Mai e nevoie și de iarbă | Tecău și Lindstedt atacă Wimbledonul după un nou titlu la Hertogenbosch

“Iarba e suprafața noastră preferată! Nu e ca și cum nu ne-am descurca bine și pe alte suprafețe, dar, pe iarbă, jocul nostru poate fi pus în valoare mai bine”. Cam acesta e mesajul transmis la unison de Horia și de Robert în primăvară, atunci când abia intraseră pe zgură. Azi, cei doi au dat din nou greutate acestor cuvinte: au câștigat, pe iarbă, titlul de la Hertogenbosch, la două zile înainte de startul oficial de la Londra. E al doilea titlu în trei ani la turneul olandez, și al doilea al sezonului, după cel de la București. Un sezon în care cei doi au alternat momentele magice cu cele fie mai puțin convingătoare, fie ghinioniste. Au fost la o minge de meci distanță de finala de la Australian Open, apoi au ratat cinci mingi de meci la Rotterdam. Apoi, după câteva eliminări timpurii, au câștigat titlul la București și au făcut finala la Madrid.   

Iarba le-a dat convingerea că pot face performanță împreună

Cei doi se găsesc în fața unui nou start la Wimbledon, turneul care, practic, i-a consacrat ca pereche în clasamentul de dublu. La puțin timp după ce au decis să joace dublu împreună, Lindstedt și Tecău reușeau, în 2010, finala la Wimbledon, la abia al doilea Slam pe care îl jucau împreună. La primul, Roland Garros 2010, pierdeau clar încă din primul tur. 

“Primele săptămâni jucate împreună ne-au făcut să ne dăm seama că avem un potențial mare ca echipă. Dar, până cu o săptămână înainte de primul Wimbledon, nu știam cum să jucăm ca o echipă. Jucam dublu, dar o făceam ca la simplu. Săptămâna de dinainte de Wimbledon 2010 am petrecut-o gândindu-ne cu atenție cum vrem să jucăm”, spune Lindstedt. Iar acea săptămână a fost cu succes, aducându-le celor doi primul titlu pe iarbă, în Olanda, la Hertogenbosch, după 1-6, 7-5, 10-7 cu Dlouhy/Paes. A fost al doilea titlu câștigat împreună, după cel de la Casablanca, și a fost cel care le-a cimentat celor doi încrederea că pot obține rezultate relevante împreună. 

“Comunicarea era problema noastră majoră. Nu comunicam așa cum trebuie”, spune același Lindstedt. Wimbledon a schimbat însă asta, iar cei doi au dus mai departe forma arătată în Olanda, păstrându-se neînvinși pe iarbă până în finala celui mai prestigios Slam, pe care au pierdut-o, însă, în fața perechii Melzer/Petzschner. 

“La Wimbledon am obținut victorii grele, contra unor echipe puternice. A fost greu să câștigăm în trei seturi din cinci, dar asta ne-a dat și mai multă încredere”, spune Horia. Cel mai bun exemplu este victoria obținută, în turul 3, contra Bhupati/Mirnyi, când perechea româno/suedeză a revenit de la 0-2 la seturi, câștigând cu 8-6 în decisiv.

Nu e de mirare, așadar, că iarba rămâne suprafața preferată a celor doi. Atât Horia, cât și Robert, preferă mingile rapide, punctele scurte, schimburile decise iute la fileu, în care își pot valorifica reflexele. Pe iarbă, de asemenea, își pot pune în valoare serviciul. 

“Totul îmi place pe iarbă. Nu există suprafaţă care să fie mai bună pentru mine, pentru amândoi. Rezultatele vorbesc de la sine. Nu înseamnă că vom câştiga mereu, însă mereu vom avea cele mai mari şanse de a o face. Ne simţim confortabil, jocul are continuitate”, spunea Lindstedt, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.

Iar anul trecut, la Wimbledon, cei doi au demonstrat din nou valabilitatea acestor spuse. O nouă finală, după un alt parcurs dificil, în care momentul-cheie a venit, de data aceasta, în sferturile de finală: un alt meci de cinci seturi, câștigat dramatic, cu 12-10 în decisiv, cu Clement/Dlouhy. Adversarii au condus cu 1-0 și 2-1 la seturi, dar Robert și Horia au găsit puterea să revină în circumstanțe dificile. Din păcate, finala a fost și de această dată pierdută în trei seturi, 6-3, 6-4, 7-6, contra fraților Bryan. 

Traseul Hertogenbosch – Wimbledon a funcționat de fiecare dată în ultimii trei ani

Și iată-i pe cei doi, în 2012, gata de o nouă aventură la Wimbledon. Să repeți o performanță e întotdeauna mai dificil decât realizarea ei în primă fază, dar Tecău și Lindstedt nu trebuie sub nicio formă neglijați sau scoși din calcule. Au mai multă experiență acum, au și mai multă răbdare și înțelepciune în joc, au scăpat și de presiunea clasamentului, una pe care au resimțit-o pe tot parcursul anului, aceea de a se menține în top 10 pentru a-și asigura biletele de Olimpiadă. 

Și, ce e mai important, au reușit, din nou, un rezultat bun înainte de Wimbledon. Azi, Horia și Robert au câștigat, pentru a doua oară în carieră, titlul de la Hertogenbosch, după 6-3, 7-6 cu perechea Cabal/Tursunov, la capătul unui turneu la care n-au pierdut niciun set în patru meciuri. 

Coincidență sau nu, în fiecare dintre cei trei ani de când formează o echipă, cei doi au ajuns de fiecare dată în finala de la Hertogenbosch, ultimul turneu pe iarbă înainte de Wimbledon: au câștigat în 2010 și 2012, pierzând-o în 2011. Rămâne de văzut dacă se va respecta tradiția și vor obține o nouă calificare în finala de la Londra.

Horia Tecău | Robert Lindstedt

Titluri în carieră: 8

Casablanca (2010, zgură), Hertogenbosch (2010, iarbă), Bastad (2010, zgură), New Haven (2010, hard), Casablanca (2011, zgură), Bastad (2011, zgură), București (2012, zgură), Hertogenbosch (2012, iarbă).

Finale pierdute: 8

Wimbledon (2010, iarbă), Brisbane (2011, hard), Hertogenbosch (2011, iarbă), Wimbledon (2011, iarbă), Washington (2011, hard), Beijing (2011, hard), Rotterdam (2012, hard indoor), Madrid (2012, zgură albastră).

 

Citește și:

“Horia poate fi numărul 1 în lume!”