de sezon, cel mai de încredere jucător din lotul Franței în finala Cupei Davis spune multe despre progresul făcut de inimitabilul Monf. Pentru 2015, planurile sale par și mai serioase. Un Slam pentru Gael la un moment dat? Nici în Cilic nu credea nimeni. Niciodată să nu spunem niciodată.

29. Accidentări și absențe

Cea mai îndelungată absență de top de peste an a fost cea a lui Juan Martin Del Potro, care și-a închis sezonul după Dubai, pentru a se putea opera la încheietura mâinii stângi. Delpo, omul așteptat să le opună rezistență celor din Big Four, a ajuns între timp până pe locul 137, iar în offseason au apărut zvonuri cum că durerile s-ar fi întors. Del Potro își va face reapariția în circuit în ianuarie și e de urmărit cât de repede va putea, sau dacă va putea, să redevină competitiv.

Rafa Nadal și-a completat și el trista colecție de accidentări cu un hattrick nedorit: dureri la spate, dureri la încheietură și o operație de apendicită, toate acestea împiedicându-l pe spaniol să se păstreze competitiv în a doua jumătate a anului. Tommy Haas sau Nicolas Almagro au dispărut și ei pentru perioade îndelungate, Janko Tipsarevic a ieșit din peisaj cu totul. Dincolo, la fete, Jamie Hampton și Laura Robson, două jucătoare solide din noul val, n-au putut să joace mai deloc din cauza accidentărilor. La Robson, lucrurile se complică, pentru că ea va rata deja și AO 2015.

28. Seria de rezultate a lui David Goffin

Belgianul a fost revelația tăcută a anului: a câștigat în liniște mai multe meciuri ca oricând și s-a catapultat 91 de locuri în clasament după o jumătate de sezon spectaculoasă. În vârstă de 23 de ani, Goffin ocupa locul 106 în lume atunci când a fost eliminat de Andy Murray, în primul tur la Wimbledon. Din acel moment, Goffin s-a îmbarcat într-o serie de 25 de victorii consecutive, timp în care a cucerit 3 titluri în turneele challenger, plus primul trofeu ATP al carierei, la Kitzbuhel. După US Open, Goffin a mai început o serie, cucerind titlul la Metz și ajungând în finală la Basel. Finalul de an l-a găsit pe locul 22. Goffin va trebui să confirme acum la un nivel și mai înalt, dar cel puțin un lucru e clar: David nu mai e doar puștiul care s-a remarcat în 2012 la Roland Garros pentru că i-a dat o replică solidă idolului său, Roger Federer. 

27. Frații Bryan au trecut de 100 de titluri în carieră

Într-un circuit despre care poate nu se vorbește atât de mult pe cât ar trebui, cel de dublu, performanțele reușite de frații Bryan depășesc imaginabilul. În fapt, legendarii gemeni americani au ajuns la performanța de a transforma extraordinarul în banal: știre e atunci când ei pierd, nu când câștigă. Anul acesta, frații Bryan au luat un singur titlu de Slam (ca și cum asta ar fi puțin), dar simbolistica a fost grozavă: turneul câștigat la US Open a fost, de asemenea, și titlul cu numărul 100 din cariera celor doi. Ceva mai târziu, ei au câștigat și Turneul Campionilor, încheind pentru a 10-a oară sezonul pe primul loc în clasamentul de dublu. Un deceniu de excelență.

26. Nick Kyrgios, Belinda Bencic – Newcomerii anului

La 17 ani, Belinda Bencic se poate lăuda deja cu un sfert de finală într-un turneu de Grand Slam, performanță reușită la US Open. Cu o armată de manageri și de sponsori în jurul ei, Bencic a fost văzută întotdeauna ca o promisiune de top, iar elvețianca a început deja să confirme, poate chiar mai repede decât i s-ar fi cerut.

La rândul său, Nick Kyrgios are deja aerul unui star, iar dacă 2014 a fost doar un teaser, atunci viitorul arată spectaculos pentru explozivul australian în vârstă de 19 ani. Nu oricui îi e la îndemână să-l bată pe Nadal, să salveze nouă mingi de meci înainte de a-l învinge pe Gasquet și să joace astfel sferturile de finală la Wimbledon încă de la prima sa apariție la acest turneu. Deja pe locul 52 mondial, Kyrgios și-a atras mulți fani de partea sa cu o personalitate relaxată, nonșalantă.

Ana Konjuh (cea mai tânără jucătoare din Top 100 WTA, la numai 16 ani), Taylor Townsend, Madison Keys sau Dominic Thiem și Borna Coric sunt alte nume care s-au remarcat anul acesta din rândurile noii generații.

25. Finala Irinei Begu de la Moscova

După ce a început anul navigând prin turneele challenger din America de Sud în căutare de puncte care s-o salte în clasament, Irina Begu l-a încheiat mult mai aproape de nivelul ei real. Finala jucată la Moscova, cea mai importantă a carierei, a propulsat-o pe Irina în postura de a doua româncă din clasamentul WTA, după Simona Halep. La Moscova, Irina a câștigat contra a două jucătoare de Top 20 și a pierdut o finală strânsă cu Anastasia Pavlyuchenkova. Rezultatul a adus-o la numai patru locuri distanță de cea mai bună clasare a carierei (locul 42 la acest moment), iar ca 2014 să fie reușit până la capăt, Irina a completat și cu două titluri la dublu.

