Cum se prezintă Simona împotriva celor 3 rivale din Grupa Roșie de la Singapore

Turneul Campioanelor arată ca un mic Campionat Mondial al tenisului feminin. Într-un sport guvernat de termenul “tablou”, adică modalitatea de desfășurare a 99 la sută dintre turneele masculine și feminine, ideea de a aduce la un loc cele mai bune (sau cei mai buni, în cazul ATP Finals) jucătoare din lume și a le împărți în două grupe a câte patru stârnește alt tip de energii. Trei meciuri garantate pentru fiecare jucătoare, șanse la calificare decente chiar și dacă s-a început cu stângul în prima etapă și, peste toate, match-up-uri bune oriunde te-ai uita. Nu există trageri ușoare, nu există subterfugii, nu există conceptul de “culoar”. Dacă ai plecat cu titlul acasă, asta înseamnă că ai bătut cel puțin patru jucătoare din Top 10. Ceea ce echivalează cu legitimitate. Și aici intervine relevanța experiențelor anterioare, devine un indicativ semnificativ felul în care s-au descurcat jucătoarele în meciuri vs Top 10.

Spre exemplu, Simona Halep are cinci victorii versus Top 10 în 2014. Două dintre ele au venit contra unor jucătoare prezente în Singapore, Kvitova și Radwanska. O a treia a fost obținută în fața unei rezerve, Angelique Kerber. Iar, de-a lungul carierei, Simona a reușit victorii la toate jucătoarele prezente la WTA Finals, cu două excepții notabile: Serena Williams, căreia i-a luat doar un set în trei întâlniri, și Maria Sharapova, cu care a avut trei dintre cele mai strânse și mai spectaculoase meciuri ale anului, toate pierdute în trei seturi. Înaintea startului turneului, să vedem cum stă Simona în match-up-urile cu fiecare dintre rivalele din Grupa Roșie.

Eugenie Bouchard

Head-to-head 1-1
Pe hard 1-0
Ultimul meci direct, Wimbledon, semifinale, Eugenie Bouchard – Simona Halep 7-6, 6-2.

Ca și Simona, Eugenie Bouchard a strălucit la Slamuri anul acesta. Canadianca a jucat o finală și alte două semifinale, înainte de a mai slăbi ritmul pe hard. 2014 a fost anul în care Genie a făcut marele pas și s-a anunțat drept una dintre viitoarele nume grele ale tenisului feminin. Nu-i mai puțin adevărat că, pe alocuri, Bouchard a avut și parte de culoare bune, iar atunci când a intrat în Top 10 și așteptările au crescut peste noapte, s-a lovit și ea de un zid, ca mai toate jucătoarele care reușesc o ascensiune atât de fulminantă. Dar asta nu-i scade cu nimic din merite și nu înseamnă că perspectivele ei nu rămân la fel de promițătoare. Fapt evidențiat de multe voci cu autoritate din tenis, Bouchard are atitudinea potrivită pentru marile ocazii, intră mereu pe teren convinsă că “aparține”, în cuvintele lui Darren Cahill, și dezvoltă un joc cu care reușește de multe ori să creeze panică dincolo de fileu, grație stilului foarte agresiv. Bouchard îmbrățișează baseline-ul și generează forță și agresivitate pe ambele părți, luând mingea foarte repede și grăbindu-și adversarele într-un ritm foarte rapid, dificil de manageriat și de răspuns.

Genie are însă și destule lacune în joc, cel mai adesea fiind expusă de jucătoare precum Kvitova sau Sharapova, care fac aceleași lucruri pe care le poate face Bouchard, doar că mai bine, surclasând-o și la capitolul forță. Lipsa unui Plan B a rănit-o în destule ocazii, la fel cum a făcut-o și presiunea crescândă după intrarea în Top 10. Dar Bouchard este debutantă la Singapore, ceea ce ar trebui să îi mai ia din greutatea de pe umeri.

După ce a pierdut semifinala de la Wimbledon, o Simona Halep puțin tristă, dar senină, a avut o sclipire în ochi atunci când am întrebat-o despre un rematch cu Genie. “Ne vom mai întâlni noi”, a spus ea la Londra și, cu toate că bine mascat, mesajul era clar: Simona nu uită. Românca are motive să fie nemulțumită de cum au decurs lucrurile în acea zi și să-și dorească o revanșă. Meciul abia începuse când ea s-a accidentat la gleznă, suficient cât s-o scoată din ritm. Chiar și așa, setul 1 a fost echilibrat, Simona cedând cu adevărat abia în setul secund.

Când s-au întâlnit la Indian Wells, în primăvară, Simona a arătat ca o jucătoare mai matură și mai pregătită pentru un meci care presupune diverse schimbări de tactică și ajustări. Simona a știut să o pună în mișcare pe Bouchard, să o oblige să lovească din alergare și să-și impună abilitatea superioară de a construi punctele. Când e în formă maximă, Simona joacă infinit mai clar și mai “cu scop” decât Genie. Când e motivată în plus (vezi Ivanovic, la Madrid), românca devine și mai periculoasă. 

