Rafa Nadal câștigă pentru prima dată în fața lui Djokovic de la finala Roland Garros din 2014, reglând o parte din conturile cu rivalul său sârb. De atunci, Nadal nu a reușit să mai ia nici măcar un set în cele șapte meciuri care au urmat.
“Poți să cauți oricât în statistici, în cifre, în head-to-head-uri. La urma urmelor, tot ce contează e încrederea.” Trecusem de jumătatea primului set când comentatorii Tennis TV au produs citatul anterior; pe teren, Rafa zburda din colț în colț, se duela forehand pe rever cu Nole și câștiga punctele, ajungea la scurte, pedepsea orice minge mai scurtă și deborda de încredere și vitalitate.
Nadal l-a primit pe Djokovic în cel mai bun moment cu putință și a luat cu două mâini ce i s-a oferit. În vreme ce spaniolul era cu motoarele turate la maxim după 13 victorii la rând pe zgură, Djokovic se strecurase până în semifinale, iar jocul lui scârțâia la toate încheieturile; ziua de pauză cu Nishikori nu l-a ajutat la nimic, dimpotrivă, l-a costat startul de meci, în care a părut complet neconectat la miză și surclasat de intensitatea lui Nadal. Iar startul de meci l-a costat setul întâi, iar setul întâi l-a costat într-un final și meciul, în pofida celor două insule de speranță pentru fanii lui – revenirea de la 0-2 la 2-2 și trezitul din pumni la primele două mingi de meci.
Pe lângă propria lui formă și semnalele primite din tabăra lui Nole, pe Nadal l-a mai ajutat ceva: pauza mare trecută de la ultima întâlnire cu Djokovic. Trecuse fix un an de la meciul anterior, sfertul de la Roma. E o pauză care ajută la cicatrizarea rănilor, și au fost destule în acești ultimi ani; amintirile eșecurilor se mai estompează, la fel și resorturile care influențează desfășurarea unui meci. Am văzut această teorie confirmată în cazul matchup-ului Federer – Nadal și reluată chiar de elvețian, care spunea că l-a ajutat să nu se mai întâlnească o vreme cu Rafa. Acum, după ce Federer a rezolvat anul acesta marea problemă a meciurilor cu Rafa, e rândul spaniolului să schimbe, cel puțin pentru moment, direcția în care mergea rivalitatea cu Novak. Care câștigase ultimele șapte meciuri, dar e de discutat dacă nu cumva el e cel care avea mai multe de pierdut în cazul unei înfrângeri.
Rafa a fost superb în primul set, un contrast izbitor cu umbra lui Nole care patrula rătăcită în partea cealaltă a fileului. În primele game-uri, Rafa a făcut și a desfăcut încă de la prima minge, un passing de forehand. Momente mai târziu, prea entuziasmat, prea doritor de tenis, Nadal trimitea în fileu un forehand cu tot terenul gol în față. Altă dată, asemenea eroare rară l-ar fi încurajat teribil pe Novak. Acum, el a părut nedecis, nelămurit cum să joace, alegând scurte prea înalte, lovind aut-uri mari în schimburi neutre de pe baseline sau, mai rar la el, câteva rame. Dincolo, Rafa a făcut de toate. A adăugat mai multe slice-uri de rever, a servit mai variat și s-a folosit de reverul său întărit recent, de unde a jucat pe dreapta lui Djokovic. Lucrurile au fost atât de clare în primul set, încât se punea deja problema ca nu cumva să asistăm la primul set la zero din această rivalitate. N-a fost cazul, dar Nole a avut de tras din greu pentru cele două game-uri obținute.
În setul secund, Nadal a mai lăsat loc de întors, iar Djokovic s-a trezit la viață cu un rebreak pentru 2-2, numai pentru a-și pierde din nou serviciul imediat după, cu alte erori și puncte ezitante. Singura dată când am simțit cu adevărat că Novak există, fie el și prizonier sub masca actualului Nole, a fost când Nadal a servit pentru meci. Câteva retururi năpraznice jucate de sârb au deschis raliuri jucate ca pe vremuri. O bună dovadă a încrederii de acum a lui Rafa a fost scurta cu reverul executată la break point. Odată evitat un 5-5, Nadal a închis secunde mai târziu. “Am jucat excelent în primul set, apoi am fost un pic emoționat în setul doi, am început să lovesc mai scurt. E un meci important pentru mine. Am pierdut de multe ori la rând. Ca să câștigi la acest scor cu Novak, înseamnă că ai jucat foarte bine”, a spus Nadal.
Dincolo, Novak a fost onest, acceptându-și nivelul. “Am încercat tot ce-am putut, dar nu cred că a fost un nivel foarte pertinent din partea mea. El a făcut tot ce-a vrut, în special în primul set”. Djokovic vede însă și partea bună: “Totuși, a fost foarte bine să joc semifinale la un turneu mare cu un rival. N-am mai avut de ceva vreme aceste sentiment”, a spus sârbul, care a reiterat că în “3-4 săptămâni voi lua o decizie în ce privește antrenorul“.
Rafa – Nole, episodul 50 a fost poate cea mai plină de semnificații partidă a sezonului în ATP de la finala Australian Open încoace. Ca și atunci, trendul s-a schimbat. Iar concluzia e că Nadal arată excelent acum pentru a-și rotunji bilanțul în finala de mâine cu Thiem. E încă devreme, dar au început să apară deja întrebări dacă nu cumva Rafa va reuși ce n-a reușit nici măcar în tinerețe, adică să câștige toată seria MC-Barcelona-Madrid-Roma-RG (de când e Madridul pe zgură, el n-a făcut niciodată un traseu perfect).
https://twitter.com/doublefault28/status/863410654031605760
https://twitter.com/doublefault28/status/863422628454858752