24. Revirimentul reușit de Wozniacki și de Ivanovic

Wozniacki și Ivanovic au mai multe puncte în comun: ambele au jucat finale de Slam, ambele au fost pe locul 1, fiecare se bucură de aprecierea unui număr important de fani. Dar ultimele sezoane n-au fost grozave pentru niciuna, astfel că revenirile lor de anul acesta se califică drept un eveniment important. Caroline a încheiat sezonul câștigând 34 din ultimele 44 de meciuri jucate și, după ce la un moment dat era la un pas să iasă din Top 20, daneza a jucat finala la US Open și a revenit în Top 8, jucând poate cel mai bun tenis al carierei, în special la Turneul Campioanelor. La rândul ei, Ana a avut un an mult mai constant, ceea ce s-a tradus în cel mai mare număr de victorii din tot circuitul feminin (58) și patru titluri, un career-best. Ivanovic n-a strălucit la fel și în Slamuri, dar asta nu face anul ei mai puțin reușit.

23. Cea mai drastică înfrângere din cariera Serenei Williams, provocată de Simona

Când s-a făcut tragerea la sorți a Turneului Campioanelor, Serena Williams era considerată marea favorită a unei grupe în care Halep, Ivanovic și Bouchard urmau să se lupte pentru poziția a doua. Dar diferența între calcule și realitate a fost imensă. Serena și Simona și-au câștigat meciurile din prima rundă, pregătind terenul pentru întâlnirea directă din etapa a doua. Nimeni, absolut nimeni nu a anticipat ceea ce avea să urmeze. Ajutată, corect, și de ziua off a Serenei, Simona a jucat senzațional, administrându-i liderului mondial cea mai usturătoare înfrângere din carieră la nivel de senioare. Se mai întâmplase o singură dată ca Serena să ia doar două game-uri într-un meci, în 1998, când abia intrase în circuit. Dacă primul set a fost într-un singur sens, setul doi a fost mult mai echilibrat decât o arată scorul, cu Simona salvând mingi de break în patru game-uri consecutive, într-o perioadă a jocului când Serena reintrase în meci. În ciuda tentației de a considera rezultatul un accident, povestea setului doi și felul în care l-a câștigat îi face dreptate româncei.

Rezultatul a făcut valuri la nivel mondial și a condus la o situație complicată: soarta Serenei a ajuns în mâinile Simonei, care, prin setul luat Anei Ivanovic în ultima rundă, a calificat-o pe Williams în semifinale. Ulterior cele două s-au reîntâlnit în finală, unde Serena și-a luat revanșa cu un scor similar de dur, 6-3, 6-0. Dar dacă victoriile Serenei cu astfel de scoruri sunt considerate normale, înfrângerile sunt cele care șochează. Învingând-o pe Williams cu 6-0, 6-2, Halep a mai adăugat o performanță pe o listă din ce în ce mai frumoasă. Acum, toată lumea tenisului așteaptă deja următoarea întâlnire dintre cele două.

22. Raritatea finalei de la Turneul Campionilor

Ce începe prost, se termină și mai prost. După ce, ani la rândul, ne-am obișnuit să privim turnee de o calitate extraordinară, sezonul în ATP s-a încheiat bizar, cu una dintre cele mai plicticoase ediții ale Turneului Campionilor din memoria recentă, competiție la care, cu o excepție (Federer – Wawrinka), suspansul a lipsit cu desăvârșire. Coșmarul organizatorilor a fost dus la capăt de neașteptata evoluție de evenimente din ziua finalei. Afectat de o accidentare la spate petrecută în timpul ultimelor puncte ale maratonului cu Wawrinka din semifinale, Federer a luat rara decizie de a nu intra pe teren în finală, una dintre cele mai dramatice retrageri din istoria tenisului și fără precedent în istoria evenimentului. Pentru Federer însuși a fost o raritate: cu aceasta, elvețianul totalizează doar trei retrageri în întreaga lui carieră.

21. Eugenie Bouchard – trei semifinale de Slam, career high pe locul 5

Jucătoarea canadiană este cea mai neașteptată apariție în elita WTA a acestui sezon, pe care l-a început de pe locul 32 și l-a încheiat pe locul 5. După acest tur de forță, poate că înfrângerile categorice din Singapore și impresia de final ar trebui privite cu mult mai multă îngăduință. Mai important că a pierdut trei meciuri din trei la Turneul Campioanelor e că Eugenie s-a calificat acolo, performanță pe care probabil că nimeni n-ar fi anticipat-o în ianuarie. Bouchard a fost singura sportivă din ambele circuite care a jucat semifinale (sau mai mult) la primele trei turnee de Grand Slam ale sezonului, culminând cu finala de la Wimbledon, reușită în detrimentul Simonei Halep. Genie a mai scăzut din viteză în partea a doua a anului și, ce-i drept, nu a reușit vreo victorie cu adevărat memorabilă, dar să nu uităm elementarul: ea are numai 20 de ani și, teoretic, mult loc de îmbunătățit. Deocamdată, intersezonul i-a adus multe schimbări, atât în ce privește antrenorul, cât și agenția de impresariat. Una dintre cele mai mediatizate figuri din tenis, Bouchard va avea parte de suișurile și de coborâșurile clasice în astfel de situații, dar Genie lasă impresia că is here to stay.

Votează-ți momentele preferate ale anului în Premiile Treizecizero și poți câștiga premii totale în valoare de peste 5.000 RON 

 

Alte recapitulări: 

Cum a fost anul românilor în tenis

Best of: cele mai frumoase execuții ale anului

Top 5: cele mai bune meciuri ale sezonului 2014

Opt concluzii după finalul sezonului în ATP