Serena Williams

Head-to-head: 3-0 pentru Serena
Pe hard: 1-0
Indoor: 0-0
Ultimul meci direct: Cincinnati 2013, sferturi, Serena Williams – Simona Halep 6-0, 6-4

Poți să spui că o jucătoare are un an “ratat” când bilanțul acesteia cuprinde un titlu de Grand Slam, plus ea și-a păstrat locul 1 în fiecare săptămână a anului? Nu tocmai, dar nici nu poți spune că rezultatele sunt mulțumitoare, atunci când numele tău e Serena Williams. Revenirea de formă de pe hardul nord-american a rebalansat anul Serenei, dar nimic din ce a urmat după US Open nu e de natură să inspire: accidentată la Beijing, Serena a lăsat loc de speculații cu privire la participarea ei în Singapore. A spus că se simte mai bine, deși primele antrenamente le-a făcut abia cu câteva zile înainte de turneu. E motivul pentru care nimeni nu știe exact la ce să se aștepte de la Serena. Va fi varianta ei neiertătoare, dominantă, care nu lasă loc de speranțe nimănui și care, în mod normal, ar putea câștiga relativ confortabil turneul? Sau va fi Serena cea ștearsă, apatică, afectată de accidentare, care se va grăbi să tragă cortina peste un an așa și așa?

În cele șase ocazii când a jucat WTA Finals indoor, Serena n-a ratat decât o singură dată finala, în 2007, an în care s-a și retras. Vom ști mai multe despre starea ei după primul meci din grupă, cel cu Ana Ivanovic (cu care s-a întâlnit deja de 4 ori anul acesta, 3-1), însă e de presupus că ideea păstrării locului 1 e suficientă să o motiveze suplimentar.

Cum observa și Simona la conferință, a trecut mult timp de la ultimul meci al celor două, cel de la Cincinnati, din 2013. Dacă primul set de atunci n-a avut istoric, setul secund a fost destul de strâns, iar replica Simonei, încurajatoare. Celelalte două meciuri sunt mai puțin relevante: în 2011, la Wimbledon, când a fost și singurul meci în care românca i-a luat set, Serena abia revenea în circuit după o absență îndelungată. Iar în 2013, la Roma, Simona ajungea epuizată la întâlnirea din semifinale cu liderul mondial.   

Ana Ivanovic
Head-to-head 2-2
Pe hard 1-1
Indoor: 1-0 Simona
Ultimul meci direct, Madrid 2014, sferturi: Simona Halep – Ana Ivanovic 6-2, 6-2.

Ana Ivanovic a avut, în 2014, cel mai bun an al ei după o lungă perioadă de irelevanță, de căutări și de încercări eșuate. Din acest punct de vedere, lista reușitelor Anei din acest sezon e mai mult decât impresionantă. Multe victorii, cele mai multe din tot circuitul, multe titluri și parcursuri lungi în turnee, plus o revenire la Turneul Campioanelor care simbolizează reintrarea în elită și îi validează eforturile. Ana n-a strălucit, ce-i drept, la Slamuri, dar poate folosi acest sezon ca pe o trambulină de încredere pentru cel care urmează. Adică exact pe modelul Simonei, care a adunat multe victorii la un nivel intermediar în 2013, translatând acea formă la un nivel mai înalt anul acesta.

Cele două au făcut pasul împreună de la varianta secundară a Turneului Campioanelor, cea organizată la Sofia, la “the real deal” de anul acesta. În perspectiva întâlnirii din grupe, merită aruncat un ochi pe meciul din toamna trecută. Simona și Ana s-au mai întâlnit și anul acesta de două ori, dar pe zgură, împărțindu-și victoriile; ori meciul din Bulgaria s-a jucat în condiții similare cu cele din Singapore, ca format și ca suprafață. 

La Sofia, ambele și-au arătat, pe rând, calitățile și au controlat meciul în valuri. Ana și-a impus tenisul agresiv în primul set și a condus cu două break-uri în decisiv, dar Simona a răspuns virulent de fiecare dată, folosindu-se de retururi excelente și mingi foarte adânci. 

Diferența față de anul trecut ar putea sta în mentalul lui Ivanovic, evident îmbunătățit între timp. În cazul în care s-ar mai repeta situația de la Sofia, cu două break-uri avans în decisiv, sârboaica ar fi mult mai greu de întors, pentru că e mult mai stabilă și mai încrezătoare anul acesta. Pe de altă parte însă, dacă Simona își regăsește determinarea cu totul specială de la Madrid, când a jucat contra Anei ca și cum ar fi avut ceva de demonstrat, românca e capabilă să o domine pe Ivanovic și să-i planteze suficientă îndoială în cap cât să conteze decisiv.