Preview | Marea zi mare: Simona – Maria, finala de la Madrid

Întâi de toate, trebuie spus, pentru fanii mai noi ai tenisului și ai Simonei, că turneul de la Madrid este printre cele mai importante din lume, dintr-o categorie plasată imediat după cele patru Grand Slamuri. Cu alte cuvinte, exceptând o finală de Grand Slam, this is as close as you get. De aici plecăm.

Natural, este și cea mai importantă finală a carierei Simonei. A mai jucat 10 până acum, dar niciuna la un asemenea nivel. Și niciuna cu un asemenea adversar.

Maria Sharapova face parte din numele care au scris istoria acestui sport în ultimul deceniu. E printre puținele care au câștigat toate titlurile de Grand Slam. Poate juca bine pe orice suprafață. E construită din materialul campioanelor, are “întregul pachet”: performanțe mari, lipici la public, magnet pentru sponsori. Nu există situație de criză pe care să n-o poată manageria: a trecut prin momente grele de-a lungul carierei și s-a ridicat mereu peste adversitățile de orice tip, fie probleme personale, fie de sănătate, fie sportiv. A depășit efectele nemiloase ale unei operații la umăr care a obligat-o să se reseteze tehnic, să-și modifice jocul și să învețe din nou cum să servească. Face parte din pop-culture-ul acestui sport. Și are, până la proba contrarie, cel mai puternic mental din tot circuitul feminin. Aș merge până într-acolo încât aș include-o într-un virtual top 10 pe toate sporturile la acest capitol.

Din acest capitol, mai ales, va fi fascinant de văzut duelul dintre Simona și Maria. Primul lor duel de la ridicarea Simonei se produce, iată, în condiții ideale: turneu mare, finală mare, o suprafață pe care ambele performează la un nivel înalt. Culmea, deși Simona este naturală pe suprafața roșie, este Sharapova cea care are un palmares mai înspăimântător pe zgură. Masha este faimoasă pentru expresia “vacă pe gheață”, cu care și-a caracterizat, acum ani, abilitatea de a juca pe o suprafață pe care n-a îndrăgit-o la început. Poate nu există o dovadă mai potrivită despre cât de decisă poate fi rusoaica atunci când își propune ceva decât adaptarea la această suprafață. Bazându-se pe resursele ei interioare nebănuite, Maria a progresat an de an până când a ajuns în situația de a câștiga Roland Garros, Slam-ul unde nimeni n-o vedea în stare să câștige. De atunci, s-a transformat într-o forță pe zgură, unde numai Serena Williams, coșmarul ei maxim, a bătut-o din 2011 încoace. Din ultimele 48 de meciuri disputate pe suprafața roșie, Sharapova a câștigat 45.

“Tenisul Mariei este un exemplu de eficiență minimalistă”, scria Treizecizero în 2012 într-un portret al rusoaicei, imediat după triumful la Roland Garros. “Tenisul Mariei Sharapova seamănă cu ea: puternic, direct, eficient şi impunător. Alcătuit din lovituri lungi şi drepte care găsesc tuşele şi dintr-un serviciu care se prăvăleşte de sus împreună cu celebru-i chiot de luptă, tenisul Mariei nu este subtil sau frumos, dar câştigă Grand Slam-uri. Roger Federer spunea odată: “Tenisul nu e fizică atomică. Tot ce trebuie să faci e să pui mingea în colţuri”. Masha a eliminat absolut tot ce era inutil pentru ea: înflorituri, varietate, spinuri, volee. A tras cu jocul ei cea mai dreaptă linie spre victorie şi acea linie este de obicei un nemilos rever-retur în cros care cade exact pe tuşă. Putem să fim sau nu fani ai felului în care joacă, dar trebuie să admiţem că Maria a găsit ce este cel mai greu de găsit în tenisul competitiv: formula câştigătoare. ”

Cea mai mare forță a Mariei stă însă în mentalul ei. Și aici va fi marele examen pentru Simona, la rândul recunoscută pentru tăria psihică. Față de finalele anterioare, ea va întâlni acum pe cineva pe măsura ei. Trebuie să înțelegem cu toții, mai ales cei care le cunosc mai puțin pe ambele fete, că Maria nu va renunța niciodată. La nimic. La niciun meci, la niciun punct. Nu mai departe de ultimele săptămâni, în care a salvat și întors meciuri gata pierdute, cu Safarova, cu Ivanovic (la Stuttgart) sau cu McHale și Na Li aici, la Madrid, stau mărturie. Dacă va fi condusă, Sharapova va veni din nou și din nou din urmă ca un balaur cu șapte capete, până când îi este tăiat și ultimul. Dacă va conduce, Sharapova va sprinta către victorie fără pic de milă, va căuta să-și lichideze adversarul cât mai repede.

Asta nu înseamnă că jocul destul de unidimensional al rusoaicei nu poate fi contracarat, iar dacă ar fi să-mi aleg pe cineva care să facă asta (alta decât Serena), Simona e în capul listei. Sharapova are câteva puncte vulnerabile pe care campioana noastră le poate expune. Printre ele, serviciul doi al Mariei și deplasarea. Simona este printre cele mai bune jucătoare la retur din lume, armă pe care o va putea folosi la maxim ca să expună serviciul rusoaicei și să facă puncte importante acolo. Halep își va putea folosi agresivitatea ei controlată ca să o alerge pe Maria, să-i trimită mingi în colțuri, în acele unghiuri deștepte pe care Simo le găsește cu atâta precizie, să o oblige să se deplaseze mult și să nu o lase să preia controlul în schimb. Într-o contradicție de stiluri care va face deliciul fanilor neutri, Simona are avantajul că știe să-și ajusteze din mers planul de joc, pe măsură ce procesează ce se întâmplă dincolo de fileu. Ceea ce se poate spune mai puțin despre Maria.

Simona a observat bine ieri că Sharapova are mai multă experiență în a gestiona astfel de situații, astfel de finale. În plus, rusoaica va simți că este o finală pe care nu trebuie să o piardă. Pentru ea, orice finală în care nu dă peste Serena trebuie câștigată. Cu atât mai mult în fața unei adversare care a depășit-o în clasament. Deși, să recunoaștem, faptul că Maria a aterizat foarte aproape de marginea Top 10 se cauzează mai mult accidentării care a ținut-o pe tușă o jumătate de an anul trecut.

Indiferent de ce se va întâmpla azi, finala de la Madrid este botezul focului pentru Simona. Ceea ce trebuie să înțelegem cu toții e că astfel de ocazii de nivel înalt vor mai veni. Întâlnirea cu Sharapova se întâmplă la momentul potrivit, dar ea ar putea fi doar un preambul pentru viitoarele mari bătălii care vor urma, în special un preview pentru Roland Garros, marele turneu al primăverii.

Simona închide azi un cerc. Acum fix un an se lupta într-un anonimat total la Roma, în calificări, doar ca să intre pe tabloul principal. Era pe locul 64. Acum, după 12 luni absolut senzaționale, în care Simona a pus România pe harta tenisului mondial și a reactivat speranțele unui public de sport adormit și frustrat de lipsa de rezultate și de perspective, ea poate urca pe locul 4 cu o victorie și poate obține titlul vieții. Seria Sharapovei pe zgură e impresionantă, dar Simona poate să o oprească. Și cu ocazia asta, să dea startul unui nou an, și mai strălucitor.